Viata si fara de viață
Viață si fără de viață.
Viața
Văruită în putine cuvinte
Exemple...
Copilărie
Adolescență
Iubiri
Tradari
Tinerete fără bătrânețe.
Bucurie
Tristețe
Fericire
Lacrimi si zambete
Ca într-un final
Viata să se rezume
La o clipă
La trecut
Si la ETERNITATE.
Florin Ristea
⁰4.02.2024.
10:00
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: florin-ristea
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 551
Стихи из этой категории
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Sămânță am fost și pui de om,
Deși m-aș fi dorit o floare,
Ori doar un simplu și infim atom,
Ce arde veșnic undeva în soare.
Mi-a fost sortit ca să dau roadă,
Pe-ai mei înspre lumini să îi îndrum,
Dar pentru corbi am fost firavă pradă,
Fiindcă am căzut la margine de drum.
Apoi, m-ai aruncat din nou în lume,
Și m-am pierdut trăind printre străini,
În loc stâncos și infectat de ciume,
Și m-am uscat, că n-aveam rădăcini.
Ca șansă ultimă întru a mea salvare,
M-am pustnicit printre creștini,
Dar m-am simțit precum o târâtoare,
Și sufocat am fost de tufe mari de spini.
Tu, nu mi-ai dat pământ Stăpâne,
Să mă înfig în el, să fi-ncolțit,
Și-n clipa ultimă ce îmi rămâne,
Te întreb smerit…De ce m-ai părăsit?
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Разве плохо быть волком? (Редакт. версия)
Разве плохо быть волком?
Разве плохо быть волком?
Ты не один, хоть все и считают тебя одиноким,
Ты певец, белой дамы певец её призывая лучезарный венец.
Разве плохо быть волком?
Ты не раб, ты свободен, хоть в рабстве и держут,
Клетка ничто, в душе летающий беркут.
Разве плохо быть волком?
Голос ужаса порыв, луна взойдет, услышав твой призыв,
В темноте что стеной, мира где последний обрыв.
Разве плохо быть волком?
Когда весь мир одни собаки, ты полон спокойной отваги,
Когда стая к стене тебя прижала, ты стоишь, собака бы сбежала.
Разве плохо быть волком?
В дыхании пару ты силы находишь,
Весь мир горит в аду, а ты даже не стонишь.
De sus
diverse clipe în ipostaze ce
interpretează vibrant aurore
care, boreale, așten în cer
stalactite ce curg spre muritori...
căutarea te paralizează în spectacolul
de umbre, care se remarcă gri,
pe șevaletul unor prunci
de tenori, sobri și flămânzi
apoi, îmi ceri iertare ca și cum ai fi,
de ani lungi, împletit în durerea
pe care o pun, în zile impare,
pe seama unui moft
cafeaua amară lustruiește
otrava cu care am obosit
atât de mult, încât aș vrea
din nou, talpa să-ți sărut
să strig minunate hohote
de cristal, în care să se arate
zborul niciuneia dintre
aripile pe care le purtăm
în zile de sărbătoare și,
bineînțeles, totată înțelepciunea
se va îmbulzi să mai prindă
doar una din cele 7 minuni
date prin praf de stele și
așezate pe o masă a tăcerii,
inaintea unui fulger
profanat, demult
dintr-o copilărie abandonată
într-un vis în care au jucat,
pe rând, mari nume ale
unor culori de nedescris
se așterneau, așa, parcă
era al lor tot timpul
al cărui cifru domnește
ca un sfinx, dinadins...
inclusiv o vioară și-un pian
au deschis orizontul, ca pleoapa
din care mai răzbește
o dâră de surâs
cu capul lăsat pe spate,
ca într-o visare din negura
unui diapazon ce cântă fals,
ascuns sub soare
chicoteli ale unor raze
desprinse parcă dintr-un
stol de privighetori cu inimi
de bătrâni flămânzi.
Împărăția lui Dumnezeu
Iisuse Hristoase, Duhule Sfinte
Dă-ne nouă pâinea
Cea de toate zilele.
Ajută-ne Doamne să ne îndreptăm
De la fapte rele
Ca să scăpăm.
Nu ne lăsa Doamne
Cel rău să ne ia;
Să ne ducem crucea
Sub povara Ta.
Colegi
Cât mi-aș dori să ne-întâlnim,
Nu mult, măcar pentr-un minut,
Colegi de clasă iar să fim,
Acei haioși, ce-am fost demult.
