Frați din altă mamă
viața ma învățat mereu
sa nu aștept nimic , de la nimeni
și la bine și dar la greu
dar totuși suntem , oameni
avem opiniile diferite
e și normal pentru noi
inimile sa ne fie iubite
pe dinăuntru suntem goi
unii fara de milă
alții mai rai și întunecați
fii o persoana stabilă
fraților, suntem frați
frați din altă mamă
dar cu același sânge
pentru asta nu am teamă
acum te rog, numai plânge
hai sa dăm mână, cu mână
să cântăm imnul dreptății
cei cu inima cea bună
versurile realității
Категория: Мысли
Все стихи автора: Florentina Chiriac
Дата публикации: 31 августа 2023
Просмотры: 563
Стихи из этой категории
Cum sa te scot din mintea mea
Cum să te scot din mintea mea,
Când amintirile tale sunt ca un râu,
Care curge neîntrerupt, adânc și tăcut,
Și fiecare gând îmi poartă chipul tău,
Cum să te scot din mintea mea?
Cum să te scot din mintea mea,
Când numele tău răsună în fiecare silabă,
Ca un ecou ce se îndepărtează,
Dar mereu revine, în fiecare noapte,
În fiecare zi, în fiecare vis?
Cum să te scot din mintea mea,
Când umbrele tale dansează pe pereți,
Când pasul tău încă răsună în inima mea,
Chiar și atunci când încerc să-l ascund,
Când mă pierd în zgomotele lumii?
Cum să te scot din mintea mea,
Când fiecare loc îmi amintește de tine,
Când parfumul tău plutește în aer,
Și în fiecare respirație te simt prezent,
Cu un zâmbet tăcut, dar atotputernic?
Cum să te scot din mintea mea,
Când tu ești acolo, în toate culorile,
În fiecare rază de soare, în fiecare ploaie,
În fiecare pas pe care îl fac,
În fiecare clipă când mă gândesc la noi?
Cum să te scot din mintea mea,
Când dorul de tine devine un amestec de dorință
Și renunțare, o luptă între ce-a fost
Și ce nu va mai fi niciodată,
Un gol pe care nu știu cum să-l umplu?
Cum să te scot din mintea mea,
Când tu ești parte din mine, ca o cicatrice,
Care nu se vindecă, dar se adaptează,
În fiecare zi, mă învăț să trăiesc cu ea,
Fără să o pot ignora sau șterge?
Cum să te scot din mintea mea,
Când chiar și uitarea are chipul tău,
Și mi-e greu să mă desprind, să te las,
Chiar și atunci când simt că nu mai pot,
Când am învățat, într-un fel sau altul,
Că tu vei rămâne aici, în adâncul meu.
Cum să te scot din mintea mea?
Poate că nu trebuie.
Poate că tu vei fi mereu acolo,
Nu ca o povară, ci ca o amintire vie,
Pe care o voi purta cu mine,
Până când voi învăța să trăiesc cu tine,
Chiar și când nu te voi mai căuta.
Floare de colț
iubirea ta îmbrățișează tot infinitul
așezat între noi
.
e singurul loc de pe Pământ în care dispare gravitația
.
unde infinitezimalele particule de materie cuantică
adunate în jurul inimilor noastre
se amestecă omogen
.
transformându-se într-o singură particulă Higgs
fără sarcină
.
indestructibilă și umedă
.
ca o lacrimă
.
ca un fluviu de lavă care topește stânca
.
trezește urșii din hibernarie
.
reconfigurează toate graficele existenței
.
legile fizicii
.
reflexia ochilor tăi n-are un termen de comparație
.
e ceva inefabil
.
precum albastrul de Voroneț
.
întunericul impenetrabil în care înoată Universul acesta
.
ochii Papei Francisc
.
din care se revarsă un ocean de iubire
.
singurătatea tulburătoare a florii de colț
.
cândva o pasăre a dragostei
împietrită în zbor…
Deșertăciune
unii încep cu sfârșitul poveștii
chestia asta cu viața și lumea este o mizerie
victima sărută mâna călăului
criminalul se întoarce la locul faptei
rupându-și hainele de pe dânsul
plângând în hohote
negustorii de carne vie
merg duminica la biserică
nebunii cu grupa de sânge AB(IV)
( grupa lui Isus Cristos!)
scăpați din ospicii
împart dreptatea în justiție
nimeni nu mai este interesat de mecanica lui Hook
cu privire la deformarea sau alungirea lucrurilor
în funcție de o forță elastică K
denumită constanta lui Kafka
de absurdul voluptos al vieții în care trăim
fără nicio logică
suntem singurele ființe care merg în două picioare
împotriva legilor gravitației
și nu este în regulă
nu este în regulă nici moartea
ca singura variabilă admisă în toate disciplinele existenței
presupoziția potrivit căreia legile materiei sunt inalterabile
nu au suport în timpul existenței noastre
totul e deșertăciune
cum spune eclesiastul
prefațând începutul poveștii…
Neincredere
Am depins prea mult,de cine ?
In asta lume cruda ,plina de mahnire
Acum inteleg , nu merita sa cred
Nici macar in propria mea umbra
Care doar cand e lumina si bine
Nu ma paraseste ,sta cu mine .
Dar cand noapte vine....
Raman doar eu,cu mine!
-U.A
Stresuri
dialogul dintre mine și femeia din Sao Tome și Principe
se rupe ca o bucată de sârmă ghimpată
se aud „machetele” din oțel rece în tulpinile trestiei de zahăr
foșnetul pădurilor tropicale și a nisipurilor albe
pierdut în ecourile vulcanilor adormiți
care nu au de ce să se spargă
apucase să-mi spună că era în urmă cu strânsul cafelei
și a nucilor de cocos
ca și când ar fi avut vreo importanță pentru un necunoscut ca mine
de la celălalt capăt al lumii
un fel de Gregor Samsa
așteptând o altă femeie pe tavanul mansardei
în fața unei cești de cafea cu miros de caco și vanilie
vecinul de-alături dă muzica lui africană despre comerțul cu sclavi
la maxim
bagă de seamă că portughezii ți-au pus gând rău
în America cererea de inimi și creiere depășește oferta
Kafka sfârșește ca vânzător ambulant de coșmaruri Dow Jones
pe Wall Street
ai grijă…
Ochii nu mint niciodată
Ochii, ferestre ce nu știu să mintă,
În ei, adevărul se ascunde și se simte.
Poți ascunde cuvinte, poți pune zâmbet fals,
Dar ochii trădează orice suflet ars.
În priviri se văd doruri și răni ce nu dor,
Cuvinte nespuse ce strigă în cor.
Poți să-ți ascunzi lacrima sub masca de fier,
Dar ochii nu mint, ei vorbesc fără cer.
În ei, se citesc povești nespuse,
Iubiri trecute și inimi distruse.
Poți râde, dar ochii spun alt adevăr,
Un suflet ce plânge sub zâmbet stingher.
Când privirile se-ntâlnesc fără cuvinte,
Acolo se vede tot ce sufletul simte.
Fără mască, fără teamă, fără vreun cuvânt,
Ochii spun povestea, curat și profund.
Adevărul, de-l cauți, nu-l găsești în glas,
Ci în ochii ce tac, dar spun totul de îndată.
Căci inimile pot să mintă, vorbele să-nșele,
Dar ochii... ochii nu mint niciodată.
MCG
Cum sa te scot din mintea mea
Cum să te scot din mintea mea,
Când amintirile tale sunt ca un râu,
Care curge neîntrerupt, adânc și tăcut,
Și fiecare gând îmi poartă chipul tău,
Cum să te scot din mintea mea?
Cum să te scot din mintea mea,
Când numele tău răsună în fiecare silabă,
Ca un ecou ce se îndepărtează,
Dar mereu revine, în fiecare noapte,
În fiecare zi, în fiecare vis?
Cum să te scot din mintea mea,
Când umbrele tale dansează pe pereți,
Când pasul tău încă răsună în inima mea,
Chiar și atunci când încerc să-l ascund,
Când mă pierd în zgomotele lumii?
Cum să te scot din mintea mea,
Când fiecare loc îmi amintește de tine,
Când parfumul tău plutește în aer,
Și în fiecare respirație te simt prezent,
Cu un zâmbet tăcut, dar atotputernic?
Cum să te scot din mintea mea,
Când tu ești acolo, în toate culorile,
În fiecare rază de soare, în fiecare ploaie,
În fiecare pas pe care îl fac,
În fiecare clipă când mă gândesc la noi?
Cum să te scot din mintea mea,
Când dorul de tine devine un amestec de dorință
Și renunțare, o luptă între ce-a fost
Și ce nu va mai fi niciodată,
Un gol pe care nu știu cum să-l umplu?
Cum să te scot din mintea mea,
Când tu ești parte din mine, ca o cicatrice,
Care nu se vindecă, dar se adaptează,
În fiecare zi, mă învăț să trăiesc cu ea,
Fără să o pot ignora sau șterge?
