Ce simt
Singur călăuzit de vise.
Plimbări pe străzi cu becuri stinse.
Gânduri grele, la acasă...
Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.
Merg, alerg, fac tot ce pot.
Ce se-ntamplă nu socot.
Ce va fi, ceva să fie...
Timpul, dedicat doar mie.
Dar singur nu-s, ci-nconjurat.
Visul e acum uitat.
Lumina unei lămpi rămâne...
Acasă sunt, și chiar si mâine.
N-am sa plec, dar am sa plâng.
Timpul trece, la toți prin gând.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Andrei Zoicas
Дата публикации: 22 ноября 2023
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 182
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Oare...
Поэма: Mai frumoasă de Laura Stoica în norvegiană
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Поэма: Pentru un suflet ce nu i-a păsat
Поэма: Steaua fara nume
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Поэма: Mărturisire
Поэма: Pulbere de nisip
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani