Sa iubesc cum te iubesc ?
Sa iubesc cum te iubesc ?
N-am crezut că pot
Dar tu mie-sti
Soarele în gânduri
Și în inimă tot
Un mic omuleț
Jucăuș și intrazneț
Tu ești soarele
In zilele senine
Și stele in privirea ta
Căci luminezi ca una
Sa iubesc cum te iubesc?
Normal
Doar ești luna mea
Fără tine nu mă văd
Căci ești universul tot
Tu ești raza mea
Ce îmi încălzește inima
Ochii tai
Maro ca pomii toamna
Și strălucitori ca zăpada iarna
Tu îmi ești vara și primăvara
Sa iubesc cum te iubesc?
Se pare că pot
Căci
tu îmi ești în viața
Tot....
Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Maria Alexia
Data postării: 1 iunie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 329
Poezii din aceiaşi categorie
Fluturii de Elena Farago în germană
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Die Schmetterlinge
Weiße und rote Schmetterlinge,
Und bunt, schön,
Ich fange sie im Netz,
Wenn meine Mutter mich verlässt.
Ich fange sie im Flug,
Aber ich töte sie nicht;
Aber ich schaue sie an,
Dass sie winzig sind,
Und schön, und ich mag sie,
Aber ich mache sie nicht
Kein Schaden, überhaupt nicht.
Und wenn ich spiele
Bei einigen weiß ich
Schön, ihn zu haben
Und jeder, aus dem Netz,
Ich helfe ihnen
Und fliege
Nach ihrem Willen.
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
o adiere de simfonii albastre/4
pe marginea drumului,
netam-nesam,
a inflorit un mac,
cam pricăjit săracu'.
iute,
o buburuză
a venit, să constate
ce s-a întâmplat.
Frații
În odaia de la drum, te zăresc plângând și-mi pare
Că dorind să fac o glumă, te-am supărat frățioare.
Șterge-ți lacrima și spune-mi, fără a mai conteni,
Că dincolo de orice ceartă, noi suntem prieteni buni.
Vor rămâne amintiri, regăsite în sonate,
Unul lângă altul, sufletele ni-s legate.
Șterge-ți lacrima și vino, să te strâng la pieptul meu,
Frați de sânge, prieteni buni, noi așa vom fi mereu.
Barza și broasca
Printre trestia din plaur
Ce cu luciul ei de aur
Se întinde ca o salbă,
S-a oprit o barză albă.
Aplecându-și ciocu-n jos
Chiar se pare, cu folos.
Căci în iarba verde, deasă,
S-a ascuns broasca râioasă,
Înștiințată prea târziu
De suratele-i din râu,
Că o barză stând pe-o rână,
Se uita la ea cu râvnă.
Într-un fel se tot gândea
Oare barza n-o trecea
Peste trupul ei călcând
Fără să-i prindă de gând?
Sau poate cu ciocu-i mare,
Făr' să facă zarvă tare,
O va lua într-o secundă
Fără chiar să stea la pândă?
Dară berzei pare-se,
Tot așa uitându-se,
Îi veni milă deodată
De broasca cea îndurerată,
Și zărind berzele-n zbor
Că treceau peste un nor
Îndreptându-se grăbite
Către țărmurile-nsorite,
Aripile și le-ntinse,
Cu picioarele împinse
Iarba verde de mătase,
Și gândi broasca s-o lase,
Zburând sus și tot mai sus
Ca un soare neapus.
Iară broasca cea-ngâmfată
Se mândri către-o surată:
-Ai văzut că barza zboru-i
Și l-a luat s-ajungă stolu-i?
-De frică ca să nu fie
Măncată de noi de vie,
Zise cealaltă surată
Fudulă ca și-astălaltă.
Doar pisici
Fire albe de mătase,
Lungi, subțiri și mai lucioase,
Își făcură loc acuma,
Pe botic cu nări de numa..-s două găurele
Cât ai zice bob, mărgele..
Parcă-s două căpșunele, afine sau viorele;
Pisicuțe sau purcei?!
Ce credeai că sunt acuma?!
Doar pisici, te-ntreci cu gluma!
Marius Ene, Poland, 15.01.2024
Fluturii de Elena Farago în germană
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Die Schmetterlinge
Weiße und rote Schmetterlinge,
Und bunt, schön,
Ich fange sie im Netz,
Wenn meine Mutter mich verlässt.
Ich fange sie im Flug,
Aber ich töte sie nicht;
Aber ich schaue sie an,
Dass sie winzig sind,
Und schön, und ich mag sie,
Aber ich mache sie nicht
Kein Schaden, überhaupt nicht.
Und wenn ich spiele
Bei einigen weiß ich
Schön, ihn zu haben
Und jeder, aus dem Netz,
Ich helfe ihnen
Und fliege
Nach ihrem Willen.
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
o adiere de simfonii albastre/4
pe marginea drumului,
netam-nesam,
a inflorit un mac,
cam pricăjit săracu'.
iute,
o buburuză
a venit, să constate
ce s-a întâmplat.