Cum să te scot din mintea mea,
Când chiar și uitarea are chipul tău,
Și mi-e greu să mă desprind, să te las,
Chiar și atunci când simt că nu mai pot,
Când am învățat, într-un fel sau altul,
Că tu vei rămâne aici, în adâncul meu.
Cum să te scot din mintea mea?
Poate că nu trebuie.
Poate că tu vei fi mereu acolo,
Nu ca o povară, ci ca o amintire vie,
Pe care o voi purta cu mine,
Până când voi învăța să trăiesc cu tine,
Chiar și când nu te voi mai căuta.
Floare de colț
iubirea ta îmbrățișează tot infinitul
așezat între noi
.
e singurul loc de pe Pământ în care dispare gravitația
.
unde infinitezimalele particule de materie cuantică
adunate în jurul inimilor noastre
se amestecă omogen
.
transformându-se într-o singură particulă Higgs
fără sarcină
.
indestructibilă și umedă
.
ca o lacrimă
.
ca un fluviu de lavă care topește stânca
.
trezește urșii din hibernarie
.
reconfigurează toate graficele existenței
.
legile fizicii
.
reflexia ochilor tăi n-are un termen de comparație
.
e ceva inefabil
.
precum albastrul de Voroneț
.
întunericul impenetrabil în care înoată Universul acesta
.
ochii Papei Francisc
.
din care se revarsă un ocean de iubire
.
singurătatea tulburătoare a florii de colț
.
cândva o pasăre a dragostei
împietrită în zbor…
Deșertăciune
unii încep cu sfârșitul poveștii
chestia asta cu viața și lumea este o mizerie
victima sărută mâna călăului
criminalul se întoarce la locul faptei
rupându-și hainele de pe dânsul
plângând în hohote
negustorii de carne vie
merg duminica la biserică
nebunii cu grupa de sânge AB(IV)
( grupa lui Isus Cristos!)
scăpați din ospicii
împart dreptatea în justiție
nimeni nu mai este interesat de mecanica lui Hook
cu privire la deformarea sau alungirea lucrurilor
în funcție de o forță elastică K
denumită constanta lui Kafka
de absurdul voluptos al vieții în care trăim
fără nicio logică
suntem singurele ființe care merg în două picioare
împotriva legilor gravitației
și nu este în regulă
nu este în regulă nici moartea
ca singura variabilă admisă în toate disciplinele existenței
presupoziția potrivit căreia legile materiei sunt inalterabile
nu au suport în timpul existenței noastre
totul e deșertăciune
cum spune eclesiastul
prefațând începutul poveștii…
Neincredere
Am depins prea mult,de cine ?
In asta lume cruda ,plina de mahnire
Acum inteleg , nu merita sa cred
Nici macar in propria mea umbra
Care doar cand e lumina si bine
Nu ma paraseste ,sta cu mine .
Dar cand noapte vine....
Raman doar eu,cu mine!
-U.A
Stresuri
dialogul dintre mine și femeia din Sao Tome și Principe
se rupe ca o bucată de sârmă ghimpată
se aud „machetele” din oțel rece în tulpinile trestiei de zahăr
foșnetul pădurilor tropicale și a nisipurilor albe
pierdut în ecourile vulcanilor adormiți
care nu au de ce să se spargă
apucase să-mi spună că era în urmă cu strânsul cafelei
și a nucilor de cocos
ca și când ar fi avut vreo importanță pentru un necunoscut ca mine
de la celălalt capăt al lumii
un fel de Gregor Samsa
așteptând o altă femeie pe tavanul mansardei
în fața unei cești de cafea cu miros de caco și vanilie
vecinul de-alături dă muzica lui africană despre comerțul cu sclavi
la maxim
bagă de seamă că portughezii ți-au pus gând rău
în America cererea de inimi și creiere depășește oferta
Kafka sfârșește ca vânzător ambulant de coșmaruri Dow Jones
pe Wall Street
ai grijă…
Ochii nu mint niciodată
Ochii, ferestre ce nu știu să mintă,
În ei, adevărul se ascunde și se simte.
Poți ascunde cuvinte, poți pune zâmbet fals,
Dar ochii trădează orice suflet ars.
În priviri se văd doruri și răni ce nu dor,
Cuvinte nespuse ce strigă în cor.
Poți să-ți ascunzi lacrima sub masca de fier,
Dar ochii nu mint, ei vorbesc fără cer.
În ei, se citesc povești nespuse,
Iubiri trecute și inimi distruse.
Poți râde, dar ochii spun alt adevăr,
Un suflet ce plânge sub zâmbet stingher.
Când privirile se-ntâlnesc fără cuvinte,
Acolo se vede tot ce sufletul simte.
