Eliberare

Mintea a evadat, nici trupul nu-l mai simt,

M-au părăsit pe rând ștergându-și urma...

A rămas doar uimirea pe-o umbră de gând

Dintr-un colț de tavan privindu-mi forma...

 

 

Îmi revin treptat și plec spre libertate

Unde nu există limitări sau bariere,

Simțurile sunt complexe și diversificate

În spațiul infinit lipsit de frontiere.

 

 

Stau să lămuresc ce înseamnă jos sau sus

Într-un ocean imens de nemărginire,

Pozițiile spațiale le-am dedus

După citirea astrelor și strălucire.

 

Mă extind cât vreau nu mai am parametri,

N-am noțiunea de timp, nu mă grăbesc,

Nu au nicio relevanță kilometrii,

Mă teleportez oriunde doresc.

 

Habar nu am unde-i sediul minții mele

Gândesc cu toți fotonii de lumină,

O sferă liberă plutind printre stele

În armonie cu pacea divină.

 

Nu mai simt închisoarea cenușie

Din costumul rece, strâmt și fără sens

Când sunt doar iubire și armonie

Vibrând pe frecvența din Univers...

 


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Mihaela Ianculescu poezii.online Eliberare

Дата публикации: 4 июля

Просмотры: 60

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Vara cea dorita

Vine vara cea dorită

De copii mult îndrăgită

Vara cu mireasma ei

Vestitoarea vacanței.

 

Florile au început să Inflorească

Albinuțele să roiască

Din floare-în floare pentru polenizare.

 

Tractoriști pe câmpuri ară

Până când se lasă seară

Și încep a semăna

Să aibă ce recolta.

 

Copii se bucură de soare

Că pot merge la mare

La mare când au ajuns

S-au bucurat nespus.

 

Și că vara sa încheiat

Copii s-au bucurat

Că vor începe școala iar

Cu un an nou școlar.

 

De Cocoru David Cristian

Еще ...

Voi cei aleși!

Voi care ne priviți de sus în jos

Și parlamentul vă este adăpost,

De ce mă rog munciți fără folos

Și nu vedeți că iese tare prost

 

De când nu a-ți mai fost în țară?

De când nu a-ți mai fost la sat?

Voi mergeți tot mai des afară

Pe noi cui zălog ne-ați lăsat?

 

Noi v-am ales s-avem dreptate

Voi a-ți promis că ve-ți fi drepți,

Noi vrem salarii, pensii, sănătate

Și vă rugăm să fiți corecți

 

Acum sunteți zilnic pe sticlă

Și tare multe mai promiteți,

Însă în jurul nostru este pâclă

Ca să vedem ceea...ce vindeți

 

Nu vrem averi mari ca să facem

Și să ne fie doar puțin mai bine,

La sărăcie nu dorim să ne întoarcem

Și să avem pe masa noastră pâine

 

Vă amintim când ne-ntâlnim

Că nu nutrim plăceri și conturi,

Și doar un pic mai bine să trăim

Și un bănuț mai mult la lefuri

 

Vedem, că pentru voi se poate

Și cei de stânga dați la dreapta,

Unde-s bani vă ajutati de coate

Și cu elan vă cocoțați pe treaptă

 

Voi averi, proprietați, tot adunați

Siguri nu fiți că treapta asta ține,

Sunteți prea mulți pe ea urcați

Și ea se poate rupe, chiar și măine

 

Să nu gândiți că noi suntem cadou

Și doar să v-amintiți ca-ici e votul,

Pe care îl vom pune negreșit din nou

Dar nu pe voi și la căsuța,, altul"

 

Ce să vă spunem despre prețuri

Ne amagiți c-avem subvenționări,

Nu știți ce greu e să plătim facturi

Iar voi ne tot mințiți cu plafonări

 

Noi nu putem cumpăra lemnul

Chiar dacă pădurea pică pe noi,

Acesta merge la străini cu trenul

Iar munții îi vedem cum rămân goi

 

La pompă motorina și benzina

Au prețul tot mai sus, prea sus,

Alimentând ne cheltuim chenzina

Și banii noștri cei puțini s-au dus

 

Gazul, curentul, nu mai stau pe loc

Iar la asociație amân mereu să trec,

Voi renunța și la centrala de la bloc

Și sigur am să mai sting încă un bec

 

Speranța noastră e una mică

În voi aleșii noștri de pe listă,

Am vrea să nu mai fiți o clică

Iar viața nu ne-o mai faceți tristă

 

Trăim din ce în ce mai greu

Și dezbinați cum voi doriți,

Noi rugă înălțăm la Dumnezeu

S-avem aleși școliți și mai cinstiți!

Еще ...

Spre casă...

 

Sătul de aceste locuri noi,

Pornit-am iarăși către casă,

Și am pe tălpi numai noroi,

Iar ploaia strașnic e de deasă.

 

Mi-e pasul scurt și anevoie,

Cu greu genunchiul îl îndoi,

Și plouă ca în zilele lui Noe,

Și simt că mersul mi-e-napoi.