Frații
În odaia de la drum, te zăresc plângând și-mi pare
Că dorind să fac o glumă, te-am supărat frățioare.
Șterge-ți lacrima și spune-mi, fără a mai conteni,
Că dincolo de orice ceartă, noi suntem prieteni buni.
Vor rămâne amintiri, regăsite în sonate,
Unul lângă altul, sufletele ni-s legate.
Șterge-ți lacrima și vino, să te strâng la pieptul meu,
Frați de sânge, prieteni buni, noi așa vom fi mereu.
Barza și broasca
Printre trestia din plaur
Ce cu luciul ei de aur
Se întinde ca o salbă,
S-a oprit o barză albă.
Aplecându-și ciocu-n jos
Chiar se pare, cu folos.
Căci în iarba verde, deasă,
S-a ascuns broasca râioasă,
Înștiințată prea târziu
De suratele-i din râu,
Că o barză stând pe-o rână,
Se uita la ea cu râvnă.
Într-un fel se tot gândea
Oare barza n-o trecea
Peste trupul ei călcând
Fără să-i prindă de gând?
Sau poate cu ciocu-i mare,
Făr' să facă zarvă tare,
O va lua într-o secundă
Fără chiar să stea la pândă?
Dară berzei pare-se,
Tot așa uitându-se,
Îi veni milă deodată
De broasca cea îndurerată,
Și zărind berzele-n zbor
Că treceau peste un nor
Îndreptându-se grăbite
Către țărmurile-nsorite,
Aripile și le-ntinse,
Cu picioarele împinse
Iarba verde de mătase,
Și gândi broasca s-o lase,
Zburând sus și tot mai sus
Ca un soare neapus.
Iară broasca cea-ngâmfată
Se mândri către-o surată:
-Ai văzut că barza zboru-i
Și l-a luat s-ajungă stolu-i?
-De frică ca să nu fie
Măncată de noi de vie,
Zise cealaltă surată
Fudulă ca și-astălaltă.
Doar pisici
Fire albe de mătase,
Lungi, subțiri și mai lucioase,
Își făcură loc acuma,
Pe botic cu nări de numa..-s două găurele
Cât ai zice bob, mărgele..
Parcă-s două căpșunele, afine sau viorele;
Pisicuțe sau purcei?!
Ce credeai că sunt acuma?!
Doar pisici, te-ntreci cu gluma!
Marius Ene, Poland, 15.01.2024
Alte poezii ale autorului
Steaua mea
Steaua mea
Ce răsăritul îl privește
Mă uit la ea
Inima mi se încălzește
Frumusețe eternă
Dragoste infinită
A mea stea
Cu voce aurită
Tot la ea privesc
Iubire simt că primesc
Steaua mea este blondină
Atât de divină
Părul ondulat
Cu nuanța bogăției pictat
In privirea ei
Oceanul îl găsesc
Steaua mea
Pielea albă porțelan
Buzele rose... minunăție
Cu obrajii un roz pal
Steaua mea.. comoara mea
Floarea mea
Of mamă floare de liliac
Frumoasă ca un copac
Ce primavara înflorește
Și numai iubire răspândește
Tu pentru mine ești tot
Știu..nu prea arăt
Of mamă floarea vieții mele
Strălucești ca soarele
Dintre o mie de stele
Mama mea rămâne unică
Între ele
Te mai supăr din când în când
Și în fața ta mă aplec astăzi
Și mi cer iertare scumpă mamă
Căci ești floare de primăvară
Știu că te-ai chinuit
Regret că nu am fost cum ți-ai dorit
Și că poate te-am dezamăgit
Dar astăzi sufletul meu
Ți-l arăt și îți spun că
Îmi pare rău
Tu floarea
mea cu glas
Liniștitor...
Mă simt pamflet
Mă simt pamflet
Inima mi-e îmbibată în oțet
Sufletul meu este înecat
Și totul pare întunecat
In orele spre dimineață
Când mintea mea este în ceață
Apar acele gânduri
Ce mă storc de viață
Parcă nimic nu mai are sens
Și cum sa mai trăiesc?
Căci rostul vieții nu-l găsesc
Și mă doare doar când te privesc
Când mă uit la fotografia ta
Toată tristețea din inima mea
Își face apariția
Mă simt pamflet
Căci doar pe tine te-am iubit
Dar inima mea sa împietrit
De când tu m-ai părăsit ....
Te vom iubi
Încă un an a trecut
I-ar sufletul meu este mut
Simt cum parcă stau in loc
Dar..tot la tine mă întorc
In orele târzii ale dimineții
Stau și-mi ascult sufletul
Este mut
S-au poate nu pot să-l ascult...?
Dar cred ca este trist
Suferă în tăcere
Si vrea a ta mângâiere
Câtă durere...
