1  

Автор Ştefan Radu Muşat

poezii.online Ştefan Radu Muşat
ștefan radu mușat, colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară, semnând mai multe antologii literare. Unele la care a participat au fost destinate celui mai pretențios cititor - copilul: „Comori de Vise” (Poveşti, povestiri, amintiri), Ed. Armonii Culturale, 2012; Castelul Fermecat, Salonul Castelul Fermecat – Republica Moldova, 2013. Antologie de versuri "Să nu-l uităm” Satu-Mare, ed. Inspirescu-2014. Două volume închinate poetului Adrian Păunescu, proiect cultural desfășurat în cadrul Asociației Scriitorilor Academus - București. Planeta poveștilor - Antologie de literatură pentru copii, Ed. Universitară București, 2021. O serie de poeme evidențiate în cenaclu Atheneum – Canada, publicate în revista cu același nume, publicație culturală a românilor din Canada. Fișă de autor în volumul Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari 1990-2010*(Addenda) Editura Socrate, Craiova - 2011. Premiul aniversar al Asociației Scriitorilor Academus pentru autenticitatea, profunzimea și sensibilitatea versului – MAI 2015 - unde i-au fost remarcate în mod special versurile pentru copii, versuri ce pot participa fără nicio rezervă la îmbogățirea literaturii destinată copiilor. Cărțile pentru copii ale autorului descriu cel de-al doilea Infinit: C o p i l ă r i a Anotimpul cu Aripi de Copil Copilul și Norul Caut o Poveste Vis de Copil Întâmplări cu Doi Arici Copila și Fulgul Interpret de Fantezii Întâmplări din Poezii Îndrăgite de Copii Întâmplări din iernile copiilor uitați Altele: Desculț pe Rădăcini Amare Exercițiu de Patriotism Aproape de Lumea Fără Cer Poezii Demodate Premiul de excelență pentru activitatea literară, premiul decernat de către Asociația Scriitorilor Academus, Mai 2016, București. Coordonator revistă, design și grafică, Epigonii - revistă de literatură și educație culturală – Bistrița, publicație destinată elevilor și cadrelor didactice. Câteva pot fi găsite aici: https://issuu.com/stefanradumuat *** „Copilul este forma pură a omului... E puțin mai complicat să găsești câteva cuvinte când vine vorba despre lumea copilăriei, iar dacă te încumeți să descifrezi această lume specială, ar trebui să știi că ea este al doilea infinit. Da, am zis bine Infinit... Aici este totul; și totul are sens, are grai, are suflet, are lacrimă, are surâs. Deci are stări sufletești, iar ca să le afli ele trebuiesc trăite în forma cea mai pură. Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viață și e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil... ... Ce-i castelul fără uși ? Dar fata fără păpuși ?! Știți cum este cu tichie O zi din copilărie ? Cum am zis ?... Copilărie ?! Tânăr timp, ce fantezie ! Nici măcar nu prinzi de veste Și ești deja în poveste. (...) Referitor la anul nașterii mele: de când scriu poezie pentru copii, timpul meu a rămas în timpul crud al copilăriei. Copilărie, te-am prins în vraja basmului să nu te pierd !...” Din fișa autorului în volumul: PLANETA POVEȘTILOR - ANTOLOGIE DE LITERATURĂ PENTRU COPII. EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREȘTI- 2021
Зарегистрирован: 31 мая 2023 6 публикации Autor activ 4

Итого

6 публикации
1,175 16 июня 2023
1 1,529 8 июня 2023
1 1,369 7 июня 2023
1 1 1,178 1 июня 2023
1 1,144 1 июня 2023
1,186 31 мая 2023

Случайные публикации :)

Cât mai poți?

Oh suflet drag ,

În ale mele cuvinte 

Alinare cauți 

Să mă bucur că m-ai citit ? 

Sau să jelesc că m-ai înțeles ? 

Suflet tânăr ... 

De ce petalele ți se ofilesc ? 

Și chipul rigid îl ai 

Când nu poți exprima cu adevărat

Ce simți

Împietrit rămâi 

În tine fericirea izbucnește

Dar nu o poți arăta 

Nu știi oare ? 

Când un dans nu-l poți dansa 

Dar muzica o simți 

Înlemnit rămâi 

Și te gândești de ce .... 

Și te întreb cât ai ascuns ? 

Cât ai evitat ? 

Că nu este momentul 

Sau ce o să spună cei din jur 

În colivie singur te ai închis

Zăvorul l-ai pus 

Și lumina ai închis o 

În siguranță să fi pretinzi

Ohhh ohh oh 

Cât mai poți să înduri ? 

Măi chip blajin 

De mână te țin 

Calm în centru te pun 

Și te las să vezi 

Că numa cât vrei 

Doar atât ai să suferi . 

Еще ...

Îmi pare rău

Îmi pare rău că nu am fost destul pentru tine

Că ți-am fost doar adiere, nu furtună,

Că-n loc de „totul”, ți-am dat o jumătate

Și-am rătăcit cu tine sub așteptări, sub lună.

 

Îmi pare rău că n-am știut să te ascult

Când tăceai mai mult decât vorbeai,

Că am iubit în felul meu bolnav,

Pe când tu visai iubire din alt rai. 

 

Am fost cu tine, dar n-am fost prezent,

Am spus „te iubesc” fără să știu ce doare,

Te-am ținut aproape doar ca să nu te pierd,

Dar n-am văzut că te pierdeam în fiecare seară.

 

Îmi pare rău că n-am fost sprijin, ci povară,

Că n-am fost foc, ci fum care se stinge,

Că te-am făcut să simți că ești singur

Chiar și atunci când mânaea te atinge.

 

Și dacă te-ai simțit vreodată mic,

Să știi că vina e în pieptul meu.

Tu ai crescut, ai dat, ai fost infinit,

Eu n-am știut să fiu al tău mereu.

 

N-am fost un vis, ci doar o pauză tristă

Între ce-ai sperat și ce-ai primit.

Am fost lecția tăcută, grea și goală,

Dintr-un capitol pe care l-ai sfârșit.

 

Îmi pare rău că nu m-am ridicat

La ceea ce meritai să-ți fiu,

Că te-am lăsat să lupți în doi

Cu un om ce se pierdea, pustiu.

 

Și dacă timpul ne va duce-n alte zări,

Unde nu mai doare, unde e mai bine,

Să știi că-n liniștea de peste ani,

Încă îmi pare rău că n-am fost destul… pentru tine. 

 

 

Еще ...

Voi uita!

Noi ne-am  despărțit

Asta a fost ce ți-ai dorit,

Oricât mi-a fost de greu,

Poate, o vină am și eu.

 

Dacă nu ai găsit o cale

Pe care să mergem împreună

Iubirea noastră nu poartă zale

Cum vom ieși, din ploi și furtună?

 

Iubirea e ciclică vine și pleacă

Și cerul nostru se va lumina 

De această iubire mă voi vindeca.

                               

Еще ...

Luna

Frumoasa mea de neatins

Tu cu a ta lumină

Călătorești prin al meu vis

Și îmi aduci un pic de tihnă.

 

Lumină calmă și plăcută

Cu forme bine definite

Mereu tu dragă ești tăcută

În crusta boltei infinite.

 

Ești floare galbenă pe cer

Candoarea ta mereu e rece

Să vină noaptea eu doar sper

Și de ești tu să nu mai plece.

 

Când stele mii te înconjoară

Tu parcă ești și mai frumoasă

Și pari o pură domnișoară

Ce mă privește grațioasă.

 

La mine doar ,parcă privești

În astă noapte lungă

Lumina ta o țintuiești

Privirii să-mi ajungă.

 

Ești draga dulce nopții mele

Ce mă surprinzi mereu

Alintul gândurilor mele

La căpătâiul meu.

 

Când zorile aproape sunt

Se întrevăd în pragul dimineții

Te depărtezi ,eu pe pământ

Mă zbat în umbra ceții.

 

Еще ...

Final de iarnă

Iarna așteaptă în final plecarea,

de a-și lua zăpezile

conservată într-o natură rece

evacuată în afara naturii,

rămas cu fiorul

prelins în lacrima uitării

strigătul dureros despărți

natura robită de iarna nemiloasă,

iarna  își spune ultimul cuvant de adio

Natura caștigă procesul de a revendica

primăvara.

Еще ...

🎦 Către Marele Somn

Către Marele Somn

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live