Вы искали: "fum amar"
Случайные публикации :)
Mai departe
Voi trece singur mai departe,
Cum neștiut o fac mereu,
Prăpastia ascunsă-n noapte,
Tăiat-adânc în pieptul meu.
Tăcând cu ochii în pământ,
Asemeni unui prizonier,
Legat de glie și cuvânt,
Cu umbre cenușii de fier.
Voi arde podurile iar,
Cu lacrimi să mă spăl pe mâini,
Vărsând amestecat prin jar,
Otravă neagră în fântâni.
Vei crede poate că-s pierdut,
Cum rătăcesc așa pustiu,
Prin lume surd, orbit și mut,
Pe căi pe care nu le știu.
Vei spune altora că ieri,
Pe când zburai prin visul tău,
Ne-am întâlnit între căderi,
Că eram trist pășind în hāu.
Nici nu vei bănui măcar,
Ce foc nebun în mine urlă,
Și nici cum timpul în zadar,
Rămâne tot mai mult în urmă.
Ce răni ascunse încă dor,
Curgând șuvoi, nevindecate,
Sau câte clipe goale mor,
În reci priviri întunecate.
Căscate surd în pieptul meu,
Prăpăstii cu miros de noapte,
Cum neștiut o fac mereu,
Purtate dincolo de moarte.
Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
(audio) gențiana zilelor noastre
CA DAR ȘI ISPITĂ
Cer, pământ, apă și foc
Voalul nopții plin de stele
Munți, câmpii și văi adânci
Ploie în stropii mai mari ,mai mici
Cer cusut pe orizonturi,
Niște noțiuni concrete,care
Dispersate,adunate
Sub un numitor comun
Face un tot ,pe care Domnul,
L-a asezat pe orbită
Ca dar și ispită
Și l-a numit Pământ.
Gând de primăvară (a 4-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Nemiloasa iarnă, iată că a trecut
După ce mi-a lăsat în suflet doar prăpăd
Inima de gheață, astăzi mi se topește
De întunericul neiubirii, acum mă lepăd
2. Te-am căutat sub noianuri de zăpadă
În orice fulg de speranță te-am așteptat
Și nu erai acolo, amorul meu pierdut
Dar la urmă, ghiocel plăpând, te-ai arătat
3. Cu capul plecat, îndoit de iarna grea
Ai înflorit falnic, cu totul frumos
Mi-ai adus în suflet, o dulce primăvară
Bucurându-mă de soarele meu luminos
4. Străin mă simt în propriul meu anotimp
Aveam nevoie de tine să mă regăsesc
În lumina ta simt că am renăscut
Așa că nu-ți voi spune, decât ,,un simplu mulțumesc"
5. Odată ce mi-ai intrat în suflet, greu mai ieși
Am preferat să te încui aici
Și cu toate defectele, să te-ngrijesc
Și n-am să te las, până n-ai să te vindeci
6. Razele splendorii tale mă învăluie
Aducându-mi căldură în inimă
Mă pierd prin vise, prin câmpuri înverzite
Ținând de mână, floarea mea, curată ca o lacrimă
7. Aripi, în preajma ta simt că-mi cresc, și-o iau la zbor
Alergând spre zilele în care
Vom dăruii unul altuia, bucăți din noi
Făgăduindu-ne prin Cununie, o eternă iubire
8. N-am nevoie, îți spun, de ochii tăi căprui
Nici de chipul cel frumos, că-s trecătoare
Ci de tine, în întreaga ta ființă
Trup și suflet, acum, aici și-n viața viitoare
9. Am doar un singur gând ce mă chinuiește
Oare tu ești cea pe care mi-o doream
Sau să-ncep deja, să caut pe-o altă ea?
Am încercat în fiecare clipă, dar n-o găseam
10. Măcar zâmbesc acum, n-am făcut-o de mult
Simt că, prin toate stările iarăși voi trecea
De la frig la cald, de la senin la ploios
Căci tu ești primăvara mea
Poemul dimineții
E prea devreme să ții treaz un înger,
Și îngerii se pare că mai obosesc,
E vorba despre tine preafrumoaso
Cum mă trezesc la tine mă gândesc!
Și dimineața asta este dulce iarăși,
Eu m-am trezit cu tine stând de vorbă ,
Nu pot să tac gândindu-mă la tine,
Și-ți spun a mia oară te iubesc!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)