Observatorul. Renașterea.
Un observator lipsit de putere, insă curios,
Uitându-se asupra evenimentelor ce se desfășoară,
Tace, gandește și-și spune "cât de misterios..."
Observând totul pentru a mia oară.
Pierdut în gând, caută disperat o concluzie;
Incearcă să găsească un înțeles.
Dar, inevitabil, se adâncește în confuzie;
Repetă pentru o eternitate același regres.
”Poate totul nu are rost,
sau poate a-l percepe nu sunt capabil.”
Își spune observatorul, copleșit de anost
Găsindu-se pe sine într-un mediu mizerabil.
Indiferent de perspectiva aleasă
Observatorul nu observă realitatea.
Meditează, încercând să ințeleaga cutia neînțeleasă
În care se află totalitatea.
Acesta repetă totul pentru o perioadă de timp nenumărabilă,
De fiecare dată, progresând.
Găsește, in continuu, o noua variabilă
Spre adevărul absolut, avansând.
Devine, în timp, un cercetător,
Plin de curiozitate și însetat după cunoaștere;
Îl covârșește pe așa zisul ”creator”
Adânc în interiorul său are loc o renaștere.
-steinkampf
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: observator
Дата публикации: 26 декабря 2018
Просмотры: 1713
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
Поэма: Azi
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Поэма: Poem de amor pentru tine
Поэма: Despărțirea
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie
Поэма: Cel mai bun serviciu de catering în spaniolă
Поэма: Doar cu tine
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș