Bijutier diVin...
Trec zilele și orele, minut cu minut, secundă cu secundă
Femeia cu părul blond a rămas îndrăgostită de-a bijutierului umbră
Îndrăgostită de un bijutier diVin... Al ei mare nenoroc...
L-ar fi iubit atât de mult... până la lună si-napoi,
Dar ea pentru el...n-a fost decât o ușă deschisă fără rost
Doi ochi căprui ce-n inimă străină...n-au putut sa găsească loc.
Si-au trecut negreșit anii...el un bijutier diVin ce mereu
Hoinărește grăbit prin zilele din anotimpuri
Sperând a nu se intâlni vreodată instantaneu
Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a adorat în alte timpuri.
Ea ...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului umbră
Încă se luptă cu dorul din suflet...cu neputința lugubră
Poartă cu demnitate la gât al durerii veninos colier
Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al vinului... bijutier.
05.01.2025
Un pahar de poezie
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 5 января
Просмотры: 215
Стихи из этой категории
Testament
În strălucirea feeriei,
Sau în bezna deznădejdii,
Tu să rămâi loial onoarei
Pe tot parcursul vieții!
Și caută mereu să fii,
Abia apoi să ai;
Căci devenirea ta, să știi,
E un țel sfânt!Să nu îl dai!
Iar după a maselor cântare
Să nu dansezi vreodată!
Melosul tău e unic, oare
Vrei să se piardă-n gloată?
Mergi neclintit pe drumul greu
Al demnității neștirbite
Și fii un meșter ce mereu
Zidește versuri osebite.
De vrei tu înțelept să fii,
Ține-te strâns de adevăr!
Nu de mulțimi, nu de opinii;
Ci cercetează-ntr-adevăr!
Pe ceilalți să nu-i silești
Frați de povară să îți fie;
Durerea ta s-o deslușești,
Dar răspândește bucurie!
Cuvântul tău, cuvânt să fie!
Nu înșela vreun semăn, fiindcă
Omul de soi bun și-l ține
De la vlădică la opincă.
De moarte nu te-nspăimânta;
Dar să fii treaz!Fii pregătit!
Și lasă-n urmă un exemplu
Care să fie de dorit.
Crezul tău lege să-ți fie!
Chiar de se varsă sânge!Nu până la un punct!
Am scris aceste rânduri ție;
Cu drag, sinele tău defunct.
Anorexică
Si persistă în agonia foamei,
Înaintează in euforia poamei
Poama corpului nehrănit
Coastele trupului subnutrit.
Avântul nemâncatului o ia pe neașteptate
Ca într-un uragan de păcate.
Păcatele strămoșilor
Ispășite de urmașii lor.
„Ești grasă!” spunea lumea
Acum leșină la munca lunea
O-ntreabă dacă-i bine
Le spune că e obosită după vineri
Coastele-s ca niște clape de pian
Ieșite din contxtul trupului cotidian.
Fața-i trasă pare un tablou de mult șters
Iar oglindirea-i înfricoșătoare e-un efetc advers.
Doar noaptea...
Doar noaptea stă cu mine,
Cu zorii-n colțuri de tavan,
Tot trupu-mi este în ruine,
Iar ochii îmi privesc în van.
Spre amintiri mi-e gândul frânt,
Iar pieptul varsă lungi suspine,
Și m-aș târî pe sub pământ,
Doar să ajung cândva la tine.
Și visuri mii cu toate se risipă,
Un murmur mi-a-nghețat pe buză,
Iar astăzi lacrima vărsată țipă,
Și-n taină amarnic te acuză.
Mereu ce-nnod alăturea se rupe,
Doar eu și noaptea-n ceasul greu,
Aș vrea pământul să m-astupe,
Să se sfârșească plânsul meu.
Liceu de George Bacovia în engleză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
High School
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Pedantic teachers
And hardcore exams…
You still make shiver
High school, a graveyard
Of my youth, a sham!
High school, a graveyard
With endless aisles
I’m not me today,
And my brain cries—
Don’t care either way—
High school, a graveyard
With endless aisles
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
You spit me out
Not giving a damn,
Blasé and burnt-out.
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Rugăciune
Din înaltul cerului trimite-mi,Doamne,mâna Ta cea tare,
Ca sunt scufundată-n valuri și mă clatin rău pe mare.
Când îngenunchez Stăpâne și ca să ma rog as vrea,
Vin ispitele alături și-mi încurcă mintea mea.
Dar vino, Doamne, lângă mine când eu Te chem cu drag
Ajută-mă IIsuse să trec al greutății prag.
Ființa mea e slabă, dar întărește-o Tu cum știi,
Prin valurile lumii-acestea cu mine, Doamne, Tu sa fii...
Să ne-amintim!
Mă plimb prin țara unde m-am născut
Prin locuri atât de minunate,
Și recunosc că sunt un patriot convins
Care-a trăit și zile întunecate
În astă țară a fost comunism
O perioadă bună pentru unii,
Ce ne-au supus la multe cazne
De am ajuns de râsul lumii
Întăi de toate și peste tot era partidul
În frunte cu coducătorul mult iubit,
Iar prin județe secretarii de partid
Dictau ce le cereau șeful din răsărit
Pe câmp, în fabrici și uzine, eram noi
Așa numita clasă muncitoare,
Care a construit și cultivat pământul
Ca să avem cu toții puțină bunăstare
Dar tot ce produceam se exporta
Și-n țară rămânea mult prea puțin,
Mâncarea se dădea doar pe cartelă
Iar să găsești câte ceva era un chin
Ce se-ntâmpla atunci în lume
Nu se spunea pe radio și televizor,
Nimic prin ziarele locale și naționale
Și-ndoctrinați eram doar cu minciuna lor
Dar cel mai grav era că ne-au furat
Acel sfânt sentiment de libertate,
Și pentru care în "89 ne-am revoltat
Plătind cu sânge pentru demnitate
Azi din păcate cu greu ne amintim
De cei ce au murit pentru dreptate,
Foarte puțin am învățat din jertfa lor
Și-n țară este multă...nedreptate!
Testament
În strălucirea feeriei,
Sau în bezna deznădejdii,
Tu să rămâi loial onoarei
Pe tot parcursul vieții!
Și caută mereu să fii,
Abia apoi să ai;
Căci devenirea ta, să știi,
E un țel sfânt!Să nu îl dai!
Iar după a maselor cântare
Să nu dansezi vreodată!
Melosul tău e unic, oare
Vrei să se piardă-n gloată?
Mergi neclintit pe drumul greu
Al demnității neștirbite
Și fii un meșter ce mereu
Zidește versuri osebite.
De vrei tu înțelept să fii,
Ține-te strâns de adevăr!
Nu de mulțimi, nu de opinii;
Ci cercetează-ntr-adevăr!
Pe ceilalți să nu-i silești
Frați de povară să îți fie;
Durerea ta s-o deslușești,
Dar răspândește bucurie!
Cuvântul tău, cuvânt să fie!
Nu înșela vreun semăn, fiindcă
Omul de soi bun și-l ține
De la vlădică la opincă.
De moarte nu te-nspăimânta;
Dar să fii treaz!Fii pregătit!
Și lasă-n urmă un exemplu
Care să fie de dorit.
Crezul tău lege să-ți fie!
Chiar de se varsă sânge!Nu până la un punct!
Am scris aceste rânduri ție;
Cu drag, sinele tău defunct.
Anorexică
Si persistă în agonia foamei,
Înaintează in euforia poamei
Poama corpului nehrănit
Coastele trupului subnutrit.
Avântul nemâncatului o ia pe neașteptate
Ca într-un uragan de păcate.
Păcatele strămoșilor
Ispășite de urmașii lor.
„Ești grasă!” spunea lumea
Acum leșină la munca lunea
O-ntreabă dacă-i bine
Le spune că e obosită după vineri
Coastele-s ca niște clape de pian
Ieșite din contxtul trupului cotidian.
Fața-i trasă pare un tablou de mult șters
Iar oglindirea-i înfricoșătoare e-un efetc advers.
Doar noaptea...
