Случайные публикации :)
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Ca mii de petale
Aleargă-n privire sclipirea de stele,
Din zâmbet sublim se aprinde-o scânteie,
Adoarme durerea și-ți lasă doar vise
Ca mii de petale în flăcări aprinse.
Lacrima-i curge şi seacă-ntr-o clipă,
Suflet se naşte-n privirea topită,
Corola de gânduri umbrește-un mister,
Ca mii de petale scăpate din cer.
Pulsuri de inimi tot bat fericirea,
Cântece sună trezind amintirea,
Imagini prind ochii și dulce te strâng,
Ca mii de petale dansate de vânt.
Admiră de-a pururi cereasca lumină
A ta frumusețe – o zare senină,
Din vise cad îngeri pe-arípi de plăcere
Ca mii de petale cu farmec de stele.
Când
Când simți că dai mai mult decât se cere
Și-i pusă afecțiunea ta intr-un buzunar,
Când simți că pleoapele ți-s grele
Incearca să-i scrii, omului, mai rar.
Când vezi că buzunarele îi sunt rupte
Şi spală fără milă cu afecțiunea ta pe jos,
Să-l lași cu ele descusute
Chiar de-l iubești până la os.
Când vezi că nu-ți deschide, omul,
Nici ușa, geamuri sau perdele,
Nu-i mai călca forțat covorul,
Zi-i, omului, la revedere.
Și de te cheamă peste ani la un vin fiert
Zi-i că-i târziu, fă un sfârșit dintr-acela BRIO
- Păi, la mine-i 12 și un sfert...
- La mine-i 12 și-un ADIO!
De ce eu,Doamne...
Mă visam in Paradis,
Când Cerul l am atins.
De la o veste neașteptată
Mă prăbușisem toată...
N are leac de vindecare,
Iar sufletul Mă doare,
Că mă zbat în neputință,
Să scap de a mea sentință.
Spune mi ,Doamne, de ce eu,
De ce mă părăsești la greu,
Nu m auzi,la tine strig!
Încălzește mă ,mi e frig...
Dă mi o rază de credință,
Mă vezi plină de căință;
Fă o Minune pt mine,
Nu mă lăsa n suspine...
Bătută de soartă sunt,
De mă pierd în amănunt
Căte vrei să mai îndur?!
De ce n aș răde ,să mă bucur!,!?
Îți călcasem strâmb .
Ia mă pe mine-n schimb!!
Și vindecă mi băiatul,
Rogu te,iartă mi Păcatul...
Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
Om pentru alt om
Întotdeauna un om are nevoie de-un alt om
Și-așa am avut eu nevoie de tine
Și mi-ai fost mereu cu orgoliu în glas
Ai simțit... si-ai plecat, când te-ai simțit prea plin de tine.
M-ai judecat cu tăceri neclintite
Cu vorbe reci, născute din neant...
În ochii tăi sclipeau lumini rătăcite
Eram un chip străin pe-al tău ecran.
Și tot respectul l-ai prefăcut în teamă
Sub acuzații cu glas înfiorător ....
Doar dorul a rămas ce-n liniște te cheamă
Nu te mai strigă... tace, sub un cer tremurător.
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Ca mii de petale
Aleargă-n privire sclipirea de stele,
Din zâmbet sublim se aprinde-o scânteie,
Adoarme durerea și-ți lasă doar vise
Ca mii de petale în flăcări aprinse.
Lacrima-i curge şi seacă-ntr-o clipă,
Suflet se naşte-n privirea topită,
Corola de gânduri umbrește-un mister,
Ca mii de petale scăpate din cer.
Pulsuri de inimi tot bat fericirea,
Cântece sună trezind amintirea,
Imagini prind ochii și dulce te strâng,
Ca mii de petale dansate de vânt.
Admiră de-a pururi cereasca lumină
A ta frumusețe – o zare senină,
Din vise cad îngeri pe-arípi de plăcere
Ca mii de petale cu farmec de stele.
Când
Când simți că dai mai mult decât se cere
Și-i pusă afecțiunea ta intr-un buzunar,
Când simți că pleoapele ți-s grele
Incearca să-i scrii, omului, mai rar.
Când vezi că buzunarele îi sunt rupte
Şi spală fără milă cu afecțiunea ta pe jos,
Să-l lași cu ele descusute
Chiar de-l iubești până la os.
Când vezi că nu-ți deschide, omul,
Nici ușa, geamuri sau perdele,
Nu-i mai călca forțat covorul,
Zi-i, omului, la revedere.
Și de te cheamă peste ani la un vin fiert
Zi-i că-i târziu, fă un sfârșit dintr-acela BRIO
- Păi, la mine-i 12 și un sfert...
- La mine-i 12 și-un ADIO!
De ce eu,Doamne...
Mă visam in Paradis,
Când Cerul l am atins.
De la o veste neașteptată
Mă prăbușisem toată...
N are leac de vindecare,
Iar sufletul Mă doare,
Că mă zbat în neputință,
Să scap de a mea sentință.
Spune mi ,Doamne, de ce eu,
De ce mă părăsești la greu,
Nu m auzi,la tine strig!
Încălzește mă ,mi e frig...
Dă mi o rază de credință,
Mă vezi plină de căință;
Fă o Minune pt mine,
Nu mă lăsa n suspine...
Bătută de soartă sunt,
De mă pierd în amănunt
Căte vrei să mai îndur?!
De ce n aș răde ,să mă bucur!,!?
Îți călcasem strâmb .
Ia mă pe mine-n schimb!!
Și vindecă mi băiatul,
Rogu te,iartă mi Păcatul...
Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
Om pentru alt om
Întotdeauna un om are nevoie de-un alt om
Și-așa am avut eu nevoie de tine
Și mi-ai fost mereu cu orgoliu în glas
Ai simțit... si-ai plecat, când te-ai simțit prea plin de tine.
M-ai judecat cu tăceri neclintite
Cu vorbe reci, născute din neant...
În ochii tăi sclipeau lumini rătăcite
Eram un chip străin pe-al tău ecran.
Și tot respectul l-ai prefăcut în teamă
Sub acuzații cu glas înfiorător ....
Doar dorul a rămas ce-n liniște te cheamă
Nu te mai strigă... tace, sub un cer tremurător.