Sa te întorci înapoi ar vrea
Dar asta nu se va întâmpla
Căci ai plecat departe
Săracul meu..nu scoate nici măcar șoapte
Însă...inima mea
Gălăgie mare face
Parcă este pusă pe ace
Căci durerea și-o manifestă așa
Prin urlete de suferință
Și strigate fară voință
Rănită la infinit
Săraca..a răgușit
Căci atât de tare striga
Însă glasul tu nu-l vei auzi
Dar poate cândva îți voi vorbi
Și ți voi spune ca mereu te vom iubi...
Te-am scos din poezii
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar te-am scos din poezii
Ți-aș mai zâmbii ca prima dată
Dar ești uitat în amintiri
Ce greu trece timpul
Parcă ieri te-am întâlnit
Dar care a fost motivul ?
Căci chiar te-am iubit
Acum te-am alungat
Te am șters din poezie
Inima mea sa degradat
Te scriam pe hârtie cu cerneală albăstrie
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar nu mai vreau sa te găsesc
Cândva a fost ca niciodată
La tine nu vreau să mă mai gândesc
In viața sper să întâlnești
Pe cineva să iubești
Și când dragoste nu primești
Sa îți amintești și să zâmbești
Că a existat o fată
Care sa te iubească
Te-am șters din amintiri
Dar ce pot sa fac
Viața mea sa schimbat
Pentru mine... Ești uitat ..
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată
Steaua mea
Steaua mea
Ce răsăritul îl privește
Mă uit la ea
Inima mi se încălzește
Frumusețe eternă
Dragoste infinită
A mea stea
Cu voce aurită
Tot la ea privesc
Iubire simt că primesc
Steaua mea este blondină
Atât de divină
Părul ondulat
Cu nuanța bogăției pictat
In privirea ei
Oceanul îl găsesc
Steaua mea
Pielea albă porțelan
Buzele rose... minunăție
Cu obrajii un roz pal
Steaua mea.. comoara mea
Floarea mea
Of mamă floare de liliac
Frumoasă ca un copac
Ce primavara înflorește
Și numai iubire răspândește
Tu pentru mine ești tot
Știu..nu prea arăt
Of mamă floarea vieții mele
Strălucești ca soarele
Dintre o mie de stele
Mama mea rămâne unică
Între ele
Te mai supăr din când în când
Și în fața ta mă aplec astăzi
Și mi cer iertare scumpă mamă
Căci ești floare de primăvară
Știu că te-ai chinuit
Regret că nu am fost cum ți-ai dorit
Și că poate te-am dezamăgit
Dar astăzi sufletul meu
Ți-l arăt și îți spun că
Îmi pare rău
Tu floarea
mea cu glas
Liniștitor...
Mă simt pamflet
Mă simt pamflet
Inima mi-e îmbibată în oțet
Sufletul meu este înecat
Și totul pare întunecat
In orele spre dimineață
Când mintea mea este în ceață
Apar acele gânduri
Ce mă storc de viață
Parcă nimic nu mai are sens
Și cum sa mai trăiesc?
Căci rostul vieții nu-l găsesc
Și mă doare doar când te privesc
Când mă uit la fotografia ta
Toată tristețea din inima mea
Își face apariția
Mă simt pamflet
Căci doar pe tine te-am iubit
Dar inima mea sa împietrit
De când tu m-ai părăsit ....
Te vom iubi
Încă un an a trecut
I-ar sufletul meu este mut
Simt cum parcă stau in loc
Dar..tot la tine mă întorc
In orele târzii ale dimineții
Stau și-mi ascult sufletul
Este mut
S-au poate nu pot să-l ascult...?
Dar cred ca este trist
Suferă în tăcere
Si vrea a ta mângâiere
Câtă durere...
Sa te întorci înapoi ar vrea
Dar asta nu se va întâmpla
Căci ai plecat departe
Săracul meu..nu scoate nici măcar șoapte
Însă...inima mea
Gălăgie mare face
Parcă este pusă pe ace
Căci durerea și-o manifestă așa
Prin urlete de suferință
Și strigate fară voință
Rănită la infinit
Săraca..a răgușit
Căci atât de tare striga
Însă glasul tu nu-l vei auzi
Dar poate cândva îți voi vorbi
Și ți voi spune ca mereu te vom iubi...
Te-am scos din poezii
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar te-am scos din poezii
Ți-aș mai zâmbii ca prima dată
Dar ești uitat în amintiri
Ce greu trece timpul
Parcă ieri te-am întâlnit
Dar care a fost motivul ?
Căci chiar te-am iubit
Acum te-am alungat
Te am șters din poezie
Inima mea sa degradat
Te scriam pe hârtie cu cerneală albăstrie
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar nu mai vreau sa te găsesc
Cândva a fost ca niciodată
La tine nu vreau să mă mai gândesc
In viața sper să întâlnești
Pe cineva să iubești
Și când dragoste nu primești
Sa îți amintești și să zâmbești
Că a existat o fată
Care sa te iubească
Te-am șters din amintiri
Dar ce pot sa fac
Viața mea sa schimbat
Pentru mine... Ești uitat ..
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată