Gândul inimii mele
Întins sub cerul înstelat
Privesc spre o mare minune
Că orice stea ce ai creat
E unică și are-un nume.
Realizez înfricoșat
Că sunt nimic pe lângă Tine
Sunt om și-s foarte limitat
Tu ești Palat, eu doar ruine.
Tu ai putere să numești
Un infinit de corpuri lucitoare
Tot ce se-ntâmplă urmărești
Ce-nvie azi, ce mâine moare.
Atât mă cred de important
Când mă compar cu muritorii
Deși-s extrem de ignorant
Pe lângă Cel ce varsă norii.
Nu sunt nimic, un vânt ce trece.
Un val oricât ar fi de mic
Ar reuși să mă înece
Ca-apoi să nu mă mai ridic.
Și totuși Dumnezeul lumii
Ce-are putere nesfârșită
S-a deranjat să mai asculte
O biată ființă necăjită.
Nu am avut în cunoștință
Dragostea Lui cea fără margini
Dar m-a smerit și cu căință
M-am pus să scriu pe-a mele pagini.
Am început cu-a cere milă
Iertare am cerut întâi
Și pe scrisoarea mea umilă
Semnat-am jos: Te rog, rămâi!
Eu L-am dorit în a mea viață
Când am aflat că El era
Acel ce ștergea a mea față
Oricând o lacrimă curgea.
Mi-a spus că le-a uitat pe toate
Orice păcat mi-a fost iertat
Mi-a spus că ele-au fost luate
Și în adânc le-a scufundat.
Mi-a luat orice îngrijorare
Ce umerii îmi apăsa
Simțit-am o eliberare
Văzând cum în pahar vărsa.
Mi-e plin acum, dă peste chiar
De-Atâta bine ce îmi face
Nu merit nici măcar un dar
A pus în sufletul meu pace
Nu-L cunoșteam și l-am aflat
Căci haru-I e atât de mare
Al meu Stăpân e Împărat
Puterea Lui nimeni n-o are.
Fiindcă iubirea-I am primit
Doresc de-acum o viață-ntreagă
Dragostea mea să i-o dedic
Inima mea să Îl aleagă.
Orice ar fi să Îi jertfesc
Cum El făcut-a pentru mine
"Să fie tot ce eu iubesc
Venit curat ca dar din Tine!"
Să fii tot ce-mi doresc vreodată
Ca tot de-aș pierde pe pământ
Să știu că sunt cea mai bogată
De-mi ești alături nu-s înfrânt.
Biruitor voi fi în toate
Dacă eu lupt de partea Ta
Ești Dumnezeu ce totul poate
Și ieri și azi și pururea!
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: S. E. Wolf
Дата публикации: 18 января 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 629
Стихи из этой категории
la inceput
la inceput ei cer apa intr-o cana,
apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,
pastile de singuratate, bandaj pentru rana,
loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.
la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,
apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.
la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,
apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.
la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,
apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.
eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,
dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.
Corabie în islandeză
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Kæra skip, þú svífur í endalausu hafinu,
Til hvaða heimsálfa ætlar þú aftur að þessu sinni,
Hvað bíður þín á næsta áfangastað?
Skip, skip...
Af hverju sagðirðu mér ekki að þér þætti svo gaman að sigla?
Af hverju varaðirðu mig ekki við?
Af hverju, þegar ég sneri baki í þig, í smá stund, fórstu úr höfninni?
Hvernig get ég venst tóminu sem þú skildir eftir mig?
Hvernig mun ég fylla það?
Skip, skip...
Þú varst léttur sem spörfugl,
Ég vona að þú komir aftur ánægðari en þar sem þú fórst,
Ég geri mér grein fyrir að þú varðst að fara
Þannig leið þér
Það var það sem þú hugsaðir.
Við höfðum byggt þig svo vel, úr tré, stýrinu, þilfarinu,
Úr nokkrum seglblöðum,
Ég festi meira að segja akkerið þitt,
Ég veit að það verður ekki auðvelt fyrir þig,
Hafið hefur sínar duttlungar,
Þú veist ekki hverju þú átt von á,
Þegar það verður órólegt og hristir þig í allar áttir,
Hann tekur þig bara á þeim leiðum sem eru honum aðgengilegri,
Þegar það verður erfitt fyrir þig, þegar þú munt finna að þú hefur enga leið til að halda þér á floti,
Vinsamlegast horfðu niður, sjáðu akkerið meðfylgjandi,
Hugsaðu þér að úr fjarlægð, jafnvel í þúsundir kílómetra fjarlægð,
Ég vaki yfir þér, ég hef þig í hjarta mínu,
Það er bara það að þú ert ekki lengur nálægt mér til að sýna þér,
Sannarlega, hversu mikið tenging okkar þýddi,
(Í rökræðutóni)
Láttu þér líða vel, slepptu takinu, gleymdu hver gerði þig,
Á tveimur vikum komumst við ekki einu sinni nálægt,
Ef þú heldur það, þá er það þitt val...
Veistu bara að mér þykir vænt um þig, þess vegna byggði ég þig svo vel,
Sem lokahvatning segi ég við þig: "Þú mátt ekki hræða þig af stormunum sem þú munt lenda í þegar þú ferð yfir hafið. Ekki gleyma því að eftir storminn kemur gott veður."
Skipið:,,Hvað myndirðu gera? Má ég ekki vera einn dag í Rio de Janeiro? Bara einn daginn, það er allt sem ég vil, þá kem ég aftur til þín, ég lofa því!"
Piatra funerară
La capatul pietrei funebre
Stă scris numele marilor poeți,scriitori
Cu litere ce mai respiră viață.
Întrebări fără răspuns
De ce eu?
De ce am meritat asta?
De ce chin și singurătate?
Cu ce-am greșit?
Ce să fac să-mi curăț carma?
De ce am parte doar de rece?
Cine să-mi răspundă?
De ce eu?
Alegeri 2024
Despre alegerile de acum
mulți vor scrie oarecum.
Eu am să scriu imediat,
să nu regret că am uitat.
Da, ele ne sunt necesare
pentru România Mare,
unde sunt mulți democrați,
liberali și tehnocrați.
Între ei sunt auriști,
unii sunt chiar useriști,
udemeriști, peuneriști
și mulți alții cam la fel....
Toți se socotesc model
de cinste și de dreptate.
Au uitat de demnitate.
Dar așa cum sunt votanții,
așa sunt și candidații;
unii se cred mai frumoși,
alții se cred viguroși.
Se prind în horă, tresaltă,
alții pe arcuri se saltă,
s-arate la fiecare
că sunt zdraveni pe picioare.
În țară e harababură,
parc-am merge pe-arătură.
România se divide
în zeci de grupuri și partide,
ba și-n grupulețe și clanuri.
Cine-or fi cei ce fac planuri
de dezbinare și ură
și în viață, și-n cultură?
Ieri votam pe-ai noștri Ion și Ioana,
Acum votăm ”străinii” Piedon și Piedoana!
Mulți candidați ajung la limită
unii renunță, alții ezită.
Pe toți îi privesc cu drag...
mai ales atunci când se retrag.
Se zice că cei mai buni
ar fi candidații comuni.
Vom trăi și vom vedea
de-o fi sau n-o fi așa.
Pentru toți domnii primari
și stimați parlamentari,
și pentru cei ce votează:
Hora Unirii nu se minează!
Alegători, aveți răbdare,
nu votați la întâmplare!
Vă îndemn să citiți tot
din buletinul de vot!
Zic pentru cei ce-au mai votat
și apoi au regretat.
Quintuple Etheree și vers alb pentru o nouă realitate
Ființe umane cu ochi încercănați și obosiți; tristețe.
Meditație și muzică de jazz;
jazz care pătrunde în liniștea profundă
a îngerilor însângerați;
îngeri albi, care luptă necontenit
pentru deșteptare; a deveni conștient
de tine însuți sau a te trezi într-o realitate mărginită;
ochi-orb și gândire lipsită de discernământ; albire ;
Pol,
rasism,
aziluri,
execuții,
prostituție,
femei violate,
atacuri teroriste;
febra dengue, salarii mici,
imigrație ilegală,
virus Zika și Chikungunya,
Colecții heraldice, blazoane,
impactul meteoriților,
combinatii genetice,
militantism islamist,
focuri în natură,
monetizare ,
război,drone,
răstigniri,
răpiri,
sfincși,
+
plăci,
droguri,
cocktailuri,
cutremure,
valuri de ocean,
vortexuri, tornade,
hărțuiri sexuale,
represiuni evidente,
malformații congenitale;
vânzări de artefacte furate,
alimente pentru oameni lihniți,
politici pentru refugiați,
dezastrele nucleare,
șomajul sezonier,
alunecări de sol,
creșteri de prețuri,
vulcanii activi,
coafuri,
nudism,
vis,
@
cub,
crime,
ochelari,
benzinarii,
succès teatral,
ghețari topindu-se,
lucrări interimare;
strategiile tăcute,
copii- bolnavi asimptomatici,
proteste care blochează drumuri,
șoferi având temperamente diferite și
conducând mașini diferite,
mașini cu faruri care clipesc, în timp ce motoarele lor
țipă precum anumite instrumente muzicale,
copaci care strigă și pistoale care
scriu poezii lirice cu găurile pe care le fac în pereți,
versuri de jazz penetrând tăcerea
îngerilor însângerați,
îngeri într-o luptă neînfricată pentru
trezirea la această nouă realitate.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Poezia este publicata.
la inceput
la inceput ei cer apa intr-o cana,
apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,
pastile de singuratate, bandaj pentru rana,
loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.
la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,
apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.
la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,
apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.
la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,
apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.
eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,
dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.
Corabie în islandeză
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Kæra skip, þú svífur í endalausu hafinu,
Til hvaða heimsálfa ætlar þú aftur að þessu sinni,
Hvað bíður þín á næsta áfangastað?
Skip, skip...
Af hverju sagðirðu mér ekki að þér þætti svo gaman að sigla?
Af hverju varaðirðu mig ekki við?
Af hverju, þegar ég sneri baki í þig, í smá stund, fórstu úr höfninni?
Hvernig get ég venst tóminu sem þú skildir eftir mig?
Hvernig mun ég fylla það?
Skip, skip...
Þú varst léttur sem spörfugl,
Ég vona að þú komir aftur ánægðari en þar sem þú fórst,
Ég geri mér grein fyrir að þú varðst að fara
Þannig leið þér
Það var það sem þú hugsaðir.
Við höfðum byggt þig svo vel, úr tré, stýrinu, þilfarinu,
Úr nokkrum seglblöðum,
Ég festi meira að segja akkerið þitt,
Ég veit að það verður ekki auðvelt fyrir þig,
Hafið hefur sínar duttlungar,
Þú veist ekki hverju þú átt von á,
Þegar það verður órólegt og hristir þig í allar áttir,
Hann tekur þig bara á þeim leiðum sem eru honum aðgengilegri,
Þegar það verður erfitt fyrir þig, þegar þú munt finna að þú hefur enga leið til að halda þér á floti,
Vinsamlegast horfðu niður, sjáðu akkerið meðfylgjandi,
Hugsaðu þér að úr fjarlægð, jafnvel í þúsundir kílómetra fjarlægð,
Ég vaki yfir þér, ég hef þig í hjarta mínu,
Það er bara það að þú ert ekki lengur nálægt mér til að sýna þér,
Sannarlega, hversu mikið tenging okkar þýddi,
(Í rökræðutóni)
Láttu þér líða vel, slepptu takinu, gleymdu hver gerði þig,
Á tveimur vikum komumst við ekki einu sinni nálægt,
Ef þú heldur það, þá er það þitt val...
Veistu bara að mér þykir vænt um þig, þess vegna byggði ég þig svo vel,
Sem lokahvatning segi ég við þig: "Þú mátt ekki hræða þig af stormunum sem þú munt lenda í þegar þú ferð yfir hafið. Ekki gleyma því að eftir storminn kemur gott veður."
Skipið:,,Hvað myndirðu gera? Má ég ekki vera einn dag í Rio de Janeiro? Bara einn daginn, það er allt sem ég vil, þá kem ég aftur til þín, ég lofa því!"
Piatra funerară
La capatul pietrei funebre
Stă scris numele marilor poeți,scriitori
Cu litere ce mai respiră viață.
Întrebări fără răspuns
De ce eu?
De ce am meritat asta?
De ce chin și singurătate?
Cu ce-am greșit?
Ce să fac să-mi curăț carma?
De ce am parte doar de rece?
Cine să-mi răspundă?
De ce eu?
Alegeri 2024
Despre alegerile de acum
mulți vor scrie oarecum.
Eu am să scriu imediat,
să nu regret că am uitat.
Da, ele ne sunt necesare
pentru România Mare,
unde sunt mulți democrați,
liberali și tehnocrați.
Între ei sunt auriști,
unii sunt chiar useriști,
udemeriști, peuneriști
și mulți alții cam la fel....
Toți se socotesc model
de cinste și de dreptate.
Au uitat de demnitate.
Dar așa cum sunt votanții,
așa sunt și candidații;
unii se cred mai frumoși,
alții se cred viguroși.
Se prind în horă, tresaltă,
alții pe arcuri se saltă,
s-arate la fiecare
că sunt zdraveni pe picioare.
În țară e harababură,
parc-am merge pe-arătură.
România se divide
în zeci de grupuri și partide,
ba și-n grupulețe și clanuri.
Cine-or fi cei ce fac planuri
de dezbinare și ură
și în viață, și-n cultură?
Ieri votam pe-ai noștri Ion și Ioana,
Acum votăm ”străinii” Piedon și Piedoana!
Mulți candidați ajung la limită
unii renunță, alții ezită.
Pe toți îi privesc cu drag...
mai ales atunci când se retrag.
Se zice că cei mai buni
ar fi candidații comuni.
Vom trăi și vom vedea
de-o fi sau n-o fi așa.
Pentru toți domnii primari
și stimați parlamentari,
și pentru cei ce votează:
Hora Unirii nu se minează!
Alegători, aveți răbdare,
nu votați la întâmplare!
Vă îndemn să citiți tot
din buletinul de vot!
Zic pentru cei ce-au mai votat
și apoi au regretat.
Quintuple Etheree și vers alb pentru o nouă realitate
Ființe umane cu ochi încercănați și obosiți; tristețe.
Meditație și muzică de jazz;
jazz care pătrunde în liniștea profundă
a îngerilor însângerați;
îngeri albi, care luptă necontenit
pentru deșteptare; a deveni conștient
de tine însuți sau a te trezi într-o realitate mărginită;
ochi-orb și gândire lipsită de discernământ; albire ;
Pol,
rasism,
aziluri,
execuții,
prostituție,
femei violate,
atacuri teroriste;
febra dengue, salarii mici,
imigrație ilegală,
virus Zika și Chikungunya,
Colecții heraldice, blazoane,
impactul meteoriților,
combinatii genetice,
militantism islamist,
focuri în natură,
monetizare ,
război,drone,
răstigniri,
răpiri,
sfincși,
+
plăci,
droguri,
cocktailuri,
cutremure,
valuri de ocean,
vortexuri, tornade,
hărțuiri sexuale,
represiuni evidente,
malformații congenitale;
vânzări de artefacte furate,
alimente pentru oameni lihniți,
politici pentru refugiați,
dezastrele nucleare,
șomajul sezonier,
alunecări de sol,
creșteri de prețuri,
vulcanii activi,
coafuri,
nudism,
vis,
@
cub,
crime,
ochelari,
benzinarii,
succès teatral,
ghețari topindu-se,
lucrări interimare;
strategiile tăcute,
copii- bolnavi asimptomatici,
proteste care blochează drumuri,
șoferi având temperamente diferite și
conducând mașini diferite,
mașini cu faruri care clipesc, în timp ce motoarele lor
țipă precum anumite instrumente muzicale,
copaci care strigă și pistoale care
scriu poezii lirice cu găurile pe care le fac în pereți,
versuri de jazz penetrând tăcerea
îngerilor însângerați,
îngeri într-o luptă neînfricată pentru
trezirea la această nouă realitate.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Poezia este publicata.
Другие стихотворения автора
Nesiguranța
1.Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că Dumnezeu nu e. N-a existat.
Că te-ai trezit și azi, tu, pur și simplu
Că viața ta-i un simplu ciclu?...
2. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că nimeni nu te-a semănat,
Că tot ce vezi e de la sine,
Că nu El te-a creat pe tine.
3. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că inima n-a încetat
Pentru că soarta ta așa e scrisă
Și nu crezi că de El ea e decisă...
4. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că orice faci, nimic nu e păcat.
Că după moarte doar te duci și-atât.
Că nu Domnul te-a conceput.
5. Tu nu ești sigur că ce crezi e-adevărat.
Tu nu știi asta. Doar ești înșelat.
Tu nu vrei azi să recunoști
Că, 'colo-n cer cu multe oști,
Exist-un singur Dumnezeu
Ce azi privește-n dreptul tău?
Valuri
Cred c-am văzut o taină
Când mă uitam spre râu.
Era în plină iarnă,
Dezgheț în plin desfrâu.
Când îngheța mai tare,
Când se topea cam tot,
Canalul era mare:
Abia-l treceai înot.
Veneau către barajul,
De după podul mare,
Valuri cu tot curajul,
Pline de desfrânare.
Dar printre ele rar,
Se mai vedea discret,
Când unul îndrăzneț
Se furișa-n secret...
Se întorcea din drumu-i,
Văzând că nu îi place
Să treacă-n mare goană
Ca peste tot să calce.
Dorea să mai aștepte,
Să-ncetinească cursul
Trecutului prin viață.
Să mai priveasc-apusul...
Dar pașii cand și-oprise,
Să nu goneasc-așa,
De altele-și dăduse
Și așa se sfărâma...
În goana către vale
Mulțimile grăbesc.
Când mă opresc în cale,
De ele mă lovesc.
De-ncerc s-opresc căderea
Mulțimilor ce vin
Mă voi resfrânge-n sute...
Urcuș de-amaruri plin!
De vreau să urc 'napoi,
Să nu mă duc cu ele,
Mă-mpiedică acelea
Acelea mai rebele!
De ce-aș privi apusul?
De ce să odihnesc?
Pentru că-n față-i plânsul
Și chinul sufletesc...
Mă voi întoarce-n spate,
Să văd ce-a mai rămas
Din scurta bucurie
Ce-o am l-acest popas.
Și-apoi când sfărâmată
De valuri oi fi-ajuns,
Îl voi privi în față
Pe El cu care-am plâns.
Voi râde de necazul
Prin care am trecut,
Că totul va fi soare!
Că iarna-a dispărut!
Că nu mă pot întoarce
La orice ar fi fost!
În față e lumina!
Raiul și Domnul nost'!
Nesiguranța
1.Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că Dumnezeu nu e. N-a existat.
Că te-ai trezit și azi, tu, pur și simplu
Că viața ta-i un simplu ciclu?...
2. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că nimeni nu te-a semănat,
Că tot ce vezi e de la sine,
Că nu El te-a creat pe tine.
3. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că inima n-a încetat
Pentru că soarta ta așa e scrisă
Și nu crezi că de El ea e decisă...
4. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că orice faci, nimic nu e păcat.
Că după moarte doar te duci și-atât.
Că nu Domnul te-a conceput.
5. Tu nu ești sigur că ce crezi e-adevărat.
Tu nu știi asta. Doar ești înșelat.
Tu nu vrei azi să recunoști
Că, 'colo-n cer cu multe oști,
Exist-un singur Dumnezeu
Ce azi privește-n dreptul tău?
Valuri
Cred c-am văzut o taină
Când mă uitam spre râu.
Era în plină iarnă,
Dezgheț în plin desfrâu.
Când îngheța mai tare,
Când se topea cam tot,
Canalul era mare:
Abia-l treceai înot.
Veneau către barajul,
De după podul mare,
Valuri cu tot curajul,
Pline de desfrânare.
Dar printre ele rar,
Se mai vedea discret,
Când unul îndrăzneț
Se furișa-n secret...
Se întorcea din drumu-i,
Văzând că nu îi place
Să treacă-n mare goană
Ca peste tot să calce.
Dorea să mai aștepte,
Să-ncetinească cursul
Trecutului prin viață.
Să mai priveasc-apusul...
Dar pașii cand și-oprise,
Să nu goneasc-așa,
De altele-și dăduse
Și așa se sfărâma...
În goana către vale
Mulțimile grăbesc.
Când mă opresc în cale,
De ele mă lovesc.
De-ncerc s-opresc căderea
Mulțimilor ce vin
Mă voi resfrânge-n sute...
Urcuș de-amaruri plin!
De vreau să urc 'napoi,
Să nu mă duc cu ele,
Mă-mpiedică acelea
Acelea mai rebele!
De ce-aș privi apusul?
De ce să odihnesc?
Pentru că-n față-i plânsul
Și chinul sufletesc...
Mă voi întoarce-n spate,
Să văd ce-a mai rămas
Din scurta bucurie
Ce-o am l-acest popas.
Și-apoi când sfărâmată
De valuri oi fi-ajuns,
Îl voi privi în față
Pe El cu care-am plâns.
Voi râde de necazul
Prin care am trecut,
Că totul va fi soare!
Că iarna-a dispărut!
Că nu mă pot întoarce
La orice ar fi fost!
În față e lumina!
Raiul și Domnul nost'!
Nesiguranța
1.Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că Dumnezeu nu e. N-a existat.
Că te-ai trezit și azi, tu, pur și simplu
Că viața ta-i un simplu ciclu?...
2. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că nimeni nu te-a semănat,
Că tot ce vezi e de la sine,
Că nu El te-a creat pe tine.
3. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că inima n-a încetat
Pentru că soarta ta așa e scrisă
Și nu crezi că de El ea e decisă...
4. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că orice faci, nimic nu e păcat.
Că după moarte doar te duci și-atât.
Că nu Domnul te-a conceput.
5. Tu nu ești sigur că ce crezi e-adevărat.
Tu nu știi asta. Doar ești înșelat.
Tu nu vrei azi să recunoști
Că, 'colo-n cer cu multe oști,
Exist-un singur Dumnezeu
Ce azi privește-n dreptul tău?
Valuri
Cred c-am văzut o taină
Când mă uitam spre râu.
Era în plină iarnă,
Dezgheț în plin desfrâu.
Când îngheța mai tare,
Când se topea cam tot,
Canalul era mare:
Abia-l treceai înot.
Veneau către barajul,
De după podul mare,
Valuri cu tot curajul,
Pline de desfrânare.
Dar printre ele rar,
Se mai vedea discret,
Când unul îndrăzneț
Se furișa-n secret...
Se întorcea din drumu-i,
Văzând că nu îi place
Să treacă-n mare goană
Ca peste tot să calce.
Dorea să mai aștepte,
Să-ncetinească cursul
Trecutului prin viață.
Să mai priveasc-apusul...
Dar pașii cand și-oprise,
Să nu goneasc-așa,
De altele-și dăduse
Și așa se sfărâma...
În goana către vale
Mulțimile grăbesc.
Când mă opresc în cale,
De ele mă lovesc.
De-ncerc s-opresc căderea
Mulțimilor ce vin
Mă voi resfrânge-n sute...
Urcuș de-amaruri plin!
De vreau să urc 'napoi,
Să nu mă duc cu ele,
Mă-mpiedică acelea
Acelea mai rebele!
De ce-aș privi apusul?
De ce să odihnesc?
Pentru că-n față-i plânsul
Și chinul sufletesc...
Mă voi întoarce-n spate,
Să văd ce-a mai rămas
Din scurta bucurie
Ce-o am l-acest popas.
Și-apoi când sfărâmată
De valuri oi fi-ajuns,
Îl voi privi în față
Pe El cu care-am plâns.
Voi râde de necazul
Prin care am trecut,
Că totul va fi soare!
Că iarna-a dispărut!
Că nu mă pot întoarce
La orice ar fi fost!
În față e lumina!
Raiul și Domnul nost'!
Nesiguranța
1.Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că Dumnezeu nu e. N-a existat.
Că te-ai trezit și azi, tu, pur și simplu
Că viața ta-i un simplu ciclu?...
2. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că nimeni nu te-a semănat,
Că tot ce vezi e de la sine,
Că nu El te-a creat pe tine.
3. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că inima n-a încetat
Pentru că soarta ta așa e scrisă
Și nu crezi că de El ea e decisă...
4. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că orice faci, nimic nu e păcat.
Că după moarte doar te duci și-atât.
Că nu Domnul te-a conceput.
5. Tu nu ești sigur că ce crezi e-adevărat.
Tu nu știi asta. Doar ești înșelat.
Tu nu vrei azi să recunoști
Că, 'colo-n cer cu multe oști,
Exist-un singur Dumnezeu
Ce azi privește-n dreptul tău?
Valuri
Cred c-am văzut o taină
Când mă uitam spre râu.
Era în plină iarnă,
Dezgheț în plin desfrâu.
Când îngheța mai tare,
Când se topea cam tot,
Canalul era mare:
Abia-l treceai înot.
Veneau către barajul,
De după podul mare,
Valuri cu tot curajul,
Pline de desfrânare.
Dar printre ele rar,
Se mai vedea discret,
Când unul îndrăzneț
Se furișa-n secret...
Se întorcea din drumu-i,
Văzând că nu îi place
Să treacă-n mare goană
Ca peste tot să calce.
Dorea să mai aștepte,
Să-ncetinească cursul
Trecutului prin viață.
Să mai priveasc-apusul...
Dar pașii cand și-oprise,
Să nu goneasc-așa,
De altele-și dăduse
Și așa se sfărâma...
În goana către vale
Mulțimile grăbesc.
Când mă opresc în cale,
De ele mă lovesc.
De-ncerc s-opresc căderea
Mulțimilor ce vin
Mă voi resfrânge-n sute...
Urcuș de-amaruri plin!
De vreau să urc 'napoi,
Să nu mă duc cu ele,
Mă-mpiedică acelea
Acelea mai rebele!
De ce-aș privi apusul?
De ce să odihnesc?
Pentru că-n față-i plânsul
Și chinul sufletesc...
Mă voi întoarce-n spate,
Să văd ce-a mai rămas
Din scurta bucurie
Ce-o am l-acest popas.
Și-apoi când sfărâmată
De valuri oi fi-ajuns,
Îl voi privi în față
Pe El cu care-am plâns.
Voi râde de necazul
Prin care am trecut,
Că totul va fi soare!
Că iarna-a dispărut!
Că nu mă pot întoarce
La orice ar fi fost!
În față e lumina!
Raiul și Domnul nost'!