Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Andrei Zoicas
Дата публикации: 18 февраля
Просмотры: 138
Стихи из этой категории
Sfântul Valentin,
Sfântul Valentin se ştie,
El de afară acuma vine.
Tinerii îl sărbătoresc,
Iar unii se îndrăgostesc.
Mulţi băieţi oferă flori,
Pentru doamne şi surori.
Şi primesc o sărutare,
Când lor le oferă o floare.
Fetele sunt bucuroase,
Atunci când ele îs căutate.
Şi primesc cadouri, flori,
Sărutări, îmbrăţişări.
Trei prieteni!
Cum aș putea să îmi uit satul,
Când eu aicea m-am născut,
E locul unde am copilărit
Și multe năzbâtii am făcut
Eram un trio de băieți isteți,
Prieteni buni, foarte uniți,
Pe nume Radu, Cezar, Cristinel
Pe șotii mai mereu porniți
Dimineața toți la școală
Iar apoi cu vaca la păscut,
Seara ne jucam cu mingea,
Pân' ajungeam în așternut
Clasa întâia pân' a șaptea
Le-am făcut la noi în sat,
Iar când a venit a opta,
În alt sat am fost mutat
Cu-nvățatul am stat bine,
Mai împinși ci de la spate,
De părinți și de profesori,
Cu proverbul ,, carte, parte"
Doi am urmat multe școli,
Iar celălalt profesională,
Ne-am format în astă țară,
Unde se mai făcea școală
Viața ne-a purtat în multe zări,
Și cu greu mai ținem legătura,
Doar rar ne dăm câte-un mesaj,
Scris sec, făr' a ne pune semnătura
Tot ce-a rămas în mintea noastră,
E doar copilăria și-un mare dor,
Să ne-ntâlnim cei trei prieteni buni,
Și amintiri să depănăm pe viitor,
Sub deal, unde mai curge..un izvor!
Tăcerea îmi este dar divin
Tăcerea îmi este dar divin,
O scară înspre bolțile sfințite,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Din vorbe aspre nerostite.
Cuvinte-mi mor subit pe limbă,
Ori le ucid devreme-n minte,
Tăcerea-n ochii mei se plimbă,
Iar gura-i plină de morminte.
În lumea dulce a nerostirii,
Se-nalță sufletu-n lumină,
Și-acea scânteie a iubirii,
E-un foc imens care domină.
Când clevetiri survin mieros,
Ca să trezească vorbe amorțite,
Mi-s ochii îndreptați în jos,
Iar buzele îmi sunt pecetluite.
Tăcerea îmi este dar divin,
Și urc pe scară înainte,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Eu, ucigașul de cuvinte.
Bă! eu sunt Președintele meu
Eu când dorm
Dorm pe bătătură
Când respir
Respir pe gură
Când miros
Miros a băutură
Cand alerg
Alerg pe zgură
Cand vorbesc
Vorbesc de dictatură
Pe peretele meu
Eu sunt președintele zmeu.
Quintuple Etheree și vers alb pentru o nouă realitate
Ființe umane cu ochi încercănați și obosiți; tristețe.
Meditație și muzică de jazz;
jazz care pătrunde în liniștea profundă
a îngerilor însângerați;
îngeri albi, care luptă necontenit
pentru deșteptare; a deveni conștient
de tine însuți sau a te trezi într-o realitate mărginită;
ochi-orb și gândire lipsită de discernământ; albire ;
Pol,
rasism,
aziluri,
execuții,
prostituție,
femei violate,
atacuri teroriste;
febra dengue, salarii mici,
imigrație ilegală,
virus Zika și Chikungunya,
Colecții heraldice, blazoane,
impactul meteoriților,
combinatii genetice,
militantism islamist,
focuri în natură,
monetizare ,
război,drone,
răstigniri,
răpiri,
sfincși,
+
plăci,
droguri,
cocktailuri,
cutremure,
valuri de ocean,
vortexuri, tornade,
hărțuiri sexuale,
represiuni evidente,
malformații congenitale;
vânzări de artefacte furate,
alimente pentru oameni lihniți,
politici pentru refugiați,
dezastrele nucleare,
șomajul sezonier,
alunecări de sol,
creșteri de prețuri,
vulcanii activi,
coafuri,
nudism,
vis,
@
cub,
crime,
ochelari,
benzinarii,
succès teatral,
ghețari topindu-se,
lucrări interimare;
strategiile tăcute,
copii- bolnavi asimptomatici,
proteste care blochează drumuri,
șoferi având temperamente diferite și
conducând mașini diferite,
mașini cu faruri care clipesc, în timp ce motoarele lor
țipă precum anumite instrumente muzicale,
copaci care strigă și pistoale care
scriu poezii lirice cu găurile pe care le fac în pereți,
versuri de jazz penetrând tăcerea
îngerilor însângerați,
îngeri într-o luptă neînfricată pentru
trezirea la această nouă realitate.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Poezia este publicata.
Sfântul Valentin,
Sfântul Valentin se ştie,
El de afară acuma vine.
Tinerii îl sărbătoresc,
Iar unii se îndrăgostesc.
Mulţi băieţi oferă flori,
Pentru doamne şi surori.
Şi primesc o sărutare,
Când lor le oferă o floare.
Fetele sunt bucuroase,
Atunci când ele îs căutate.
Şi primesc cadouri, flori,
Sărutări, îmbrăţişări.
Trei prieteni!
Cum aș putea să îmi uit satul,
Când eu aicea m-am născut,
E locul unde am copilărit
Și multe năzbâtii am făcut
Eram un trio de băieți isteți,
Prieteni buni, foarte uniți,
Pe nume Radu, Cezar, Cristinel
Pe șotii mai mereu porniți
Dimineața toți la școală
Iar apoi cu vaca la păscut,
Seara ne jucam cu mingea,
Pân' ajungeam în așternut
Clasa întâia pân' a șaptea
Le-am făcut la noi în sat,
Iar când a venit a opta,
În alt sat am fost mutat
Cu-nvățatul am stat bine,
Mai împinși ci de la spate,
De părinți și de profesori,
Cu proverbul ,, carte, parte"
Doi am urmat multe școli,
Iar celălalt profesională,
Ne-am format în astă țară,
Unde se mai făcea școală
Viața ne-a purtat în multe zări,
Și cu greu mai ținem legătura,
Doar rar ne dăm câte-un mesaj,
Scris sec, făr' a ne pune semnătura
Tot ce-a rămas în mintea noastră,
E doar copilăria și-un mare dor,
Să ne-ntâlnim cei trei prieteni buni,
Și amintiri să depănăm pe viitor,
Sub deal, unde mai curge..un izvor!
Tăcerea îmi este dar divin
Tăcerea îmi este dar divin,
O scară înspre bolțile sfințite,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Din vorbe aspre nerostite.
Cuvinte-mi mor subit pe limbă,
Ori le ucid devreme-n minte,
Tăcerea-n ochii mei se plimbă,
Iar gura-i plină de morminte.
În lumea dulce a nerostirii,
Se-nalță sufletu-n lumină,
Și-acea scânteie a iubirii,
E-un foc imens care domină.
Când clevetiri survin mieros,
Ca să trezească vorbe amorțite,
Mi-s ochii îndreptați în jos,
Iar buzele îmi sunt pecetluite.
Tăcerea îmi este dar divin,
Și urc pe scară înainte,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Eu, ucigașul de cuvinte.
Bă! eu sunt Președintele meu
Eu când dorm
Dorm pe bătătură
Când respir
Respir pe gură
Când miros
Miros a băutură
Cand alerg
Alerg pe zgură
Cand vorbesc
Vorbesc de dictatură
Pe peretele meu
Eu sunt președintele zmeu.
Quintuple Etheree și vers alb pentru o nouă realitate
Ființe umane cu ochi încercănați și obosiți; tristețe.
Meditație și muzică de jazz;
jazz care pătrunde în liniștea profundă
a îngerilor însângerați;
îngeri albi, care luptă necontenit
pentru deșteptare; a deveni conștient
de tine însuți sau a te trezi într-o realitate mărginită;
ochi-orb și gândire lipsită de discernământ; albire ;
Pol,
rasism,
aziluri,
execuții,
prostituție,
femei violate,
atacuri teroriste;
febra dengue, salarii mici,
imigrație ilegală,
virus Zika și Chikungunya,
Colecții heraldice, blazoane,
impactul meteoriților,
combinatii genetice,
militantism islamist,
focuri în natură,
monetizare ,
război,drone,
răstigniri,
răpiri,
sfincși,
+
plăci,
droguri,
cocktailuri,
cutremure,
valuri de ocean,
vortexuri, tornade,
hărțuiri sexuale,
represiuni evidente,
malformații congenitale;
vânzări de artefacte furate,
alimente pentru oameni lihniți,
politici pentru refugiați,
dezastrele nucleare,
șomajul sezonier,
alunecări de sol,
creșteri de prețuri,
vulcanii activi,
coafuri,
nudism,
vis,
@
cub,
crime,
ochelari,
benzinarii,
succès teatral,
ghețari topindu-se,
lucrări interimare;
strategiile tăcute,
copii- bolnavi asimptomatici,
proteste care blochează drumuri,
șoferi având temperamente diferite și
conducând mașini diferite,
mașini cu faruri care clipesc, în timp ce motoarele lor
țipă precum anumite instrumente muzicale,
copaci care strigă și pistoale care
scriu poezii lirice cu găurile pe care le fac în pereți,
versuri de jazz penetrând tăcerea
îngerilor însângerați,
îngeri într-o luptă neînfricată pentru
trezirea la această nouă realitate.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Poezia este publicata.
Другие стихотворения автора
Ce simt
Singur călăuzit de vise.
Plimbări pe străzi cu becuri stinse.
Gânduri grele, la acasă...
Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.
Merg, alerg, fac tot ce pot.
Ce se-ntamplă nu socot.
Ce va fi, ceva să fie...
Timpul, dedicat doar mie.
Dar singur nu-s, ci-nconjurat.
Visul e acum uitat.
Lumina unei lămpi rămâne...
Acasă sunt, și chiar si mâine.
N-am sa plec, dar am sa plâng.
Timpul trece, la toți prin gând.
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Mare mirare
Nu se simte fericită
Ci doar recunoscătoare
Mi se pare foarte trist
Pentru o așa floare
Merită să simtă totul
Fiecare strop te ploaie
Adierile vântului
Razele de soare
Fulgii de nea
Cruda uitare
Ofilirea mea
Mare mirare
Poem
Îți spun ca esti îndeajuns pentru mine
Pe malul lacului ce se golește în neștire
Șoapte suave se disting din departare
Curenții de aer conferă formă apei
Ne uitam și noi în balta de cer
Seninul dintre nori sclipește
Precum soarele creează raze de speranță
Așa amandoi ne îmbrățișăm
Ne încălzim cu trupuirle de țărână
Ne răcim atunci când bate vantul
O singură lacrimă e necesară
Să știu că vrei să vezi viitorul
Îți spun ca vei avea ce îți dorești
Iar tu vrei doar fericire
Atunci pe loc buzele sau atins
Ochi ne priveau din departare
Simteam momentul ca niciodată
Amintirile rămân, ma fac sa plâng
Ochii, sentimentul nu se uită
Stau plângâd lânga mormânt.
Ce simt
Singur călăuzit de vise.
Plimbări pe străzi cu becuri stinse.
Gânduri grele, la acasă...
Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.
Merg, alerg, fac tot ce pot.
Ce se-ntamplă nu socot.
Ce va fi, ceva să fie...
Timpul, dedicat doar mie.
Dar singur nu-s, ci-nconjurat.
Visul e acum uitat.
Lumina unei lămpi rămâne...
Acasă sunt, și chiar si mâine.
N-am sa plec, dar am sa plâng.
Timpul trece, la toți prin gând.
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Mare mirare
Nu se simte fericită
Ci doar recunoscătoare
Mi se pare foarte trist
Pentru o așa floare
Merită să simtă totul
Fiecare strop te ploaie
Adierile vântului
Razele de soare
Fulgii de nea
Cruda uitare
Ofilirea mea
Mare mirare
Poem
Îți spun ca esti îndeajuns pentru mine
Pe malul lacului ce se golește în neștire
Șoapte suave se disting din departare
Curenții de aer conferă formă apei
Ne uitam și noi în balta de cer
Seninul dintre nori sclipește
Precum soarele creează raze de speranță
Așa amandoi ne îmbrățișăm
Ne încălzim cu trupuirle de țărână
Ne răcim atunci când bate vantul
O singură lacrimă e necesară
Să știu că vrei să vezi viitorul
Îți spun ca vei avea ce îți dorești
Iar tu vrei doar fericire
Atunci pe loc buzele sau atins
Ochi ne priveau din departare
Simteam momentul ca niciodată
Amintirile rămân, ma fac sa plâng
Ochii, sentimentul nu se uită
Stau plângâd lânga mormânt.