Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.
Стихи из этой категории
Epigrame XXIV
Soţul gardiencei
El c-o gardiancă este,
Şi ţipă toată ziulica,
Ba chiar susţine mari proteste,
Că n-are acces la… mititica.
Unui Gardian
Adormind fără să ştie,
A visat un vis de hulă,
Că era la puşcărie,
Nu la pază, ci-n celulă.
Unui Gardian
De când era copil spunea,
Eu n-o s-ajung la puşcărie,
Şi s-a întâmplat acum, ca ea…
Să-i dea serviciu şi simbrie.
Unui poet
Cu scrisul ai ajuns departe,
Şi-am auzit că vei lansa o carte,
Dar nu la editură cum e scris,
Ci-o vei lansa de pe acoperiş.
Unui amic
De când munceşti tot adunând,
Ban lângă ban să ai la bătrâneţe,
Te-ai transformat şi tu curând,
La fel ca banul, două feţe…
Unei pictoriţe - mănâncă în timp ce pictează
Porni să-şi facă portretul în ulei,
Dar mestecând mereu din gură,
Culorile în urma pensulei,
Îi ies…nu în ulei, ci în untură.
Unui Pictor
Iarăşi l-a lovit urgia,
Când stătea nud pe sofa,
Fiindcă l-a surprins soţia,
Cum modelul îl picta.
Unei pictoriţe în vârstă
Privind culoarea aceea vie,
Cum scoate din infern desenul,
Ţi-aş da un pic pe obraz şi ţie,
Ca să-ţi mai lumineze tenul.
Mariaj
O iubire ca-n poveşti,
Şi azi, în faţă au altarul,
Ea împlineşte douăzeci,
Iar el trecuse centenarul.
Ginerele
Azi în faţă la pronaos,
S-a stârnit un pic de haos,
Veni mirele ce atinse veacul,
Soacra a crezut că-i dracul.
atom cretin de septembrie
Decizii si directii, momente si proiectii...
credinta, introspectii, ramane doar samanata de credinta...,
sau uitare, alegerea i schimbare sau poate doar o alta nepasare
si nu stii ce e n sensul nevazut, ascuns in eu l tau cel absolut
divin ? profan? nu mai conteaza, sunt rime simple pline de emfaza,
sau tipat simplu, doar de om ranit, cuvintele l nu s de ajuns,
credinta, visul doar au suferit, speranta? doar un mit ranit,
pictat pe ziduri de palat si apreciat doar de profani,
dispusi sa dea un sac de bani in neant...nebanuiti c ar crede in ceva.
...sau chiar de ar spera ceva, se- asterne dogma , non concept...
dar acceptat de toti, sperat, in noapte, final?
prozaic
o ciorba de legume ce in centru, doar se descompune...
sa fim seriosi, nu i epicentru de emotii,
ce i drept un pic tardiv,,,descompunere fara motiv . ciorba nu crede n ea\
doar eu credeam
ca ea zambea
si ma gandesc la ea, si sper in ea, si cred in ea,,, si....
Spaime
lângă mine s-a așezat o vrabie
jumătate neagră
jumătate galbenă
tremuram amândoi pe aceeași ramură
împărțind întunericul
ea își aranja cu un fel de pedanterie
meditativă
penele
răscolite de crivăț
eu îmi frecam în neștire palmele
pentru întâia oara se întâmpla
să se întâlnească la un loc
un om și o pasăre
mă gândeam
într-un dialog al surzilor
ea cu sunetele ei intraductibile
eu cu verbele mele pline de ifose
în timp ce sub picioarele noastre
auzeam crăpând pietrele
Doamne
m-am pierdut în iarna aceasta
ascuțită ca un tăiș de sabie
printre miliarde de fulgi de zăpadă
inexorabil
unde ești femeie frumoasă cu ochii albaștri
să alungi din calea mea lupii
să-mi deschizi un drum de lumină
și liniște
care să treacă prin mijlocul inimii tale
unde să lași un loc și pentru o pasăre…
Creștini doar cu numele
Strigă "Amin" cu palmele-ntinse,
Dar scuipă venin pe-oricine e "diferit".
Vorbesc de iubire, dar ură învinse
Orice urmă de har ce-n suflet a fost zidit.
Se-nchină la cruce, dar cu vorbe ucid,
Se cred mai presus, judecă orbește,
Ca și cum Dumnezeu le-a dat un vestit
Drept de-a hotărî cine "merită" și cine "greșește".
Îi vezi duminica, curați și smeriți,
Cu Biblia-n mână, sfinți de fațadă,
Dar luni sunt la colț, râzând fericiți
De omul căzut, de viața lui "depravă".
Nu-ți pasă că suferă, că plânge-n tăcere,
Doar pentru că iubește altfel decât tine?
Că poartă alt nume, alt crez, altă vrere,
Că nu-ți împărtășește dogmele pline?
Dumnezeu nu ți-a zis să arunci cu pietre,
Nici să împarți lumea pe calea urii,
Dar ți-e mai ușor să ridici ziduri negre
Decât să-ți vezi propria umbră a minciunii.
Hristos a iubit pe cel lepădat,
A stat la masă cu păcătoșii,
Dar tu, creștinule fals, l-ai fi alungat,
Fiindcă nu-ți respecta legile și obiceiurile voastre.
Mai bine păcătos, dar cu suflet curat,
Decât sfânt de carton, fără urmă de milă!
Căci Dumnezeu nu-i un zid îngrădit de păcat,
Ci iubire ce spală orice rană umilă.
Perspective
Înainte de-a arunca cuvinte grele,
Și-a desluși un conflict ce se-ncheie-n rele,
Întreabă-te, oare, cu mintea-ți trează,
Dacă-n fața-ți, un suflet matur se așează.
Căci de-i copil în gânduri și-n simțiri,
Nu-i loc de-nțelepciune, nici de-mpăcări.
Discuția-i un zid, o luptă-n van,
Când perspectiva-i străină, un ocean.
De ce să-ți pierzi vremea, energia,
Într-un război ce n-aduce bucuria?
Mai bine-ți vezi de drum, cu pași senini,
Și-nvață să ierți, să uiți de-acei străini.
Căci maturitatea-i o comoară rară,
Și nu toți o poartă, nu toți o-ncarcă.
Așa că, înainte de-a te-nfuria,
Întreabă-te, oare, cu cine-ai de-a face-acum, aici.
fulguiri//4
un dumnezeu modern si tolerant
se plimbă-n voie
prin toate canalele televizorului.
publicul e satisfăcut
că pâinea și circul
au fost-nlocuite
cu drogurile și jocurile video;
zâmbind, e de acord
că rugăciunea-i doar
un act de intimidare a utilizatorilor
de servicii.
Epigrame XXIV
Soţul gardiencei
El c-o gardiancă este,
Şi ţipă toată ziulica,
Ba chiar susţine mari proteste,
Că n-are acces la… mititica.
Unui Gardian
Adormind fără să ştie,
A visat un vis de hulă,
Că era la puşcărie,
Nu la pază, ci-n celulă.
Unui Gardian
De când era copil spunea,
Eu n-o s-ajung la puşcărie,
Şi s-a întâmplat acum, ca ea…
Să-i dea serviciu şi simbrie.
Unui poet
Cu scrisul ai ajuns departe,
Şi-am auzit că vei lansa o carte,
Dar nu la editură cum e scris,
Ci-o vei lansa de pe acoperiş.
Unui amic
De când munceşti tot adunând,
Ban lângă ban să ai la bătrâneţe,
Te-ai transformat şi tu curând,
La fel ca banul, două feţe…
Unei pictoriţe - mănâncă în timp ce pictează
Porni să-şi facă portretul în ulei,
Dar mestecând mereu din gură,
Culorile în urma pensulei,
Îi ies…nu în ulei, ci în untură.
Unui Pictor
Iarăşi l-a lovit urgia,
Când stătea nud pe sofa,
Fiindcă l-a surprins soţia,
Cum modelul îl picta.
Unei pictoriţe în vârstă
Privind culoarea aceea vie,
Cum scoate din infern desenul,
Ţi-aş da un pic pe obraz şi ţie,
Ca să-ţi mai lumineze tenul.
Mariaj
O iubire ca-n poveşti,
Şi azi, în faţă au altarul,
Ea împlineşte douăzeci,
Iar el trecuse centenarul.
Ginerele
Azi în faţă la pronaos,
S-a stârnit un pic de haos,
Veni mirele ce atinse veacul,
Soacra a crezut că-i dracul.
atom cretin de septembrie
Decizii si directii, momente si proiectii...
credinta, introspectii, ramane doar samanata de credinta...,
sau uitare, alegerea i schimbare sau poate doar o alta nepasare
si nu stii ce e n sensul nevazut, ascuns in eu l tau cel absolut
divin ? profan? nu mai conteaza, sunt rime simple pline de emfaza,
sau tipat simplu, doar de om ranit, cuvintele l nu s de ajuns,
credinta, visul doar au suferit, speranta? doar un mit ranit,
pictat pe ziduri de palat si apreciat doar de profani,
dispusi sa dea un sac de bani in neant...nebanuiti c ar crede in ceva.
...sau chiar de ar spera ceva, se- asterne dogma , non concept...
dar acceptat de toti, sperat, in noapte, final?
prozaic
o ciorba de legume ce in centru, doar se descompune...
sa fim seriosi, nu i epicentru de emotii,
ce i drept un pic tardiv,,,descompunere fara motiv . ciorba nu crede n ea\
doar eu credeam
ca ea zambea
si ma gandesc la ea, si sper in ea, si cred in ea,,, si....
Spaime
lângă mine s-a așezat o vrabie
jumătate neagră
jumătate galbenă
tremuram amândoi pe aceeași ramură
împărțind întunericul
ea își aranja cu un fel de pedanterie
meditativă
penele
răscolite de crivăț
eu îmi frecam în neștire palmele
pentru întâia oara se întâmpla
să se întâlnească la un loc
un om și o pasăre
mă gândeam
într-un dialog al surzilor
ea cu sunetele ei intraductibile
eu cu verbele mele pline de ifose
în timp ce sub picioarele noastre
auzeam crăpând pietrele
Doamne
m-am pierdut în iarna aceasta
ascuțită ca un tăiș de sabie
printre miliarde de fulgi de zăpadă
inexorabil
unde ești femeie frumoasă cu ochii albaștri
să alungi din calea mea lupii
să-mi deschizi un drum de lumină
și liniște
care să treacă prin mijlocul inimii tale
unde să lași un loc și pentru o pasăre…
Creștini doar cu numele
Strigă "Amin" cu palmele-ntinse,
Dar scuipă venin pe-oricine e "diferit".
Vorbesc de iubire, dar ură învinse
Orice urmă de har ce-n suflet a fost zidit.
Se-nchină la cruce, dar cu vorbe ucid,
Se cred mai presus, judecă orbește,
Ca și cum Dumnezeu le-a dat un vestit
Drept de-a hotărî cine "merită" și cine "greșește".
Îi vezi duminica, curați și smeriți,
Cu Biblia-n mână, sfinți de fațadă,
Dar luni sunt la colț, râzând fericiți
De omul căzut, de viața lui "depravă".
Nu-ți pasă că suferă, că plânge-n tăcere,
Doar pentru că iubește altfel decât tine?
Că poartă alt nume, alt crez, altă vrere,
Că nu-ți împărtășește dogmele pline?
Dumnezeu nu ți-a zis să arunci cu pietre,
Nici să împarți lumea pe calea urii,
Dar ți-e mai ușor să ridici ziduri negre
Decât să-ți vezi propria umbră a minciunii.
Hristos a iubit pe cel lepădat,
A stat la masă cu păcătoșii,
Dar tu, creștinule fals, l-ai fi alungat,
Fiindcă nu-ți respecta legile și obiceiurile voastre.
Mai bine păcătos, dar cu suflet curat,
Decât sfânt de carton, fără urmă de milă!
Căci Dumnezeu nu-i un zid îngrădit de păcat,
Ci iubire ce spală orice rană umilă.
Perspective
Înainte de-a arunca cuvinte grele,
Și-a desluși un conflict ce se-ncheie-n rele,
Întreabă-te, oare, cu mintea-ți trează,
Dacă-n fața-ți, un suflet matur se așează.
Căci de-i copil în gânduri și-n simțiri,
Nu-i loc de-nțelepciune, nici de-mpăcări.
Discuția-i un zid, o luptă-n van,
Când perspectiva-i străină, un ocean.
De ce să-ți pierzi vremea, energia,
Într-un război ce n-aduce bucuria?
Mai bine-ți vezi de drum, cu pași senini,
Și-nvață să ierți, să uiți de-acei străini.
Căci maturitatea-i o comoară rară,
Și nu toți o poartă, nu toți o-ncarcă.
Așa că, înainte de-a te-nfuria,
Întreabă-te, oare, cu cine-ai de-a face-acum, aici.
fulguiri//4
un dumnezeu modern si tolerant
se plimbă-n voie
prin toate canalele televizorului.
publicul e satisfăcut
că pâinea și circul
au fost-nlocuite
cu drogurile și jocurile video;
zâmbind, e de acord
că rugăciunea-i doar
un act de intimidare a utilizatorilor
de servicii.
Другие стихотворения автора
Nu ești
Ce să fac când tu nu ești?
Să mă săruți, să mă iubești?
Și doar dorurile-mi sunt
Ce mi au rămas, un jurământ.
Ai fost doar un străin frumos
Ce mi a întors viața pe dos,
Doar un înger efemer
Ce m a lăsat într-un infern.
Din rai în iad m-ai aruncat
De la extaz la agonie,
M-ai preschimbat și ai plecat
Și m ai lăsat în nebunie.
Dar ce dăruiești asta primești
E doar o vorbă, una bună
Ceea ce faci asta și ești
Și karma se răzbună...
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Nu ești
Ce să fac când tu nu ești?
Să mă săruți, să mă iubești?
Și doar dorurile-mi sunt
Ce mi au rămas, un jurământ.
Ai fost doar un străin frumos
Ce mi a întors viața pe dos,
Doar un înger efemer
Ce m a lăsat într-un infern.
Din rai în iad m-ai aruncat
De la extaz la agonie,
M-ai preschimbat și ai plecat
Și m ai lăsat în nebunie.
Dar ce dăruiești asta primești
E doar o vorbă, una bună
Ceea ce faci asta și ești
Și karma se răzbună...
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Nu ești
Ce să fac când tu nu ești?
Să mă săruți, să mă iubești?
Și doar dorurile-mi sunt
Ce mi au rămas, un jurământ.
Ai fost doar un străin frumos
Ce mi a întors viața pe dos,
Doar un înger efemer
Ce m a lăsat într-un infern.
Din rai în iad m-ai aruncat
De la extaz la agonie,
M-ai preschimbat și ai plecat
Și m ai lăsat în nebunie.
Dar ce dăruiești asta primești
E doar o vorbă, una bună
Ceea ce faci asta și ești
Și karma se răzbună...
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.
Nu ești
Ce să fac când tu nu ești?
Să mă săruți, să mă iubești?
Și doar dorurile-mi sunt
Ce mi au rămas, un jurământ.
Ai fost doar un străin frumos
Ce mi a întors viața pe dos,
Doar un înger efemer
Ce m a lăsat într-un infern.
Din rai în iad m-ai aruncat
De la extaz la agonie,
M-ai preschimbat și ai plecat
Și m ai lăsat în nebunie.
Dar ce dăruiești asta primești
E doar o vorbă, una bună
Ceea ce faci asta și ești
Și karma se răzbună...
Vinul
Nu vreau să fiu indiscretă,
Vreau doar să mă plâng puțin
Despre tine, despre august
Despre popcorn, despre vin.
Care vin? Poate te întrebi
Căci doar pe noi ne am gustat
Ne am atins, nimic mai mult
Deși tu poate ai uitat.
Aș vrea să pot să uit și eu
N am nevoie de amintiri...
De tine, de trupul tău
Falsele cuvinte și iubiri.
Am rămas doar eu cu vinul
Dar nu ăla de atunci
Ăsta care îmi alină
Dorul și rănile adânci.
Aș vrea să scap de acel august
De acel gust, de acel sărut
De amintiri de tot.. De tine
Și doar vinul să-l mai gust.