Doar noaptea stă cu mine,
Cu zorii-n colțuri de tavan,
Tot trupu-mi este în ruine,
Iar ochii îmi privesc în van.
Spre amintiri mi-e gândul frânt,
Iar pieptul varsă lungi suspine,
Și m-aș târî pe sub pământ,
Doar să ajung cândva la tine.
Și visuri mii cu toate se risipă,
Un murmur mi-a-nghețat pe buză,
Iar astăzi lacrima vărsată țipă,
Și-n taină amarnic te acuză.
Mereu ce-nnod alăturea se rupe,
Doar eu și noaptea-n ceasul greu,
Aș vrea pământul să m-astupe,
Să se sfârșească plânsul meu.
Liceu de George Bacovia în engleză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
High School
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Pedantic teachers
And hardcore exams…
You still make shiver
High school, a graveyard
Of my youth, a sham!
High school, a graveyard
With endless aisles
I’m not me today,
And my brain cries—
Don’t care either way—
High school, a graveyard
With endless aisles
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
You spit me out
Not giving a damn,
Blasé and burnt-out.
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Rugăciune
Din înaltul cerului trimite-mi,Doamne,mâna Ta cea tare,
Ca sunt scufundată-n valuri și mă clatin rău pe mare.
Când îngenunchez Stăpâne și ca să ma rog as vrea,
Vin ispitele alături și-mi încurcă mintea mea.
Dar vino, Doamne, lângă mine când eu Te chem cu drag
Ajută-mă IIsuse să trec al greutății prag.
Ființa mea e slabă, dar întărește-o Tu cum știi,
Prin valurile lumii-acestea cu mine, Doamne, Tu sa fii...
Să ne-amintim!
Mă plimb prin țara unde m-am născut
Prin locuri atât de minunate,
Și recunosc că sunt un patriot convins
Care-a trăit și zile întunecate
În astă țară a fost comunism
O perioadă bună pentru unii,
Ce ne-au supus la multe cazne
De am ajuns de râsul lumii
Întăi de toate și peste tot era partidul
În frunte cu coducătorul mult iubit,
Iar prin județe secretarii de partid
Dictau ce le cereau șeful din răsărit
Pe câmp, în fabrici și uzine, eram noi
Așa numita clasă muncitoare,
Care a construit și cultivat pământul
Ca să avem cu toții puțină bunăstare
Dar tot ce produceam se exporta
Și-n țară rămânea mult prea puțin,
Mâncarea se dădea doar pe cartelă
Iar să găsești câte ceva era un chin
Ce se-ntâmpla atunci în lume
Nu se spunea pe radio și televizor,
Nimic prin ziarele locale și naționale
Și-ndoctrinați eram doar cu minciuna lor
Dar cel mai grav era că ne-au furat
Acel sfânt sentiment de libertate,
Și pentru care în "89 ne-am revoltat
Plătind cu sânge pentru demnitate
Azi din păcate cu greu ne amintim
De cei ce au murit pentru dreptate,
Foarte puțin am învățat din jertfa lor
Și-n țară este multă...nedreptate!
Другие стихотворения автора
A 8-a minune a lumii
Când te-am cunoscut pe tine
Te vedeam ca pe a opta minune a lumii
Sau... poate de atâta dragoste ce-avem în mine
Am crezut ca ești a opta minune a lumii...
Te-am găsit pe tine
Când nici prin gând nu-mi trecea să caut iubire
Azi nu mai ești și nu mi-e bine
Trăiesc cu amintirea c-ai fost a lumii a opta minune...
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Despărțire
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat că in zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin
Atât de mult, pentru mine ..contezi.
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
A 8-a minune a lumii
Când te-am cunoscut pe tine
Te vedeam ca pe a opta minune a lumii
Sau... poate de atâta dragoste ce-avem în mine
Am crezut ca ești a opta minune a lumii...
Te-am găsit pe tine
Când nici prin gând nu-mi trecea să caut iubire
Azi nu mai ești și nu mi-e bine
Trăiesc cu amintirea c-ai fost a lumii a opta minune...
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Despărțire
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat că in zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin
Atât de mult, pentru mine ..contezi.
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...