Observatorul. Renașterea.
Un observator lipsit de putere, insă curios,
Uitându-se asupra evenimentelor ce se desfășoară,
Tace, gandește și-și spune "cât de misterios..."
Observând totul pentru a mia oară.
Pierdut în gând, caută disperat o concluzie;
Incearcă să găsească un înțeles.
Dar, inevitabil, se adâncește în confuzie;
Repetă pentru o eternitate același regres.
”Poate totul nu are rost,
sau poate a-l percepe nu sunt capabil.”
Își spune observatorul, copleșit de anost
Găsindu-se pe sine într-un mediu mizerabil.
Indiferent de perspectiva aleasă
Observatorul nu observă realitatea.
Meditează, încercând să ințeleaga cutia neînțeleasă
În care se află totalitatea.
Acesta repetă totul pentru o perioadă de timp nenumărabilă,
De fiecare dată, progresând.
Găsește, in continuu, o noua variabilă
Spre adevărul absolut, avansând.
Devine, în timp, un cercetător,
Plin de curiozitate și însetat după cunoaștere;
Îl covârșește pe așa zisul ”creator”
Adânc în interiorul său are loc o renaștere.
-steinkampf
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: observator
Data postării: 26 decembrie 2018
Vizualizări: 1952
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Mai lasă de la tine…
Poem: Suflet ranit BV
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Așteptări
Poem: Somnum ratio
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: rugăciune de seară
Poem: Singurătate
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare