Scop MĂREȚ
O sa termin,nimic mai mult,
Decat o simpla împlinire,
Să calc pe pietre,mă avânt
Prin întuneric,în nestire.
Ridic privirea sa nu uit
Onoarea ce demult m asteapta
Si lacrimez cand ma supun
Urcand incet,treapta cu treapta.
In jur se ineaca in multe vicii,
Chiar fratii mei,prieteni dragi,
N am ce sa fac ,decat statistici,
Tin bine n minte memorii vagi.
Din departari vad o sclipire,
Însa nu mai pot da înapoi,
Imi spune-n lacrimi:”vino la mine”,
”Si fa sa mearga intre noi”.
Dar inima in piept se ascunde
Ranile vechi nu le mai vrea
Caci acel drum nu da niciunde,
Doar drumul nou din fata mea.
Am suferit singuratate
Dar cu ce pret?Tot nimic n am.
Suflet pustiu,dar am palate,
Bucati de inima înșiram.
Pamantul sufera schimbarea
Accepta noul sau statut,
Inchina n in fata mea si marea
Dându-se de tot batut.
Legat ,sunt prins de multe franghii
Sa stau pe tronul ce nu l vreau
Inghit in gol,strang pumnii nobili
”Nemuritor…”: zorii sopteau.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: edi petecuță
Дата публикации: 9 июня 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 446
Стихи из этой категории
Singurătate
Spune-mi tu singuratate
Cat sa mai indur tu spune
Si necazuri, suparari
Nu mai pot privi in zare
Dar indur incet si spun
Nu mai stiu ce sa mai fac
Si ce viata imi va da
Ca un cal fara stapan
Ma avant in al tau drum
Si ma las purtat de tot
Si de valuri si de foc
Viata mea e ca un gol
Iar incet eu nu mai pot
Vreau doar sa ajung acasa
Unde e viata frumoasa
La familia mea departe
Unde ma primesc in brate
Si imi spun ca va fi bine
Viata sa treaca cu mine
Prin necazuri, greutati
Sa ii fac mandri pe toti
Depozitarul unei culori
Eu nu sint depozitarul unei culori
(culoarea, o simpla frecventa)
(culoarea, un ciob de lumina)
Eu sint depozitarul,exclusiv
Doar ,amintirii unei culori
Rege peste-un regat de impresii
Rege peste-un regat de regrete
Amintirea unei culori e o impresie
Amintirea unei culori e o-mbratisare
Poate, amintirea unei culori, sa aiba gust ?
Poate ,amintirea unei culori, sa aiba miros ?
Parca un pic acrisor, in vintul fierbinte,mirosul
Parca un pic iute, un pic dulceag, gustul
Poate fi asa
Daca aceasta amintire-i despre albastrul ochilor tai
Străină în mine
Nu știu de ce, dar parcă m-am pierdut,
O umbră sunt, tăcută, fără scut.
Privirile trec prin mine – gol și rece,
Cuvintele-mi rămân tăceri ce nu mai plece.
Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă crede,
Durerea-mi pare-un cântec ce se pierde.
Strigătul meu mut se sparge-n ziduri grele,
Și-n jur e liniște, dar nu din cele bune.
Dar... el – doar el – mă simte cum suspin,
În ochii lui mă regăsesc puțin câte puțin.
Doar el îmi înțelege lumea mea ascunsă,
În brațele lui tăcerea mea e spusă.
Când toți m-au judecat fără să știe,
El m-a privit ca pe-o ființă vie.
Nu m-a-ntrebat de ce-s așa tăcută,
Ci m-a iubit chiar și cu inima căzută.
Cu el nu trebuie să explic nimic,
Simte ce simt, chiar dacă nu îi zic.
E liniștea din haosul din mine,
O ancoră-ntr-o mare de ruine.
Mă ține strâns când lumea mă rănește,
Și-n ochii lui, o rază mă zidește.
Când mă prăbușc, el e acolo, viu –
Un adevăr într-un ocean pustiu.
Aș vrea să fiu din nou ce-am fost odată,
Dar poate nu mai sunt aceea toată...
Tot ce mai știu e că în ochii lui
Încă mai sunt… și nu sunt nimănui.
---
,,Nu te enerva" în spaniolă
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Solo una palabra
dicho al azar
implacable
Me derriba.
el corazón cree
El pensamiento lo mide,
El silencio se fue
Para siempre.
Desafortunadamente, esa es mi naturaleza,
Pero siempre en mi mente digo esto:
"¡No te enojes!"
no te enojes no te enojes
Las palabras pueden ser engañosas.
no te enojes no te enojes
Que ningún enfado es bueno.
Quizás sin querer a veces te golpean
En una palabra, no es apropiado.
no te enojes no te enojes
Vamos, sonríe y escucha mis consejos.
Solo una palabra
Me trae pensamientos pesados
Y solo con ellos
Me rodea.
son celos
Viene como una carga
Y una pesadilla indescriptible
La noche en el sueño desciende.
Desafortunadamente, esa es mi naturaleza,
Pero siempre en mi mente digo esto:
"¡No te enojes!"
no te enojes no te enojes
Las palabras pueden ser engañosas.
no te enojes no te enojes
Que ningún enfado es bueno.
Quizás sin querer a veces te golpean
En una palabra, no es apropiado.
no te enojes no te enojes
Vamos, sonríe y escucha los consejos.
Y lo sabrás
Decirte
de todos modos,
todos quien
¡No te enojes!
no te enojes no te enojes
Las palabras pueden ser engañosas.
no te enojes no te enojes
Que ningún enfado es bueno.
¡No te enojes!
Miros de primăvară
În nopțiile târzii și reci de primăvară
Gândindu-mă la viață ca la o povară
Mergeam agale pe un drum bătătorit
Și de lumina lunii lăsându-mă călăuzit.
În gând aveam doar imaginea ei
O zeiță de fată cu miros de tei
Și părul ca de foc
Iar zâmbetul ei te ucidea pe loc.
Era o fată cum rar vezi
Frumoasă de pică și cu ochii verzi
În jurul ei se simte miros de primăvară
Și în urma ei rămâne dragoste amară.
Ca o bufniță să fiu
Ca o bufniță să fiu, să ies doar noaptea pe răcoare
și cântând o notă sumbră să-ntristez pădurea mare.
Să răsun din valea neagră pân' la ușă de creștin;
să mă mut din brad în brad și să-mi fie zborul lin.
Și venind fără vacarm, la ferestre să privesc.
Ca să-l văd pe cel ce are suflet bun și omenesc.
Și apoi să-i spun Naturii, ce ascultă impunătoare,
unde zace cel blajin, ca să-i fie roditoare.
Însă la cel deșănțat, care laudă ce n-are,
să m-așez la colțul casei să îi cânt fără-ncetare.
Laudele ce le scuipă să îi fie de fațadă;
Câte rele dă pe gură, atâtea ochii să-i vadă.
Ca o bufniță să fiu, singur să îmi car penajul,
să străbat văi neguroase fără să îmi pierd curajul.
Să îmi mut ochii la spate, să văd daga cine-o ține,
să mă fac una cu pomul, de s-apropie de mine.
Ca o bufniță să fiu, să ies doar noaptea pe răcoare,
și cu aripile grele să cutreier lumea mare.
Cât timp ochii văd lumina, să tot cânt și să tot zbor,
iară noaptea de-o să vină, să îmi caut o tulpină,
și-n a ei coroană plină s-aștept somnul răpitor.
Singurătate
Spune-mi tu singuratate
Cat sa mai indur tu spune
Si necazuri, suparari
Nu mai pot privi in zare
Dar indur incet si spun
Nu mai stiu ce sa mai fac
Si ce viata imi va da
Ca un cal fara stapan
Ma avant in al tau drum
Si ma las purtat de tot
Si de valuri si de foc
Viata mea e ca un gol
Iar incet eu nu mai pot
Vreau doar sa ajung acasa
Unde e viata frumoasa
La familia mea departe
Unde ma primesc in brate
Si imi spun ca va fi bine
Viata sa treaca cu mine
Prin necazuri, greutati
Sa ii fac mandri pe toti
Depozitarul unei culori
Eu nu sint depozitarul unei culori
(culoarea, o simpla frecventa)
(culoarea, un ciob de lumina)
Eu sint depozitarul,exclusiv
Doar ,amintirii unei culori
Rege peste-un regat de impresii
Rege peste-un regat de regrete
Amintirea unei culori e o impresie
Amintirea unei culori e o-mbratisare
Poate, amintirea unei culori, sa aiba gust ?
Poate ,amintirea unei culori, sa aiba miros ?
Parca un pic acrisor, in vintul fierbinte,mirosul
Parca un pic iute, un pic dulceag, gustul
Poate fi asa
Daca aceasta amintire-i despre albastrul ochilor tai
Străină în mine
Nu știu de ce, dar parcă m-am pierdut,
O umbră sunt, tăcută, fără scut.
Privirile trec prin mine – gol și rece,
Cuvintele-mi rămân tăceri ce nu mai plece.
Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă crede,
Durerea-mi pare-un cântec ce se pierde.
Strigătul meu mut se sparge-n ziduri grele,
Și-n jur e liniște, dar nu din cele bune.
Dar... el – doar el – mă simte cum suspin,
În ochii lui mă regăsesc puțin câte puțin.
Doar el îmi înțelege lumea mea ascunsă,
În brațele lui tăcerea mea e spusă.
Când toți m-au judecat fără să știe,
El m-a privit ca pe-o ființă vie.
Nu m-a-ntrebat de ce-s așa tăcută,
Ci m-a iubit chiar și cu inima căzută.
Cu el nu trebuie să explic nimic,
Simte ce simt, chiar dacă nu îi zic.
E liniștea din haosul din mine,
O ancoră-ntr-o mare de ruine.
Mă ține strâns când lumea mă rănește,
Și-n ochii lui, o rază mă zidește.
Când mă prăbușc, el e acolo, viu –
Un adevăr într-un ocean pustiu.
Aș vrea să fiu din nou ce-am fost odată,
Dar poate nu mai sunt aceea toată...
Tot ce mai știu e că în ochii lui
Încă mai sunt… și nu sunt nimănui.
---
,,Nu te enerva" în spaniolă
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Solo una palabra
dicho al azar
implacable
Me derriba.
el corazón cree
El pensamiento lo mide,
El silencio se fue
Para siempre.
Desafortunadamente, esa es mi naturaleza,
Pero siempre en mi mente digo esto:
"¡No te enojes!"
no te enojes no te enojes
Las palabras pueden ser engañosas.
no te enojes no te enojes
Que ningún enfado es bueno.
Quizás sin querer a veces te golpean
En una palabra, no es apropiado.
no te enojes no te enojes
Vamos, sonríe y escucha mis consejos.
Solo una palabra
Me trae pensamientos pesados
Y solo con ellos
Me rodea.
son celos
Viene como una carga
Y una pesadilla indescriptible
La noche en el sueño desciende.
Desafortunadamente, esa es mi naturaleza,
Pero siempre en mi mente digo esto:
"¡No te enojes!"
no te enojes no te enojes
Las palabras pueden ser engañosas.
no te enojes no te enojes
Que ningún enfado es bueno.
Quizás sin querer a veces te golpean
En una palabra, no es apropiado.
no te enojes no te enojes
Vamos, sonríe y escucha los consejos.
Y lo sabrás
Decirte
de todos modos,
todos quien
¡No te enojes!
no te enojes no te enojes
Las palabras pueden ser engañosas.
no te enojes no te enojes
Que ningún enfado es bueno.
¡No te enojes!
Miros de primăvară
În nopțiile târzii și reci de primăvară
Gândindu-mă la viață ca la o povară
Mergeam agale pe un drum bătătorit
Și de lumina lunii lăsându-mă călăuzit.
În gând aveam doar imaginea ei
O zeiță de fată cu miros de tei
Și părul ca de foc
Iar zâmbetul ei te ucidea pe loc.
Era o fată cum rar vezi
Frumoasă de pică și cu ochii verzi
În jurul ei se simte miros de primăvară
Și în urma ei rămâne dragoste amară.
Ca o bufniță să fiu
Ca o bufniță să fiu, să ies doar noaptea pe răcoare
și cântând o notă sumbră să-ntristez pădurea mare.
Să răsun din valea neagră pân' la ușă de creștin;
să mă mut din brad în brad și să-mi fie zborul lin.
Și venind fără vacarm, la ferestre să privesc.
Ca să-l văd pe cel ce are suflet bun și omenesc.
Și apoi să-i spun Naturii, ce ascultă impunătoare,
unde zace cel blajin, ca să-i fie roditoare.
Însă la cel deșănțat, care laudă ce n-are,
să m-așez la colțul casei să îi cânt fără-ncetare.
Laudele ce le scuipă să îi fie de fațadă;
Câte rele dă pe gură, atâtea ochii să-i vadă.
Ca o bufniță să fiu, singur să îmi car penajul,
să străbat văi neguroase fără să îmi pierd curajul.
Să îmi mut ochii la spate, să văd daga cine-o ține,
să mă fac una cu pomul, de s-apropie de mine.
Ca o bufniță să fiu, să ies doar noaptea pe răcoare,
și cu aripile grele să cutreier lumea mare.
Cât timp ochii văd lumina, să tot cânt și să tot zbor,
iară noaptea de-o să vină, să îmi caut o tulpină,
și-n a ei coroană plină s-aștept somnul răpitor.
Другие стихотворения автора
--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
Doar un felinar
-orașul de ruina-
Pe patul de frunze doar praful se adună,
Si aleea de pietre i verde de rod,
Un tainic cocor o veste rasunǎ,
Nici urma de om nu i in glod.
Orasul scufundă dorinte uitate,
Casute cu reci amintiri,
Destine pe veci sunt legate,
In locul demult,cu iubiri.
In jur numai zdrente aruncate,
Nădejdi murdare n nevoi,
Trăirile sunt iarasi spălate
Intr un cerc vicios de valori.
Rugina preia armistitiu,
Cand norii de poznă sunt grei,
Si dorul de casă se frange,
In bezna asediatǎ n polei.
Doar un Felinar mai arde,
Pe drumul din inima lor,
Caci umbra se pierde in noapte
Curmând sperante ce mor.
Din stâncă,cetatea, sălbatic declină,
Si podul de lemn sa cadă nu vrea,
Padurea din poza culoarea alinǎ
Cand lumea incet disparea.
Pe o fereastra spartă de ură meschină,
Se vede o statuie patată in timp,
A unuia care juraminte suprimă,
Celor ce credeau intr un domn ratacit.
In raul de langă o moara stricată,
Curg vorbe cernute etern in neant,
Si valea de aur cu spini e placată,
Cand patosul vietii se uită galant.
O ceată se lasă pe ntregul tinut,
Căci lupta cu timpu i pierdută,
Soldatul amintirilor vesnic cazut,
In urma lăsând,Oarsul de ruina.
Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
--Părasit--
M-ai parasit demult,demult,
Si m-ai lasat sa zac plangand.
Nici nu știam ce singur sunt,
Un jalnic om,cu cea mai mare vină.
Iubesc eu steaua de pe cer?Când ea își are luna?
Căci e ca mine stea si ea,dar eu sunt numai ziua.
De ce să vrei doar întuneric,când tu ai soarele pe cer?
Si când se lasă noaptea rece,să stai cu cele care pier?
Te strig in vise si n auzi
Te acuză vorbe ce le ai spus
Când imi șopteai ca mă refuzi
In seara rece la apus.
Ești eșecul ascuns in perfect,
Mă faci sa cred ca eu sunt defect,
Fără tine mă simt incomplet
Și nici nu știu de ce te mai iubesc.
Sărutul tău m-a mângâiat,
Acum mă doare amintirea
Povetsea noastră s ancheiat
Dar nu îți pot uita privirea...
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
Doar un felinar
-orașul de ruina-
Pe patul de frunze doar praful se adună,
Si aleea de pietre i verde de rod,
Un tainic cocor o veste rasunǎ,
Nici urma de om nu i in glod.
Orasul scufundă dorinte uitate,
Casute cu reci amintiri,
Destine pe veci sunt legate,
In locul demult,cu iubiri.
In jur numai zdrente aruncate,
Nădejdi murdare n nevoi,
Trăirile sunt iarasi spălate
Intr un cerc vicios de valori.
Rugina preia armistitiu,
Cand norii de poznă sunt grei,
Si dorul de casă se frange,
In bezna asediatǎ n polei.
Doar un Felinar mai arde,
Pe drumul din inima lor,
Caci umbra se pierde in noapte
Curmând sperante ce mor.
Din stâncă,cetatea, sălbatic declină,
Si podul de lemn sa cadă nu vrea,
Padurea din poza culoarea alinǎ
Cand lumea incet disparea.
Pe o fereastra spartă de ură meschină,
Se vede o statuie patată in timp,
A unuia care juraminte suprimă,
Celor ce credeau intr un domn ratacit.
In raul de langă o moara stricată,
Curg vorbe cernute etern in neant,
Si valea de aur cu spini e placată,
Cand patosul vietii se uită galant.
O ceată se lasă pe ntregul tinut,
Căci lupta cu timpu i pierdută,
Soldatul amintirilor vesnic cazut,
In urma lăsând,Oarsul de ruina.
Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
--Părasit--
M-ai parasit demult,demult,
Si m-ai lasat sa zac plangand.
Nici nu știam ce singur sunt,
Un jalnic om,cu cea mai mare vină.
Iubesc eu steaua de pe cer?Când ea își are luna?
Căci e ca mine stea si ea,dar eu sunt numai ziua.
De ce să vrei doar întuneric,când tu ai soarele pe cer?
Si când se lasă noaptea rece,să stai cu cele care pier?
Te strig in vise si n auzi
Te acuză vorbe ce le ai spus
Când imi șopteai ca mă refuzi
In seara rece la apus.
Ești eșecul ascuns in perfect,
Mă faci sa cred ca eu sunt defect,
Fără tine mă simt incomplet
Și nici nu știu de ce te mai iubesc.
Sărutul tău m-a mângâiat,
Acum mă doare amintirea
Povetsea noastră s ancheiat
Dar nu îți pot uita privirea...
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.