Apoi, așa bătrâni precum suntem,
În fața clasei să ieșim pe rând,
Şi plini de tracul ce-l avem,
Să spunem fiecăruia câte-un cuvânt.
De pildă, eu, la fete le-aș rosti,
Că deopotrivă le-am iubit pe toate,
Și-n acea zi când ne vom întâlni,
Am să le dărui garoafe și mușcate.
Iar pe băieți i-oi strânge-n brațe bucuros,
Și-ntreaga ziuă vom petrece,
Ne-om aminti de tot ce-a fost frumos,
Și cum pârdalnica de viață ne petrece.
Beție, ah…
Beție, ah, visare-n ceașcă prinsă,
Ce-ntinzi pe la urechi țambale lungi,
Când cuib îți faci în mintea mea învinsă,
Zorești tot răul cuget să-l alungi:
Pândești ca uliul cel ager prada
Și ciocu-ți vajnic ți-l înfigi în ea,
Cum duhului i-aștepți în apă nada,
Să îl trădeze, pentru-al înșfăca.
Dar totuși îmi spun, pirotind pe ornic,
Laconic spirit, bun doar de zăcut:
„La vrajă fost-a vinu-atât de dornic,
De parc-ar vrea-o iar de la-nceput...”
Blestem ori deasă binecuvântare,
Îi dau ebrietății sărutare.
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Sămânță am fost și pui de om,
Deși m-aș fi dorit o floare,
Ori doar un simplu și infim atom,
Ce arde veșnic undeva în soare.
Mi-a fost sortit ca să dau roadă,
Pe-ai mei înspre lumini să îi îndrum,
Dar pentru corbi am fost firavă pradă,
Fiindcă am căzut la margine de drum.
Apoi, m-ai aruncat din nou în lume,
Și m-am pierdut trăind printre străini,
În loc stâncos și infectat de ciume,
Și m-am uscat, că n-aveam rădăcini.
Ca șansă ultimă întru a mea salvare,
M-am pustnicit printre creștini,
Dar m-am simțit precum o târâtoare,
Și sufocat am fost de tufe mari de spini.
Tu, nu mi-ai dat pământ Stăpâne,
Să mă înfig în el, să fi-ncolțit,
Și-n clipa ultimă ce îmi rămâne,
Te întreb smerit…De ce m-ai părăsit?
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Разве плохо быть волком? (Редакт. версия)
Разве плохо быть волком?
Разве плохо быть волком?
Ты не один, хоть все и считают тебя одиноким,
Ты певец, белой дамы певец её призывая лучезарный венец.
Разве плохо быть волком?
Ты не раб, ты свободен, хоть в рабстве и держут,
Клетка ничто, в душе летающий беркут.
Разве плохо быть волком?
Голос ужаса порыв, луна взойдет, услышав твой призыв,
В темноте что стеной, мира где последний обрыв.
Разве плохо быть волком?
Когда весь мир одни собаки, ты полон спокойной отваги,
Когда стая к стене тебя прижала, ты стоишь, собака бы сбежала.
Разве плохо быть волком?
В дыхании пару ты силы находишь,
Весь мир горит в аду, а ты даже не стонишь.
De sus
diverse clipe în ipostaze ce
interpretează vibrant aurore
care, boreale, așten în cer
stalactite ce curg spre muritori...
căutarea te paralizează în spectacolul
de umbre, care se remarcă gri,
pe șevaletul unor prunci
de tenori, sobri și flămânzi
apoi, îmi ceri iertare ca și cum ai fi,
de ani lungi, împletit în durerea
pe care o pun, în zile impare,
pe seama unui moft
cafeaua amară lustruiește
otrava cu care am obosit
atât de mult, încât aș vrea
din nou, talpa să-ți sărut
să strig minunate hohote
de cristal, în care să se arate
zborul niciuneia dintre
aripile pe care le purtăm
în zile de sărbătoare și,
bineînțeles, totată înțelepciunea
se va îmbulzi să mai prindă
doar una din cele 7 minuni
date prin praf de stele și
așezate pe o masă a tăcerii,
inaintea unui fulger
profanat, demult
dintr-o copilărie abandonată
într-un vis în care au jucat,
pe rând, mari nume ale
unor culori de nedescris
se așterneau, așa, parcă
era al lor tot timpul
al cărui cifru domnește
ca un sfinx, dinadins...
inclusiv o vioară și-un pian
au deschis orizontul, ca pleoapa
din care mai răzbește
o dâră de surâs
cu capul lăsat pe spate,
ca într-o visare din negura
unui diapazon ce cântă fals,
ascuns sub soare
chicoteli ale unor raze
desprinse parcă dintr-un
stol de privighetori cu inimi
de bătrâni flămânzi.
Împărăția lui Dumnezeu
Iisuse Hristoase, Duhule Sfinte
Dă-ne nouă pâinea
Cea de toate zilele.
Ajută-ne Doamne să ne îndreptăm
De la fapte rele
Ca să scăpăm.
Nu ne lăsa Doamne
Cel rău să ne ia;
Să ne ducem crucea
Sub povara Ta.
Colegi
Cât mi-aș dori să ne-întâlnim,
Nu mult, măcar pentr-un minut,
Colegi de clasă iar să fim,
Acei haioși, ce-am fost demult.
Apoi, așa bătrâni precum suntem,
În fața clasei să ieșim pe rând,
Şi plini de tracul ce-l avem,
Să spunem fiecăruia câte-un cuvânt.
De pildă, eu, la fete le-aș rosti,
Că deopotrivă le-am iubit pe toate,
Și-n acea zi când ne vom întâlni,
Am să le dărui garoafe și mușcate.
Iar pe băieți i-oi strânge-n brațe bucuros,
Și-ntreaga ziuă vom petrece,
Ne-om aminti de tot ce-a fost frumos,
Și cum pârdalnica de viață ne petrece.
Beție, ah…
Beție, ah, visare-n ceașcă prinsă,
Ce-ntinzi pe la urechi țambale lungi,
Când cuib îți faci în mintea mea învinsă,
Zorești tot răul cuget să-l alungi:
Pândești ca uliul cel ager prada
Și ciocu-ți vajnic ți-l înfigi în ea,
Cum duhului i-aștepți în apă nada,
Să îl trădeze, pentru-al înșfăca.
Dar totuși îmi spun, pirotind pe ornic,
Laconic spirit, bun doar de zăcut:
„La vrajă fost-a vinu-atât de dornic,
De parc-ar vrea-o iar de la-nceput...”
Blestem ori deasă binecuvântare,
Îi dau ebrietății sărutare.
Другие стихотворения автора
Fără sens
Fără sens
Ieri legam cuvintele de-o oglindă
In sensul în care as fi vrut sa merg
Stră-zile erau închise
Un ochi de apă se scalda în ploaie
Gura mi-o luase pe cărări
La brat cu-o pălărie
Picior grăbit către pantof ,căzu pe trepte frânt
Un vis venit din vid, trecea prin sens opus cu viața
Taxiul omului de rând, îi rătăci speranța
Azi norii cer un jurământ
Să punem o dorință
Când tot ce e pe lume sfânt
Lăsăm în suferință
O talpă calcă apăsat buricul
Noi toți ne ducem aplecati
Cu pleoapele acoperind pe IRISI
Unde lumina-i împărat
Și taxele o cere
Când codrul pleacă liniștit
Azi drujbele ne cer tribut
mortal
Of maică,ce durere
Azi cioburi crengile se fac
Nimic nu le mai cere
El,eu sau tu
Si-un snop de vieți trăite
Punem culori pe ochii orbi
Și lacrimi pe cuvinte
Si ne uităm profund
La noi,la ei,la voi
La ieri,la azi ...și stop
Mâine nu vine!
Florin Ristea
11.07.2024
22:00.
Poem critic
Daca tot aveți timp,căutați să înțelegeți și să demontați teoriile mai marilor "zei ai științei",Darwin, Isaac Newton, Einstein,Galileo, Aristotel și alți semnatari ai altor "teorii sigure și eficiente", în baza cărora suntem mânați,de ei, care-s ca noi,culmea!
Ridicați întrebări și încercați să înțelegeți fenomenele cu mintea voastră,astfel ve-ti ajunge sa ignorați calculele "sigure și eficiente.
Combateti "știința sigură și eficientă" pe toate palierele,atunci se va declanșa un seism social al gândirii și a înțelegerii ,când noi OILE, incepem să gândim cu materia noastra cenusie!!!Ieșiți din șabloane,din normele impuse ...și alfel vă va fi dat, să vedeți mediul si soclul pe suprafața căruia ne ducem existența,decât cum ne tot "învață elitele"!
Aveți curaj și gândiți critic!
Ținem minte "citate memorabile" de acum mii de ani,și culmea, nu ne amintim mai nimic de acum 3-4 ani!😂😂😂
Nici măcar viața nu e "sigură și eficientă"!
"TU CUI II SPUI PĂRETE"
MI-AM AGATAT DORINȚELE PE ZI
IN UMBRA CUIULUI
DIN PRISPĂ
IACA-N VENIREA NOPȚII UMBRA DISPĂRU
DORINȚELE-MI CĂZURĂ PRINTRE STELE
CU GANDURI CU TRAIRI
CU TOATE CELE
ÎI SPUSE CUIUL... LA DESPARTIREA DE PĂRETE
😂❤️😂
Versuri inspirate din postarea ta... Mihaela Pislaru .
Florin Ristea
16.01.2024
Râsul este ZEUL LOR
Râsul este ZEUL LOR
Râd copiii'n luciul apei
Râd copii pe topogan
Râd copiii prinși în ploaie
Râd copiii stați la soare
Râd copii cât le e ziua
Noaptea'n somn râd câteodat'
Râd copiii la scăldat
Bucuroși și jucăuși
Râd copii la săniuș
Râd de omul de zăpadă
Râd oricând și din orice
Râd de sunt și supărați
Râsu-i pura bucurie
Răzi copile, râzi cât poți
Râd din inimă copiii
Zeul râsului e-al lor
Florin Ristea
1.06.2024
22:45.
"Inspirat de ofertă"
De ziua națională a culturii 🇹🇩
"Inspirat de ofertă"
10 motivații
Pentr-un milion de motive,de vieți.
10 motivatii sa poti sa te ierti
Milion de motive sa vrei, sa poti si sa speri
10 motivatii
Sa te ridici ...din ruine
In credințe si vreri
Milion de motive sa nu uiti de ieri
10 motivatii legate de țel
Milion de motive puse in
Inimi ce pier.
Compozitie din litere inspirata urmare a unei oferte făcută de George Augustin Stirbat .
Florin Ristea
15.01.2024
Bilet pentru un loc ferit.
Acu vă zic,numai gata!
Într-o zi,nu mai țiu minte când, m-am decis să merg la teatru,zis și făcut!
Am ales o piesă, comedie, îmi cerea sufletul să râd,să-mi alung cutele înființate adanc in piele pe fața mea!
Însă cum mie îmi place discreția maximă,am cerut biletăresei, cel mai ieftin posibil bilet,și să fie un loc cât mai ferit, și sigur cu putință, pe undeva pe vreun ultim rând,că io-s mai temid,și nu poci să râz, dacă se holbează niste necunoscuți la mine!
Să auz bine,nu neapărat să văz,vreau să trăiesc din plin momentul artistic prin propria'mi imaginație,deși voi fi în sala de teatru!
Îmi deteră belet fraților,jur, în ăl mai sigur loc din teatru de-l avu biletăreasa ...zău de mă mai duc, avusei loc,io-te colo, tocmai in cabina pompierilor, că deh,nu asa cerui,la loc sigur și discret!?!
Și ea îmi dete fix ce cerui!
Io bag samă, mai vreau la comedie,da acu vreau la ăl dintâi șir de scaune!
Va las acu,că se trage cortina și rămân agatat de furtun.
...............
Prima mea vizita imaginară la teatrul de comedie!
Fără sens
Fără sens
Ieri legam cuvintele de-o oglindă
In sensul în care as fi vrut sa merg
Stră-zile erau închise
Un ochi de apă se scalda în ploaie
Gura mi-o luase pe cărări
La brat cu-o pălărie
Picior grăbit către pantof ,căzu pe trepte frânt
Un vis venit din vid, trecea prin sens opus cu viața
Taxiul omului de rând, îi rătăci speranța
Azi norii cer un jurământ
Să punem o dorință
Când tot ce e pe lume sfânt
Lăsăm în suferință
O talpă calcă apăsat buricul
Noi toți ne ducem aplecati
Cu pleoapele acoperind pe IRISI
Unde lumina-i împărat
Și taxele o cere
Când codrul pleacă liniștit
Azi drujbele ne cer tribut
mortal
Of maică,ce durere
Azi cioburi crengile se fac
Nimic nu le mai cere
El,eu sau tu
Si-un snop de vieți trăite
Punem culori pe ochii orbi
Și lacrimi pe cuvinte
Si ne uităm profund
La noi,la ei,la voi
La ieri,la azi ...și stop
Mâine nu vine!
Florin Ristea
11.07.2024
22:00.
Poem critic
Daca tot aveți timp,căutați să înțelegeți și să demontați teoriile mai marilor "zei ai științei",Darwin, Isaac Newton, Einstein,Galileo, Aristotel și alți semnatari ai altor "teorii sigure și eficiente", în baza cărora suntem mânați,de ei, care-s ca noi,culmea!
Ridicați întrebări și încercați să înțelegeți fenomenele cu mintea voastră,astfel ve-ti ajunge sa ignorați calculele "sigure și eficiente.
Combateti "știința sigură și eficientă" pe toate palierele,atunci se va declanșa un seism social al gândirii și a înțelegerii ,când noi OILE, incepem să gândim cu materia noastra cenusie!!!Ieșiți din șabloane,din normele impuse ...și alfel vă va fi dat, să vedeți mediul si soclul pe suprafața căruia ne ducem existența,decât cum ne tot "învață elitele"!
Aveți curaj și gândiți critic!
Ținem minte "citate memorabile" de acum mii de ani,și culmea, nu ne amintim mai nimic de acum 3-4 ani!😂😂😂
Nici măcar viața nu e "sigură și eficientă"!
"TU CUI II SPUI PĂRETE"
MI-AM AGATAT DORINȚELE PE ZI
IN UMBRA CUIULUI
DIN PRISPĂ
IACA-N VENIREA NOPȚII UMBRA DISPĂRU
DORINȚELE-MI CĂZURĂ PRINTRE STELE
CU GANDURI CU TRAIRI
CU TOATE CELE
ÎI SPUSE CUIUL... LA DESPARTIREA DE PĂRETE
😂❤️😂
Versuri inspirate din postarea ta... Mihaela Pislaru .
Florin Ristea
16.01.2024
Râsul este ZEUL LOR
Râsul este ZEUL LOR
Râd copiii'n luciul apei
Râd copii pe topogan
Râd copiii prinși în ploaie
Râd copiii stați la soare
Râd copii cât le e ziua
Noaptea'n somn râd câteodat'
Râd copiii la scăldat
Bucuroși și jucăuși
Râd copii la săniuș
Râd de omul de zăpadă
Râd oricând și din orice
Râd de sunt și supărați
Râsu-i pura bucurie
Răzi copile, râzi cât poți
Râd din inimă copiii
Zeul râsului e-al lor
Florin Ristea
1.06.2024
22:45.
"Inspirat de ofertă"
De ziua națională a culturii 🇹🇩
"Inspirat de ofertă"
10 motivații
Pentr-un milion de motive,de vieți.
10 motivatii sa poti sa te ierti
Milion de motive sa vrei, sa poti si sa speri
10 motivatii
Sa te ridici ...din ruine
In credințe si vreri
Milion de motive sa nu uiti de ieri
10 motivatii legate de țel
Milion de motive puse in
Inimi ce pier.
Compozitie din litere inspirata urmare a unei oferte făcută de George Augustin Stirbat .
Florin Ristea
15.01.2024
Bilet pentru un loc ferit.
Acu vă zic,numai gata!
Într-o zi,nu mai țiu minte când, m-am decis să merg la teatru,zis și făcut!
Am ales o piesă, comedie, îmi cerea sufletul să râd,să-mi alung cutele înființate adanc in piele pe fața mea!
Însă cum mie îmi place discreția maximă,am cerut biletăresei, cel mai ieftin posibil bilet,și să fie un loc cât mai ferit, și sigur cu putință, pe undeva pe vreun ultim rând,că io-s mai temid,și nu poci să râz, dacă se holbează niste necunoscuți la mine!
Să auz bine,nu neapărat să văz,vreau să trăiesc din plin momentul artistic prin propria'mi imaginație,deși voi fi în sala de teatru!
Îmi deteră belet fraților,jur, în ăl mai sigur loc din teatru de-l avu biletăreasa ...zău de mă mai duc, avusei loc,io-te colo, tocmai in cabina pompierilor, că deh,nu asa cerui,la loc sigur și discret!?!
Și ea îmi dete fix ce cerui!
Io bag samă, mai vreau la comedie,da acu vreau la ăl dintâi șir de scaune!
Va las acu,că se trage cortina și rămân agatat de furtun.
...............
Prima mea vizita imaginară la teatrul de comedie!