 

M-așez pe-o stâncă colțuroasă,

Ce o zărisem jos în vale,

Dar haina udă mă apasă,

Și simt că-s îmbrăcat în zale.

 

Eterna ploaie calea mi-o încarcă,

Și înot în mers, și merg înot,

Mai bine mi-aș clădi o arcă,

Căci drumu-i greu, și nu mai pot.

 

Nu am vreun semn și nici o veste,

Nici porumbel, nici ramur de măslin,

Și până-acasă mult mai este,

Și-aș da un cal, pe un delfin.

 

De ce mă pedepsești slăvite Domn?

Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,

Sunt doar un biet fecior de om,

Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.

 

Еще ...

Monolog nepoetic

Așa cum culoarea din pensula pictorului,

Are nevoie de un suport sau de o pânză

Pentru a prinde viață,

La fel vorbele rostite de cineva,

Au nevoie de altcineva..

Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?

De câte ori nu vorbim singuri?

Ne aude oare cineva?

Ne aude propria conștiință...

Dar ne mai aude și altcineva....

Să fie Dumnezeu,demonii?

Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?

(10 ian 2023 H.S)

Еще ...

MANIFEST

Trăim în nepăsare și totuși nu ne pasă,

Alarma e reală, dar ignoranța crasă,

Ne temem de pericol, dar nu îl prevenim,

Și știm fără îndoială, că sunt dușmani străini.

 

            Românii patrioți au dus multe războaie,

            Dar nu de cucerire, ci doar de apărare,

            Cu regi, cu domnitori, cu oameni curajoși,

            Toți au pornit la luptă, eroi între eroi.

                       

Nu ne mai plângem morții, ci ei ne plâng pe noi,

Că am lasat o țara săracă în nevoi,

Ne pleacă tineretul la muncă-n țări străine,

Părinții să-și ajute să cumpere o pâine.

 

              Copii cu haine rupte, nu se mai duc la școală,

             E tare frig în clase și suferă de foame,

             Nu mai au nici ghiozdane, nici bani pentru tablete,

             Azi, școala e modernă și mulți nu au nici ghete.

 

Avem conducători și oameni de ispravă,

Nu prea le place cinstea, de ce ar face treabă?

Se încurcă în citate cu fler spiritual,

Când oamenii mor cu zile, pe holuri în spital.

 

Români din toată țara și cei plecați afară,

Fortificați puterea cu dragoste de țară,

La graniță să fie tot timpul zid uman,

Să ne apărăm poporul, de oricare dușman!

Еще ...

Razbunare vietii.

Ti-am fost fidel, o , viata nemarginita,
Am incercat sa te inteleg citusi de putin…
Pe calea ta, in vazul meu inflorita,
Inchideam ochii la barbarele maracini.
Am pasit mereu doar cu capul sus,
Asa cum am invatat inca de la parinti.
Vedeam un rasarit in fiece apus,
O adiere in vifore fierbinti…
Din rusinoasa naruire,
Inaltat-am sufletu-n putere,
Cu zimbet, spre a ta uimire,
Scuturam praful de durere…
Vedeam un tel, o scuza spre realizare..
Pas cu pas infloream al tau urcus
Chiar si cind ma lasa in uitare
Fantastica speranta ca voi ajunge acus…
M-ai inecat in oceanul de indoiala,
Cu discretie am cautat un mal,
In luntrea desperatiei pina astazi goala
Am spintecat nu doar un val..
Si azi,nu ultima ta incercare
In cioburi mii am sa zdrobesc…
Primeste aceasta ca o razbunare
Pentru credinta oarba ca n-am sa reusesc!...

Еще ...

Другие стихотворения автора

Am trăit sau am visat? #ingerul meu

M-am culcat târziu aseară și-ntr-o vreme-am auzit

Cum striga-n urechea stângă un glas gros și răgușit:

-N-o s-o iei sub nicio formă, a greșit și e a mea!

Dacă nu merge cu mine, și în Rai vin după ea!!

Am deschis buimacă ochii și-aproape am încremenit

Căci în stânga și în dreapta două chipuri am zărit:

Unu-ntunecat și aspru ce adânc mă-nfiora,

Altul scăldat în lumină cu blândețe mă privea...

Și cu mintea în derivă încercam să deslușesc:

Pentru mine se înfruntă? Cine sunt și ce doresc?!

Dacă eu sunt inculpata vreau să spun în apărare

C-am făcut multe greșeli, dar nu-s gata de plecare!

Tocmai când mă pregăteam să îmi iau un pic de-avânt,

Furiosul mi-a-nchis gura șuierând într-un cuvânt:

-Taci!! Nu veni să-nșiri minciuni și povești reinventate

Că eu sunt stăpânul lor și ți-am fost martor la toate:

Bârfă, fală, răutate, multe, câte și mai câte,

Nu nega că le-ai făcut, toate-s în eter trecute!

Eu ți le-am șoptit pe toate, însă nu te-am obligat,

Zestrea mea născută-n tine, a învins, și-ai ascultat!

Și acum te iau cu mine pentru că te-am câștigat:

Te așteaptă mulți ca tine, în Tărâmu-Întunecat!

Și sinistru hohotind, ochi-i străluceau mai tare,

Iar eu m-am făcut mai mică și-am făcut o cruce mare...

M-am întors apoi spre dreapta și am spus cu glas șoptit:

-Nu vreau să mă duc cu el, tu nu poți să faci nimic?

Atunci Îngerul Luminii m-a cuprins cu brațul său:

-Nu te teme suflete, tu mereu ai fost al meu!

Ai greșeli nenumărate și sunt scrise toate sus,

Însă lângă fiecare câte-o cruce tu ai pus!

Ți-ai cerut mereu iertare pentru tot ce ai greșit,

Iar pe talgerul balanței măsurăm și ce-ai iubit:

Fiecare gând ascuns, fiecare patimă

Iubirea le-a anulat sau le-ai șters cu-o lacrimă.

Nu ai griji și nu te teme, astăzi lista e curată

Drumul tău spre Întuneric are poarta încuiată!

Nu știu dac-a fost un fulger sau a lunii blândă rază,

Dar simțeam un foc lăuntric că ființa-mi invadează...

Și au dispărut deodată voci și beznă, în lumină,

Iar eu m-am trezit din visu-mi fericită și senină!

Aș fi dat uitării totul, dar un gând m-a urmărit:

Cât de important e Omul și ce mult este iubit

Dacă doi îngeri de taină au ca treabă-n Infinit

Doar să îi îndrume pașii spre apus sau răsărit...

Еще ...

Chipul tău

Tristețea din ochii tăi mă răscolește

Nu știu de ce, mai rar parcă respir,

Intuiesc esența ce îți definește

Profunzimea spiritului ce-ți admir.

 

Pierdut în gânduri te regăsesc acum

Îmi pari mai liniștit și resemnat

Parcă te-ntorci în miezul minții tale

Cu un regret ce ți l-ai asumat...

 

Privindu-te simt că te știu de-o viață

Tandru obrazul tău aș vrea să îl mângâi

Să-ți fie înserarea, dimineață,

Când inima în piept îngână:,,Mai rămâi!”

Еще ...

Suflet hoinar

Mă joc cu zefirul, pe câmp hoinăresc,

Cu fluturii zbor din floare în floare,

Prin crânguri și poieni pe cărări regăsesc

Valuri de parfum și belșug de culoare.

 

Atrasă de raze mă-nalț către soare

În înaltul cerului mă rostogolesc,

Mă cheamă un nor ce se plimbă agale

Spre zarea albastră să-l însoțesc!

 

 

Vântul mă cerne în lacrimi de ploaie

Pâraie m-adună și mă risipesc

Cascadele cântă și-aud o chemare

Din marea de doruri ce mă copleșesc.

 

Pe-o rază de lună voi spera să revii

În noapte să-mi fii călăuză mereu

Și scurgerea timpului te va opri

Univers de odihnă sufletului meu...

Еще ...

DOUĂ INIMI

Dintre miile de chipuri

Ce în taină mi-au zâmbit

Doar privirea ta ca marea

Sufletul mi-a cucerit.

 

Dintre miile de inimi

Ce pulsează-n jurul meu

Doar a ta a prins ecoul

Tactului din ritmul meu:

 

Îndreptându-și lin spre ceruri

Minunat cântecul lor

Au luat Universul martor

La chemarea lor de dor.

 

Dar drumul spre Veșnicie

A fost greu, i-a obosit,

Una vibra tot mai tare...

Alta șoaptă-a devenit...

 

Melodia de iubire

Ca o muzică din stele,

Își pierduse armonia

Era zgomot și tăcere.

 

Și din dragostea sublimă

Ca un har de poezie,

Timpu-a șters frecvența lor

Din Divina simfonie...

Еще ...

Vise colorate în doi

Măsoară timpul secunde perechi

Infinite și mult prea grăbite,

Scântei de iubire mai noi sau mai vechi

În noi se-aprind și se sting nevăzute.

 

Mintea-nflorește vise-n tăcere

Ușor colorate sau curcubeu,

Se-amestecă-n gânduri ca o părere

Auriul tău cu argintiul meu

 

Ca să aprindem făclii în noapte

La o răscruce, tu, la o răscruce, eu,

Să ștergem greșelile toate

Cu o lacrimă, tu, cu o lacrimă, eu!

 

De vom deschide punți către soare

Cu o lumină tu, cu o lumină eu,

Să ne cearnă timpul pe cărare

Pasul spre mine, tu, pasul spre tine, eu!

 

Să se împartă la doi iubirea

Zâmbetului tău și suspinului meu

Și să lăsăm în urmă amintirea

Mai colorată, tu, în alb și negru, eu,

Din jumătate tu și jumătate eu!

Еще ...