Fără mască, fără teamă, fără vreun cuvânt,
Ochii spun povestea, curat și profund.
Adevărul, de-l cauți, nu-l găsești în glas,
Ci în ochii ce tac, dar spun totul de îndată.
Căci inimile pot să mintă, vorbele să-nșele,
Dar ochii... ochii nu mint niciodată.
MCG
Другие стихотворения автора
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
singurătăți adâncuri
hai sa ne întâlnim din nou,
să fie totul diferit,
tu sa îmi fii din nou erou,
eu sa nu uit că te-am iubit
hai sa ne vorbim până târziu,
tu să înveți să numai pleci,
fără tine e foarte pustiu,
cu mine deloc numai petreci,
hai sa ne uităm în trecut,
am fost istorie împreună,
eu să uit ce mi-ai făcut
să devenim iar o lume, bună
hai sa ne privim,
de parcă nu ne-am fi văzut,
nici de vreau, nu ne oprim,
o proastă, căci te-am crezut
hai sa ne gândim,
dacă ar fi iar, dar diferit
o viață întreagă să ne iubim,
e ca și cum n-am suferit..
respectul față de om
dacă lovești o femeie
nu te numești barbat
ea poate să încheie
căci tu sigur nu te ai schimbat
nici lovind un bărbat
nu ești femeie adevărată
respectul l ai încheiat
femeia ta e supărată
dar nu e a ta, căci o lovești
fără milă dai in ea
dar uiți cum o privești
doar stătea și te veghea
respectul față de omenire
ține l in tine permanent
ține minte ai o mamă, rușine
uită de acest comportament
Dorul
am un nod un gât
și simt cum mă apasă
pe dinăuntru sunt urât
cu un dor ce nu mă lasă
un dor, de vremurile noastre
care cândva au contat
acum sunt alea voastre
altceva n am căutat
voiam doar sa fiu iubit
dar acum ce s a ales
in inimă sunt zdorbit
păcat că nu ai înțeles
uneori îmi vine să fug
căci mă apasă dorul
pe mine însuși mă distrug
și simt cum îmi iau zborul
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
singurătăți adâncuri
hai sa ne întâlnim din nou,
să fie totul diferit,
tu sa îmi fii din nou erou,
eu sa nu uit că te-am iubit
hai sa ne vorbim până târziu,
tu să înveți să numai pleci,
fără tine e foarte pustiu,
cu mine deloc numai petreci,
hai sa ne uităm în trecut,
am fost istorie împreună,
eu să uit ce mi-ai făcut
să devenim iar o lume, bună
hai sa ne privim,
de parcă nu ne-am fi văzut,
nici de vreau, nu ne oprim,
o proastă, căci te-am crezut
hai sa ne gândim,
dacă ar fi iar, dar diferit
o viață întreagă să ne iubim,
e ca și cum n-am suferit..
respectul față de om
dacă lovești o femeie
nu te numești barbat
ea poate să încheie
căci tu sigur nu te ai schimbat
nici lovind un bărbat
nu ești femeie adevărată
respectul l ai încheiat
femeia ta e supărată
dar nu e a ta, căci o lovești
fără milă dai in ea
dar uiți cum o privești
doar stătea și te veghea
respectul față de omenire
ține l in tine permanent
ține minte ai o mamă, rușine
uită de acest comportament
Dorul
am un nod un gât
și simt cum mă apasă
pe dinăuntru sunt urât
cu un dor ce nu mă lasă
un dor, de vremurile noastre
care cândva au contat
acum sunt alea voastre
altceva n am căutat
voiam doar sa fiu iubit
dar acum ce s a ales
in inimă sunt zdorbit
păcat că nu ai înțeles
uneori îmi vine să fug
căci mă apasă dorul
pe mine însuși mă distrug
și simt cum îmi iau zborul
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
singurătăți adâncuri
hai sa ne întâlnim din nou,
să fie totul diferit,
tu sa îmi fii din nou erou,
eu sa nu uit că te-am iubit
hai sa ne vorbim până târziu,
tu să înveți să numai pleci,
fără tine e foarte pustiu,
cu mine deloc numai petreci,
hai sa ne uităm în trecut,
am fost istorie împreună,
eu să uit ce mi-ai făcut
să devenim iar o lume, bună
hai sa ne privim,
de parcă nu ne-am fi văzut,
nici de vreau, nu ne oprim,
o proastă, căci te-am crezut
hai sa ne gândim,
dacă ar fi iar, dar diferit
o viață întreagă să ne iubim,
e ca și cum n-am suferit..