Автор Ştefan Radu Muşat

poezii.online Ştefan Radu Muşat

ștefan radu mușat, colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară, semnând mai multe antologii literare. Unele la care a participat au fost destinate celui mai pretențios cititor - copilul: „Comori de Vise” (Poveşti, povestiri, amintiri), Ed. Armonii Culturale, 2012; Castelul Fermecat, Salonul Castelul Fermecat – Republica Moldova, 2013. Antologie de versuri "Să nu-l uităm” Satu-Mare, ed. Inspirescu-2014. Două volume închinate poetului Adrian Păunescu, proiect cultural desfășurat în cadrul Asociației Scriitorilor Academus - București. Planeta poveștilor - Antologie de literatură pentru copii, Ed. Universitară București, 2021. O serie de poeme evidențiate în cenaclu Atheneum – Canada, publicate în revista cu același nume, publicație culturală a românilor din Canada. Fișă de autor în volumul Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari 1990-2010*(Addenda) Editura Socrate, Craiova - 2011. Premiul aniversar al Asociației Scriitorilor Academus pentru autenticitatea, profunzimea și sensibilitatea versului – MAI 2015 - unde i-au fost remarcate în mod special versurile pentru copii, versuri ce pot participa fără nicio rezervă la îmbogățirea literaturii destinată copiilor. Cărțile pentru copii ale autorului descriu cel de-al doilea Infinit: C o p i l ă r i a Anotimpul cu Aripi de Copil Copilul și Norul Caut o Poveste Vis de Copil Întâmplări cu Doi Arici Copila și Fulgul Interpret de Fantezii Întâmplări din Poezii Îndrăgite de Copii Întâmplări din iernile copiilor uitați Altele: Desculț pe Rădăcini Amare Exercițiu de Patriotism Aproape de Lumea Fără Cer Poezii Demodate Premiul de excelență pentru activitatea literară, premiul decernat de către Asociația Scriitorilor Academus, Mai 2016, București. Coordonator revistă, design și grafică, Epigonii - revistă de literatură și educație culturală – Bistrița, publicație destinată elevilor și cadrelor didactice. Câteva pot fi găsite aici: https://issuu.com/stefanradumuat *** „Copilul este forma pură a omului... E puțin mai complicat să găsești câteva cuvinte când vine vorba despre lumea copilăriei, iar dacă te încumeți să descifrezi această lume specială, ar trebui să știi că ea este al doilea infinit. Da, am zis bine Infinit... Aici este totul; și totul are sens, are grai, are suflet, are lacrimă, are surâs. Deci are stări sufletești, iar ca să le afli ele trebuiesc trăite în forma cea mai pură. Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viață și e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil... ... Ce-i castelul fără uși ? Dar fata fără păpuși ?! Știți cum este cu tichie O zi din copilărie ? Cum am zis ?... Copilărie ?! Tânăr timp, ce fantezie ! Nici măcar nu prinzi de veste Și ești deja în poveste. (...) Referitor la anul nașterii mele: de când scriu poezie pentru copii, timpul meu a rămas în timpul crud al copilăriei. Copilărie, te-am prins în vraja basmului să nu te pierd !...” Din fișa autorului în volumul: PLANETA POVEȘTILOR - ANTOLOGIE DE LITERATURĂ PENTRU COPII. EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREȘTI- 2021

Итого 6 публикации

Зарегистрирован 31 мая 2023


La Tufănele - 479 просмотров

Camelia - 626 просмотров

Iarna – flutur alb de vânt - 532 просмотров

În sânul nopţii… - 490 просмотров

Sufletul ploii - 518 просмотров

Copilul și norul - 490 просмотров

Случайные публикации :)

Lumea mea are chipul tău

Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,

Când timpul trece greu și fără zbor,

Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,

Și alin când inima nu mai vrea.

 

Să fii al meu, e drum fără sfârșit,

E pasul care știe ce-a iubit,

E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,

Și glasul tău, când totul e tăcând.

 

Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,

O clipă care naște amintire,

Un „noi” ce stă în suflet neclintit,

Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.

Еще ...

pentru el

Ma doare atât de tare,când nici măcar nu ma doare.

Numai simt durerea,s o fi dus oare?

Imi pun acum un semn de întrebare.

Îmi lipsesc amintirile cu noi,

dar nu ma doare ca nu pot da înapoi.

Am suferit atât de mult și nu ți a pasat,

Inima mi o făcusei de rahat.

Dar acum dragule revanșa imi iau,

caci durere numai simt deși vreau.

Еще ...

Ochii de lună

Zvelți pași al nopții,
Izvoarele minții memorii,
Mormane de cuvinte fără titlu
Inimii tăcut îmbujorat a-mi fii suflu

Să-mi dai și mi-e luna ta
Al tău cor de suflet aș dori picta
Temeri fără vre-o grijă alina
Ecou de două voci a râvna

Iar, muză a inscripțiilor de hârtie,
Uită-te cum îți cer scumpă bijuterie,
Bătălii comune într-un glas să purtăm
Ere întregi în melodie să trasăm,
Să-ți prețuiesc ochii ca de lună,
Ca nici-o clipă să nu apună.

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

Еще ...

Delir

Delir de ploaie sub un spart de nori

Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire

Si dorul îmi scrie versul în culori

De amintiri... cu melancolie...

 

Se sparge ploaia în picături mărunte 

Si gandul meu in sute de cuvinte

Copacii infrunziti trag sufletul de mână

O clipă gândul să rămână.

 

Delir bacovian se gudură pe geam

Se scurge-o primăvară inedită 

La fel si sufletu-mi însetat 

De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.

 

Еще ...

Găurile de-a lungul visului

Am strâns pietre, am strâns cuvinte,

Le-am înghesuit în colțuri de gânduri mari,

În sertare, în pungi de piele, în umbre de oțel.

Am croit, cu burduf și cusătura de-a lungul nopții,

Vestminte de metale, de haine de moarte,

Fără să simt că pielea s-a strâns prea tare.

 

Le-am aranjat în formă, în mulaje de „de-asta-am-nevoie"

Așezate și frumos ordonate,

Ca niște stele căzute în capcana mea,

Dar toate-mi căzuseră, mă-ntristau, mă umpleau.

 

Și am râs de mine în oglindă, o dată,

De câte ori? Nu mai știu.

M-am bătut cu tot ce am găsit în cutii,

Cu frica de a nu fi îndeajuns.

 

Dar, din colțul unui sărut, dintr-o privire tăcută,

Mi-am dat seama că golul meu e o casă cu feronerie,

Ce o deschidă doar mâinile tale.

 

Iubirea ta a fost singurul colț de liniște

Într-o lume făcută doar din temeri și clădiri de sticlă.

Tot ce am avut a fost dorința de a umple și umple,

Când de fapt tot ce îmi lipsea era acel aer al tău.

 

 

Еще ...

ultimul felinar

In lungul strazii

sub ultimul felinar

Doi betivi imbratisati

Intr-un triunghi isoscel

 

Ninge peste ei

Acea zapada

care nu-nfrigureaza

Ninge peste ei

doar o mingiiere

 

In clopotul de lumina

al ultimului felinar

Se sfirseste strada

Se sfirseste iarna

Еще ...

Lumea mea are chipul tău

Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,

Când timpul trece greu și fără zbor,

Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,

Și alin când inima nu mai vrea.

 

Să fii al meu, e drum fără sfârșit,

E pasul care știe ce-a iubit,

E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,

Și glasul tău, când totul e tăcând.

 

Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,

O clipă care naște amintire,

Un „noi” ce stă în suflet neclintit,

Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.

Еще ...

pentru el

Ma doare atât de tare,când nici măcar nu ma doare.

Numai simt durerea,s o fi dus oare?

Imi pun acum un semn de întrebare.

Îmi lipsesc amintirile cu noi,

dar nu ma doare ca nu pot da înapoi.

Am suferit atât de mult și nu ți a pasat,

Inima mi o făcusei de rahat.

Dar acum dragule revanșa imi iau,

caci durere numai simt deși vreau.

Еще ...

Ochii de lună

Zvelți pași al nopții,
Izvoarele minții memorii,
Mormane de cuvinte fără titlu
Inimii tăcut îmbujorat a-mi fii suflu

Să-mi dai și mi-e luna ta
Al tău cor de suflet aș dori picta
Temeri fără vre-o grijă alina
Ecou de două voci a râvna

Iar, muză a inscripțiilor de hârtie,
Uită-te cum îți cer scumpă bijuterie,
Bătălii comune într-un glas să purtăm
Ere întregi în melodie să trasăm,
Să-ți prețuiesc ochii ca de lună,
Ca nici-o clipă să nu apună.

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

Еще ...

Delir

Delir de ploaie sub un spart de nori

Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire

Si dorul îmi scrie versul în culori

De amintiri... cu melancolie...

 

Se sparge ploaia în picături mărunte 

Si gandul meu in sute de cuvinte

Copacii infrunziti trag sufletul de mână

O clipă gândul să rămână.

 

Delir bacovian se gudură pe geam

Se scurge-o primăvară inedită 

La fel si sufletu-mi însetat 

De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.

 

Еще ...

Găurile de-a lungul visului

Am strâns pietre, am strâns cuvinte,

Le-am înghesuit în colțuri de gânduri mari,

În sertare, în pungi de piele, în umbre de oțel.

Am croit, cu burduf și cusătura de-a lungul nopții,

Vestminte de metale, de haine de moarte,

Fără să simt că pielea s-a strâns prea tare.

 

Le-am aranjat în formă, în mulaje de „de-asta-am-nevoie"

Așezate și frumos ordonate,

Ca niște stele căzute în capcana mea,

Dar toate-mi căzuseră, mă-ntristau, mă umpleau.

 

Și am râs de mine în oglindă, o dată,

De câte ori? Nu mai știu.

M-am bătut cu tot ce am găsit în cutii,

Cu frica de a nu fi îndeajuns.

 

Dar, din colțul unui sărut, dintr-o privire tăcută,

Mi-am dat seama că golul meu e o casă cu feronerie,

Ce o deschidă doar mâinile tale.

 

Iubirea ta a fost singurul colț de liniște

Într-o lume făcută doar din temeri și clădiri de sticlă.

Tot ce am avut a fost dorința de a umple și umple,

Când de fapt tot ce îmi lipsea era acel aer al tău.

 

 

Еще ...

ultimul felinar

In lungul strazii

sub ultimul felinar

Doi betivi imbratisati

Intr-un triunghi isoscel

 

Ninge peste ei

Acea zapada

care nu-nfrigureaza

Ninge peste ei

doar o mingiiere

 

In clopotul de lumina

al ultimului felinar

Se sfirseste strada

Se sfirseste iarna

Еще ...
prev
next