Acolo pe Golgota el nu o să mai urce.
Acum Iisus ,coboară de pe cruce,
Acolo pe Golgota ,el nu o să mai urce.
Iar diavolul ,ea lumea îl vrea în hău,
Fiindcă îl iubesc, acum pe Dumnezeu.
Acum Iisus ,coboară printre noi,
Că suntem necăjiţi, plini de nevoi.
Şi nu mai vrem, să stăm pe la răscruce,
Şi să îl vedem ,acolo pe Iisus pe cruce.
Şi nu mai vrem, să îl plângem iar,
Căci răstignit ,EL fost-au în zadar.
Că a mai fost, odată schingiuit,
Pe cruce ,acolo a fost ţintit.
Şi pe Iisus ,păcatele să îl izbăvească,
Ca Dumnezeu, mereu să ne iubească.
Nici când, Iisus acolo sus să nu mai urce,
Să fie schingiuit şi ridicat acolo sus pe cruce !
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Dorel Marin
Дата публикации: 8 февраля 2023
Просмотры: 777
Стихи из этой категории
Vin şobolanii
Vin şobolanii, auziţii cum rod,
Cum se-ntind peste ţară, printre norod,
Vin şobolanii de prin cuiburi ascunşi,
Atacă în haită, cu otravă sunt unşi,
Vin şobolani tăcuţi şi umili,
Spre cârma ţării se-ndreaptă subtili,
Vin şobolanii, caşcavalul e mare,
Îşi cheamă şi rudele de peste hotare,
Vin şobolanii că mai au de păpat,
Sunt şobolani pe care voi i-aţi votat,
Rumegă-n guşă, depozitează-n unghere,
Banii voştri munciţi, şi a ţării avere.
Vin şobolanii, auziţii cum rod,
Cum se-ntind peste ţară, peste norod,
Cum intră-n spitale, în şcoli şi ucid,
Aruncaţi oameni buni, aruncaţi Raticid.
Vin şobolani roşii, de neam, şi străini,
Rod din biserici, tradiţii, creştini,
Sunt şobolani hrăniţi cu orzoaică,
Aruncaţi oameni buni, aruncaţi Şoricioaică.
Vin şobolani şi se tot înmulţesc,
Şi rod din român şi neam românesc,
Ieşiţi oameni buni, că ne-ajunge răbdarea,
Ieşiţi ca să-ncepem…DERATIZAREA.
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Matrice
Răscruce de drum pe liniile
fine ale destinului,
Asternute-n palma conturează
harta visului.
Viata printr-un timp și spațiu
parca pixelat,
Pe expansiunea sinelui părea
a se fi axat.
Daca eram una cu totul sau
totul eram eu?
In memoria matematica sa cred
îmi este greu.
Nenumarate forme de viața și
colonii de vietăți,
Prin dimensiunea a treia se
deosebeau de dietati.
Natura statica și elemente
curioase,
Astre luminate pe
ceruri grandioase.
Peisaje schimbătoare calculate
in solistitii,
Legi de fizica ce fac ordine
printre superstiții.
Eram pe pământ și conturam
cu gândul stele,
S-au aliniat planete sa alunge
vremurile grele.
Trecutul e acum istorie și
viitorul oglindit.
Prezentul este sacru,
totul prin el e făurit.
Mi-am privit din nou in palma,
Geometrie ce o țin in
gând cu rama.
Elementul cheie era particula
lui Dumnezeu,
Stiinta care alina sufletul
oricărui ateu.
Pura coincidenta sau precizie
matematica ?
Intriganta era a jocului
șireata tactica.
Linia orizontului mereu ascunsa
in eter,
Si eu amanta fidela a tot ceea ce
înseamnă mister.
Magia era centrul și dragostea
formula sacra,
Experiment intr-o realitate macra!
Punctele cardinale ma
purtau in fantezie,
Iar viitorul părea sa-mi
facă curtoazie.
Cu busola in palma și universul
in gând,
Ceasul astronomic a pus in
planetele in rând.
Tot ce e menit sa fie și
sa fie inevitabil!
Fie ca orice vis sa devină
ceva palpabil.
Estul e secret și vestul e
in mister,
Restul protejat de al
divinității înger.
Destinul si numerologia aveau
ceva in comun,
Cunoștința te poate face
la orice rău imun.
Goana după miez...
Nu caut aur, caut poezie
În galeria timpului ireversibil,
Dar oarecum tangibil conştiinței
Şi spațiului durabil mioritic.
Vreau să descopăr iar setea de arte
S-o plimb prin creierii masivului Carpatic
Cu târnăcopul minții polimate,
În aur verde să meşteşugesc semantic.
În Crezul sfânt agăț o licărire,
Ca o scânteie'n flacăra iubirii.
Şi îmi cobor privirea în cascade
Peste imaşul nesecat de idealuri.
,,Nu te enerva" în islandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bara eitt orð
Sagt af handahófi
Ófyrirgefanlegt
Það slær mig niður.
hjartað trúir
Hugsun mælir það,
Þögnin er horfin
Að eilífu.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin mín.
Bara eitt orð
Það vekur mig þungar hugsanir
Og bara með þeim
Það umlykur mig.
Það er öfund
Það kemur sem byrði
Og ólýsanleg martröð
Nóttin í draumnum lækkar.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin.
Og þú munt vita
Að segja þér
Allavega,
allir sem
Ekki verða reiður!
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Ekki verða reiður!
Psalmi - XLIII - Mi-e rușine să Te chem....
Doamne,
mi-e rușine să Te chem,
căci am căzut iar în același loc.
Am promis că nu voi mai greși,
dar am căzut acolo unde știam
că voi cădea din nou.
Nu Te-am trădat cu vorbele,
ci cu faptele mele,
cu promisiunile neîmplinite
și cu gândurile care au ajuns
iar la aceeași răscruce.
Am uitat de Tine,
nu prin uitare, ci prin alegere,
alegere de a mă întoarce
acolo unde știu că nu Te voi găsi.
Mi-e rușine să Te chem, Doamne,
pentru că mă tem că Tu vei vedea
slăbiciunea mea neschimbată,
întoarcerea mea în aceleași locuri
din care am jurat că voi ieși.
Dar nu pot trăi fără Tine,
chiar dacă mi-e rușine să Te chem.
Aș vrea să mă ridic
fără să mai cad,
dar știu că am nevoie de Tine
pentru a nu mă pierde iar.
Te chem, Doamne,
nu pentru că merit,
ci pentru că nu pot rămâne fără Tine.
În slăbiciunea mea,
găsește-mi puterea să mă ridic
și să nu mai cad.
Vin şobolanii
Vin şobolanii, auziţii cum rod,
Cum se-ntind peste ţară, printre norod,
Vin şobolanii de prin cuiburi ascunşi,
Atacă în haită, cu otravă sunt unşi,
Vin şobolani tăcuţi şi umili,
Spre cârma ţării se-ndreaptă subtili,
Vin şobolanii, caşcavalul e mare,
Îşi cheamă şi rudele de peste hotare,
Vin şobolanii că mai au de păpat,
Sunt şobolani pe care voi i-aţi votat,
Rumegă-n guşă, depozitează-n unghere,
Banii voştri munciţi, şi a ţării avere.
Vin şobolanii, auziţii cum rod,
Cum se-ntind peste ţară, peste norod,
Cum intră-n spitale, în şcoli şi ucid,
Aruncaţi oameni buni, aruncaţi Raticid.
Vin şobolani roşii, de neam, şi străini,
Rod din biserici, tradiţii, creştini,
Sunt şobolani hrăniţi cu orzoaică,
Aruncaţi oameni buni, aruncaţi Şoricioaică.
Vin şobolani şi se tot înmulţesc,
Şi rod din român şi neam românesc,
Ieşiţi oameni buni, că ne-ajunge răbdarea,
Ieşiţi ca să-ncepem…DERATIZAREA.
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Matrice
Răscruce de drum pe liniile
fine ale destinului,
Asternute-n palma conturează
harta visului.
Viata printr-un timp și spațiu
parca pixelat,
Pe expansiunea sinelui părea
a se fi axat.
Daca eram una cu totul sau
totul eram eu?
In memoria matematica sa cred
îmi este greu.
Nenumarate forme de viața și
colonii de vietăți,
Prin dimensiunea a treia se
deosebeau de dietati.
Natura statica și elemente
curioase,
Astre luminate pe
ceruri grandioase.
Peisaje schimbătoare calculate
in solistitii,
Legi de fizica ce fac ordine
printre superstiții.
Eram pe pământ și conturam
cu gândul stele,
S-au aliniat planete sa alunge
vremurile grele.
Trecutul e acum istorie și
viitorul oglindit.
Prezentul este sacru,
totul prin el e făurit.
Mi-am privit din nou in palma,
Geometrie ce o țin in
gând cu rama.
Elementul cheie era particula
lui Dumnezeu,
Stiinta care alina sufletul
oricărui ateu.
Pura coincidenta sau precizie
matematica ?
Intriganta era a jocului
șireata tactica.
Linia orizontului mereu ascunsa
in eter,
Si eu amanta fidela a tot ceea ce
înseamnă mister.
Magia era centrul și dragostea
formula sacra,
Experiment intr-o realitate macra!
Punctele cardinale ma
purtau in fantezie,
Iar viitorul părea sa-mi
facă curtoazie.
Cu busola in palma și universul
in gând,
Ceasul astronomic a pus in
planetele in rând.
Tot ce e menit sa fie și
sa fie inevitabil!
Fie ca orice vis sa devină
ceva palpabil.
Estul e secret și vestul e
in mister,
Restul protejat de al
divinității înger.
Destinul si numerologia aveau
ceva in comun,
Cunoștința te poate face
la orice rău imun.
Goana după miez...
Nu caut aur, caut poezie
În galeria timpului ireversibil,
Dar oarecum tangibil conştiinței
Şi spațiului durabil mioritic.
Vreau să descopăr iar setea de arte
S-o plimb prin creierii masivului Carpatic
Cu târnăcopul minții polimate,
În aur verde să meşteşugesc semantic.
În Crezul sfânt agăț o licărire,
Ca o scânteie'n flacăra iubirii.
Şi îmi cobor privirea în cascade
Peste imaşul nesecat de idealuri.
,,Nu te enerva" în islandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bara eitt orð
Sagt af handahófi
Ófyrirgefanlegt
Það slær mig niður.
hjartað trúir
Hugsun mælir það,
Þögnin er horfin
Að eilífu.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin mín.
Bara eitt orð
Það vekur mig þungar hugsanir
Og bara með þeim
Það umlykur mig.
Það er öfund
Það kemur sem byrði
Og ólýsanleg martröð
Nóttin í draumnum lækkar.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin.
Og þú munt vita
Að segja þér
Allavega,
allir sem
Ekki verða reiður!
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Ekki verða reiður!
Psalmi - XLIII - Mi-e rușine să Te chem....
Doamne,
mi-e rușine să Te chem,
căci am căzut iar în același loc.
Am promis că nu voi mai greși,
dar am căzut acolo unde știam
că voi cădea din nou.
Nu Te-am trădat cu vorbele,
ci cu faptele mele,
cu promisiunile neîmplinite
și cu gândurile care au ajuns
iar la aceeași răscruce.
Am uitat de Tine,
nu prin uitare, ci prin alegere,
alegere de a mă întoarce
acolo unde știu că nu Te voi găsi.
Mi-e rușine să Te chem, Doamne,
pentru că mă tem că Tu vei vedea
slăbiciunea mea neschimbată,
întoarcerea mea în aceleași locuri
din care am jurat că voi ieși.
Dar nu pot trăi fără Tine,
chiar dacă mi-e rușine să Te chem.
Aș vrea să mă ridic
fără să mai cad,
dar știu că am nevoie de Tine
pentru a nu mă pierde iar.
Te chem, Doamne,
nu pentru că merit,
ci pentru că nu pot rămâne fără Tine.
În slăbiciunea mea,
găsește-mi puterea să mă ridic
și să nu mai cad.
Другие стихотворения автора
Eu mis Ţepeş Vlad Dracula,
Eu mis Ţepeş Vlad Dracula,
Pentru hoţi folosesc sula.
Şi îi trag pe toţi în ea,
Ca să simtă sula mea.
Şi îi las să pătimească,
Până mor să chinuiască.
De furat ei să se lase,
De vor de sulă să scape.
Că astfel milă de ei n-am,
Şi îi omor întregul neam.
De cei ce oamenii îi fură,
Pentru ei am scârbă, ură.
Şi am să îi trag pe toţi în ţeapă,
Şi de nimeni nu îmi pasă.
Că am să scap ţara de hoţi,
De trântori şi neghiobi !
Acum în ţară este sărăcie mare,
Acum în ţară,este sărăcie mare,
Şi românul, nostru acum moare.
Fiindcă, nu are bani să achite,
Facturile, ce sunt venite.
Salariile, nu au mai crescut,
Preţurile, au luat-o în sus.
Când fluturaşul, deja apare,
Salariatul, intră în criză tare.
Pensiile, toate staţionează,
Săracii, pensionari oftează.
Când văd, cuponul de pensie,
Mulţi din ei, intră în depresie.
Că ştiu, că iarna o să apară ,
Şi dările le vor fii a lor povară .
N- au bani, facturi să plătească,
Nici mâncare, să trăiască.
Nimeni, nu îşi pune întrebarea,
De ce, se scumpeşte mâncarea?
De ce gazul, petrolul şi energia,
Ele, au distrus acum România?
Fiindcă totul, e venit de afară,
Să distrugă, a noastră ţară.
Românii, acum să îi sărăcească,
Să moară, să nu trăiască.
Nimeni, pe noi nu ne mai vrea,
De ar putea, cu toţii ne-ar lichida.
Dar românul, e popor răbdător,
El nu moare, aşa uşor.
Îndură frigul şi foamea cruntă,
La nimeni, nu va fii slugă.
Chiar dacă, parlamentarii noştrii,
Ne-au vândut, ca sclavi cu toţii.
Dar vă venii, o zii în care,
Românii, nu vor mai avea răbdare.
Şi va fii, o mare răscoală în ţară,
Şi mulţi, şmecheri o să piară.
Că foamea, grea şi sărăcia,
Vor distruge, atunci România.
Iar românul, nostru înfometat,
Iese în stradă, îţi dă în cap.
Că un proverb, el bine spune:
Cu românul, înfometat nu te pune,
Că atunci, nu are mamă, tată,
Ies cu toţii, afară din casă.
Şi atunci singuri, ei îşi fac dreptate,
Nu le mai e frică, nici de moarte.
Fiindcă ei, chiar nu mai vor,
Să fie, sluga tuturor !
Acum minerii din Vale,
Acum minerii din Vale,
Stau pe străzi şi mor de foame.
Că banii nu şi-au mai luat,
Pentru muncă ce-au prestat.
Cu toţii îs în grevă acum,
Şi asta nu e un semn bun.
Cărbune nu vor mai da,
Lumea în case vă îngheţa.
Nimeni cu ei nu vorbeşte,
Toţi îi mint şi îi prosteşte.
Că banii o să îşi primească,
Undeva, la Sfântu aşteaptă.
Toţi minerii acum aşteaptă,
Banii lor să îşi primească.
Că astfel nu mai intră în mină,
Şi asta nu îi treabă bună.
Masajul e un lucru sfant
Masajul e un lucru sfant,
De cand lumea ii pe pamant.
Inventat a fost se pare,
Pentru corp e relaxare.
Masajul bine lucrat,
Ei grecii l au inventat.
Pe atunci sclavii il faceau,
Pe bolnavi ii vindecau.
Si de atunci si pana azi,
Lumea ce face masaj.
Corpul il are relaxat,
Nici decumnu nu e stresat.
Tehnicile de masaj,
S-au imbunatatit azi.
Tehnici multe aplicate,
Iti aduc doar sanatate.
Multe is tipuri de masaj,
Se aplica in tocmai azi.
E masaj de relaxare,
Dar si de recuperare.
Amandoua de le faci,
De stress si boli ai sa scapi.
Ca masajul a fost si este,
Cel ce nu are pereche !
Cu o moarte toţi suntem datori în viaţă
Cu o moarte toţi, suntem datori în viaţă,
Şi oare omul, cât o să mai trăiască.
Trăieşte doar atât, cât îi este dată,
Şi atât cât timp, EL Dumnezeu îl lăsă.
Atunci când bunul Dumnezeu, îţi spune stop,
El ţi-a dat viaţă şi tot El ţi-o ia pe loc.
Şi pleci, de pe acest pământ curat,
De parcă nici, tu nu ai fii existat.
Şi de aceia, cât noi suntem în viaţă,
Să fim doar buni şi să avem o inimă curată.
Căci într-o zi la ceruri, sus noi vom urca,
Că acolo, este o lume bună, nu e rea !
Acum oameni mulţi în stradă,
Acum oameni mulţi în stradă,
Cu toţii manifestează.
Stau în noapte şi ei ţipă,
Spun că de nimic nu au frică.
Însă mai târziu în noapte,
Se întâmplă multe fapte.
Protestul degenerează,
Şi mulţi se scandalizează.
Jandarmii îi atacă cu pietre,
Şi se iscă violenţe.
Şi dintr-un paşnic protest,
Se transformă în violent.
Şi uite aşa dintr-o dată,
Mulţimea e amendată.
Iar cei mai recalcitranţi,
Sunt bătuţi şi maltrataţi.
Fiindcă s-au dat cu petarde,
Şi au făcut fapte grave.
Au acum multe dosare,
Şi multe amenzi penale !
Eu mis Ţepeş Vlad Dracula,
Eu mis Ţepeş Vlad Dracula,
Pentru hoţi folosesc sula.
Şi îi trag pe toţi în ea,
Ca să simtă sula mea.
Şi îi las să pătimească,
Până mor să chinuiască.
De furat ei să se lase,
De vor de sulă să scape.
Că astfel milă de ei n-am,
Şi îi omor întregul neam.
De cei ce oamenii îi fură,
Pentru ei am scârbă, ură.
Şi am să îi trag pe toţi în ţeapă,
Şi de nimeni nu îmi pasă.
Că am să scap ţara de hoţi,
De trântori şi neghiobi !
Acum în ţară este sărăcie mare,
Acum în ţară,este sărăcie mare,
Şi românul, nostru acum moare.
Fiindcă, nu are bani să achite,
Facturile, ce sunt venite.
Salariile, nu au mai crescut,
Preţurile, au luat-o în sus.
Când fluturaşul, deja apare,
Salariatul, intră în criză tare.
Pensiile, toate staţionează,
Săracii, pensionari oftează.
Când văd, cuponul de pensie,
Mulţi din ei, intră în depresie.
Că ştiu, că iarna o să apară ,
Şi dările le vor fii a lor povară .
N- au bani, facturi să plătească,
Nici mâncare, să trăiască.
Nimeni, nu îşi pune întrebarea,
De ce, se scumpeşte mâncarea?
De ce gazul, petrolul şi energia,
Ele, au distrus acum România?
Fiindcă totul, e venit de afară,
Să distrugă, a noastră ţară.
Românii, acum să îi sărăcească,
Să moară, să nu trăiască.
Nimeni, pe noi nu ne mai vrea,
De ar putea, cu toţii ne-ar lichida.
Dar românul, e popor răbdător,
El nu moare, aşa uşor.
Îndură frigul şi foamea cruntă,
La nimeni, nu va fii slugă.
Chiar dacă, parlamentarii noştrii,
Ne-au vândut, ca sclavi cu toţii.
Dar vă venii, o zii în care,
Românii, nu vor mai avea răbdare.
Şi va fii, o mare răscoală în ţară,
Şi mulţi, şmecheri o să piară.
Că foamea, grea şi sărăcia,
Vor distruge, atunci România.
Iar românul, nostru înfometat,
Iese în stradă, îţi dă în cap.
Că un proverb, el bine spune:
Cu românul, înfometat nu te pune,
Că atunci, nu are mamă, tată,
Ies cu toţii, afară din casă.
Şi atunci singuri, ei îşi fac dreptate,
Nu le mai e frică, nici de moarte.
Fiindcă ei, chiar nu mai vor,
Să fie, sluga tuturor !
Acum minerii din Vale,
Acum minerii din Vale,
Stau pe străzi şi mor de foame.
Că banii nu şi-au mai luat,
Pentru muncă ce-au prestat.
Cu toţii îs în grevă acum,
Şi asta nu e un semn bun.
Cărbune nu vor mai da,
Lumea în case vă îngheţa.
Nimeni cu ei nu vorbeşte,
Toţi îi mint şi îi prosteşte.
Că banii o să îşi primească,
Undeva, la Sfântu aşteaptă.
Toţi minerii acum aşteaptă,
Banii lor să îşi primească.
Că astfel nu mai intră în mină,
Şi asta nu îi treabă bună.
Masajul e un lucru sfant
Masajul e un lucru sfant,
De cand lumea ii pe pamant.
Inventat a fost se pare,
Pentru corp e relaxare.
Masajul bine lucrat,
Ei grecii l au inventat.
Pe atunci sclavii il faceau,
Pe bolnavi ii vindecau.
Si de atunci si pana azi,
Lumea ce face masaj.
Corpul il are relaxat,
Nici decumnu nu e stresat.
Tehnicile de masaj,
S-au imbunatatit azi.
Tehnici multe aplicate,
Iti aduc doar sanatate.
Multe is tipuri de masaj,
Se aplica in tocmai azi.
E masaj de relaxare,
Dar si de recuperare.
Amandoua de le faci,
De stress si boli ai sa scapi.
Ca masajul a fost si este,
Cel ce nu are pereche !
Cu o moarte toţi suntem datori în viaţă
Cu o moarte toţi, suntem datori în viaţă,
Şi oare omul, cât o să mai trăiască.
Trăieşte doar atât, cât îi este dată,
Şi atât cât timp, EL Dumnezeu îl lăsă.
Atunci când bunul Dumnezeu, îţi spune stop,
El ţi-a dat viaţă şi tot El ţi-o ia pe loc.
Şi pleci, de pe acest pământ curat,
De parcă nici, tu nu ai fii existat.
Şi de aceia, cât noi suntem în viaţă,
Să fim doar buni şi să avem o inimă curată.
Căci într-o zi la ceruri, sus noi vom urca,
Că acolo, este o lume bună, nu e rea !
Acum oameni mulţi în stradă,
Acum oameni mulţi în stradă,
Cu toţii manifestează.
Stau în noapte şi ei ţipă,
Spun că de nimic nu au frică.
Însă mai târziu în noapte,
Se întâmplă multe fapte.
Protestul degenerează,
Şi mulţi se scandalizează.
Jandarmii îi atacă cu pietre,
Şi se iscă violenţe.
Şi dintr-un paşnic protest,
Se transformă în violent.
Şi uite aşa dintr-o dată,
Mulţimea e amendată.
Iar cei mai recalcitranţi,
Sunt bătuţi şi maltrataţi.
Fiindcă s-au dat cu petarde,
Şi au făcut fapte grave.
Au acum multe dosare,
Şi multe amenzi penale !