Floarea mea
Of mamă floare de liliac
Frumoasă ca un copac
Ce primavara înflorește
Și numai iubire răspândește
Tu pentru mine ești tot
Știu..nu prea arăt
Of mamă floarea vieții mele
Strălucești ca soarele
Dintre o mie de stele
Mama mea rămâne unică
Între ele
Te mai supăr din când în când
Și în fața ta mă aplec astăzi
Și mi cer iertare scumpă mamă
Căci ești floare de primăvară
Știu că te-ai chinuit
Regret că nu am fost cum ți-ai dorit
Și că poate te-am dezamăgit
Dar astăzi sufletul meu
Ți-l arăt și îți spun că
Îmi pare rău
Tu floarea
mea cu glas
Liniștitor...
Categoria: Poezii dedicate Mamei
Toate poeziile autorului: Maria Alexia
Data postării: 2 iunie 2024
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 493
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
mama
maturizarea - ce este asta, poate ca nu as putea spune,
de si nu prea pare un cuvint deosebit,
dar, cind intelegi, ca fiinta mai scumpa ca mama pe lume
nu e, ce parca intr-o secunda a inalbit.
te superi pe ea, cind de la facebook, instagram te abate,
unde flori, plimbari cu masina ei iti promit
si-apoi ea iti spune, sa fii acasa numaidecit la zece jumate.
spune-ti sincer, ei doar nu te-au iubit.
te grabesti l-antilnire, unde-n camasa albastra te-asteapta,
te saruta fierbinte si apoi in brate te stringe,
iar tu esti deja gata sa crezi in orice cuvint, orice soapta
si spui ca-l iubesti, iar mama va plinge.
ii strigi ca vesela ieri de trei ori ai spalat si azi nu mai vrei,
pornesti iar notebookul si nu ai regrete,
dar nu te gindesti, ca pe cea mai scumpa dintre femei
viata grea o farima cu viteza unei comete,
(femeea ce te-a crescut asa mare, te-a ingrijit fara frica,
femeea ce poate ierta a suta si mia oara)
si poate cindva, peste ani, in pierduta de mult mica fiica
la volumul intreg sentimente o sa apara.
maturizarea, ce e? eu inca nu stiu sensul acestui cuvint,
dar promit, c-o sa spal vesela si azi si miine
si tot ce-i posibil, doar ca sa scad din viteza acestui vint,
ca sa n-o ia pe mama de linga mine.
nu, nu mai vreau sa fiu copil, mi-a ajuns copilaria pe veci,
ca la scoala stiintele, si-a lumii enciclopedie,
dar nu vreau, ca cindva peste ani zeci, douazeci, treizeci
sa ma-ntorc iar la mama, iar casa sa fie pustie.
Dulce mama...
Dulce mama
Ma mai poti ierta inca odata?
Pentru neascultarea mea
Care cu greu o poti ierta?
Dulce mama
Iti stiu lacrimiile curse pe obrajii rosii de oboseala...
Stiu cat te straduiesti
Ca pe mine sa ma multumesti
Treci cu vederea totul
Chiar si atunci cand eu ridic tonul...
Toate acestea iti raman in inima..
O inima sensibila,fragila...
Dulce mama
Ce frumos era cand zambeai ca alta data
Acum te stresezi cu munca grea
Si serviciul ostenitor te doborea
Chiar daca zambesti uneori
Tristetea ti se vede in ochi
Dulce mama
Mai acorda-mi o sansa
La pieptul vrea-as sta...
Blandetea ti-oi vedea..
Mama
Mama noastra-i chip de zana
Frumoasa, blanda, blajina
Inima-i izvor de dor
Dragoste, speranta, amor
Iubirea-i nemarginita
Larga , multa, infinita
Sufletul -i e ca o mare
Cu comori si cu smeralde
Smerita si cu rabdare
Nu se plange,iertatoare
Pentru toate-i multumesc
E darul nostru ceresc
Mamei mele
Unde sunt ochii tăi
Ochii
Unde sunt mâinile tale
Mâinile
Unde sunt cuvintele
În lacrimi
Unde sunt florile…
Suntem noi
Ești și tu.
În fața unui chip de înger!
Pentru început am să ridic pensula
Căutând cel mai bun mod de-a contura fericirea!
Voi porni de la un zâmbet infinit
Si de la un ,, Noapte bună" șoptit,
Ambele oferite de buzele tale arse,
Ambele menite să aprindă stelele din cea mai întunecată noapte!
Voi continua cu două nestemate de smarald,
Prin care cele mai puternice vise și speranțe ard
Adăugând un strop de iubire infinită,
De admirație și adorație nerostită
Voi reuși să desenez cu succes chipul ființei pe care o iubesc!
Mamă, unde ești
Mamă, unde ești acum
La răscrucea mea de drum,
Ce nu mai duce nicăieri
Și ma întorc spre ieri.
Rascoleam printre sertare,
Amintirea ce mă doare;
Cu tine,maică, în genunchi
Și amar de stropi in ochi..
Poza ta -mpăienjenită
Îmbătrâni,bine dosită;
Ți e bine oare n depărtare,
Al tău cer are culoare?..
Mi ai lipsit pentru o viață,
Risipindu te in ceață;
Ai săpat un gol în mine
Și zac printre ruine.
Timpul vindecă și trece,
Chiar de mi lasă cicatrice,
Iar norii triști mă scaldă
Dorul de tine să nu ardă..
mama
maturizarea - ce este asta, poate ca nu as putea spune,
de si nu prea pare un cuvint deosebit,
dar, cind intelegi, ca fiinta mai scumpa ca mama pe lume
nu e, ce parca intr-o secunda a inalbit.
te superi pe ea, cind de la facebook, instagram te abate,
unde flori, plimbari cu masina ei iti promit
si-apoi ea iti spune, sa fii acasa numaidecit la zece jumate.
spune-ti sincer, ei doar nu te-au iubit.
te grabesti l-antilnire, unde-n camasa albastra te-asteapta,
te saruta fierbinte si apoi in brate te stringe,
iar tu esti deja gata sa crezi in orice cuvint, orice soapta
si spui ca-l iubesti, iar mama va plinge.
ii strigi ca vesela ieri de trei ori ai spalat si azi nu mai vrei,
pornesti iar notebookul si nu ai regrete,
dar nu te gindesti, ca pe cea mai scumpa dintre femei
viata grea o farima cu viteza unei comete,
(femeea ce te-a crescut asa mare, te-a ingrijit fara frica,
femeea ce poate ierta a suta si mia oara)
si poate cindva, peste ani, in pierduta de mult mica fiica
la volumul intreg sentimente o sa apara.
maturizarea, ce e? eu inca nu stiu sensul acestui cuvint,
dar promit, c-o sa spal vesela si azi si miine
si tot ce-i posibil, doar ca sa scad din viteza acestui vint,
ca sa n-o ia pe mama de linga mine.
nu, nu mai vreau sa fiu copil, mi-a ajuns copilaria pe veci,
ca la scoala stiintele, si-a lumii enciclopedie,
dar nu vreau, ca cindva peste ani zeci, douazeci, treizeci
sa ma-ntorc iar la mama, iar casa sa fie pustie.
Dulce mama...
Dulce mama
Ma mai poti ierta inca odata?
Pentru neascultarea mea
Care cu greu o poti ierta?
Dulce mama
Iti stiu lacrimiile curse pe obrajii rosii de oboseala...
Stiu cat te straduiesti
Ca pe mine sa ma multumesti
Treci cu vederea totul
Chiar si atunci cand eu ridic tonul...
Toate acestea iti raman in inima..
O inima sensibila,fragila...
Dulce mama
Ce frumos era cand zambeai ca alta data
Acum te stresezi cu munca grea
Si serviciul ostenitor te doborea
Chiar daca zambesti uneori
Tristetea ti se vede in ochi
Dulce mama
Mai acorda-mi o sansa
La pieptul vrea-as sta...
Blandetea ti-oi vedea..
Mama
Mama noastra-i chip de zana
Frumoasa, blanda, blajina
Inima-i izvor de dor
Dragoste, speranta, amor
Iubirea-i nemarginita
Larga , multa, infinita
Sufletul -i e ca o mare
Cu comori si cu smeralde
Smerita si cu rabdare
Nu se plange,iertatoare
Pentru toate-i multumesc
E darul nostru ceresc
Mamei mele
Unde sunt ochii tăi
Ochii
Unde sunt mâinile tale
Mâinile
Unde sunt cuvintele
În lacrimi
Unde sunt florile…
Suntem noi
Ești și tu.
În fața unui chip de înger!
Pentru început am să ridic pensula
Căutând cel mai bun mod de-a contura fericirea!
Voi porni de la un zâmbet infinit
Si de la un ,, Noapte bună" șoptit,
Ambele oferite de buzele tale arse,
Ambele menite să aprindă stelele din cea mai întunecată noapte!
Voi continua cu două nestemate de smarald,
Prin care cele mai puternice vise și speranțe ard
Adăugând un strop de iubire infinită,
De admirație și adorație nerostită
Voi reuși să desenez cu succes chipul ființei pe care o iubesc!
Mamă, unde ești
Mamă, unde ești acum
La răscrucea mea de drum,
Ce nu mai duce nicăieri
Și ma întorc spre ieri.
Rascoleam printre sertare,
Amintirea ce mă doare;
Cu tine,maică, în genunchi
Și amar de stropi in ochi..
Poza ta -mpăienjenită
Îmbătrâni,bine dosită;
Ți e bine oare n depărtare,
Al tău cer are culoare?..
Mi ai lipsit pentru o viață,
Risipindu te in ceață;
Ai săpat un gol în mine
Și zac printre ruine.
Timpul vindecă și trece,
Chiar de mi lasă cicatrice,
Iar norii triști mă scaldă
Dorul de tine să nu ardă..
Alte poezii ale autorului
Mă simt pamflet
Mă simt pamflet
Inima mi-e îmbibată în oțet
Sufletul meu este înecat
Și totul pare întunecat
In orele spre dimineață
Când mintea mea este în ceață
Apar acele gânduri
Ce mă storc de viață
Parcă nimic nu mai are sens
Și cum sa mai trăiesc?
Căci rostul vieții nu-l găsesc
Și mă doare doar când te privesc
Când mă uit la fotografia ta
Toată tristețea din inima mea
Își face apariția
Mă simt pamflet
Căci doar pe tine te-am iubit
Dar inima mea sa împietrit
De când tu m-ai părăsit ....
Te vom iubi
Încă un an a trecut
I-ar sufletul meu este mut
Simt cum parcă stau in loc
Dar..tot la tine mă întorc
In orele târzii ale dimineții
Stau și-mi ascult sufletul
Este mut
S-au poate nu pot să-l ascult...?
Dar cred ca este trist
Suferă în tăcere
Si vrea a ta mângâiere
Câtă durere...
Sa te întorci înapoi ar vrea
Dar asta nu se va întâmpla
Căci ai plecat departe
Săracul meu..nu scoate nici măcar șoapte
Însă...inima mea
Gălăgie mare face
Parcă este pusă pe ace
Căci durerea și-o manifestă așa
Prin urlete de suferință
Și strigate fară voință
Rănită la infinit
Săraca..a răgușit
Căci atât de tare striga
Însă glasul tu nu-l vei auzi
Dar poate cândva îți voi vorbi
Și ți voi spune ca mereu te vom iubi...
Te-am scos din poezii
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar te-am scos din poezii
Ți-aș mai zâmbii ca prima dată
Dar ești uitat în amintiri
Ce greu trece timpul
Parcă ieri te-am întâlnit
Dar care a fost motivul ?
Căci chiar te-am iubit
Acum te-am alungat
Te am șters din poezie
Inima mea sa degradat
Te scriam pe hârtie cu cerneală albăstrie
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar nu mai vreau sa te găsesc
Cândva a fost ca niciodată
La tine nu vreau să mă mai gândesc
In viața sper să întâlnești
Pe cineva să iubești
Și când dragoste nu primești
Sa îți amintești și să zâmbești
Că a existat o fată
Care sa te iubească
Te-am șters din amintiri
Dar ce pot sa fac
Viața mea sa schimbat
Pentru mine... Ești uitat ..
Sa iubesc cum te iubesc ?
Sa iubesc cum te iubesc ?
N-am crezut că pot
Dar tu mie-sti
Soarele în gânduri
Și în inimă tot
Un mic omuleț
Jucăuș și intrazneț
Tu ești soarele
In zilele senine
Și stele in privirea ta
Căci luminezi ca una
Sa iubesc cum te iubesc?
Normal
Doar ești luna mea
Fără tine nu mă văd
Căci ești universul tot
Tu ești raza mea
Ce îmi încălzește inima
Ochii tai
Maro ca pomii toamna
Și strălucitori ca zăpada iarna
Tu îmi ești vara și primăvara
Sa iubesc cum te iubesc?
Se pare că pot
Căci
tu îmi ești în viața
Tot....
Steaua mea
Steaua mea
Ce răsăritul îl privește
Mă uit la ea
Inima mi se încălzește
Frumusețe eternă
Dragoste infinită
A mea stea
Cu voce aurită
Tot la ea privesc
Iubire simt că primesc
Steaua mea este blondină
Atât de divină
Părul ondulat
Cu nuanța bogăției pictat
In privirea ei
Oceanul îl găsesc
Steaua mea
Pielea albă porțelan
Buzele rose... minunăție
Cu obrajii un roz pal
Steaua mea.. comoara mea
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată
Mă simt pamflet
Mă simt pamflet
Inima mi-e îmbibată în oțet
Sufletul meu este înecat
Și totul pare întunecat
In orele spre dimineață
Când mintea mea este în ceață
Apar acele gânduri
Ce mă storc de viață
Parcă nimic nu mai are sens
Și cum sa mai trăiesc?
Căci rostul vieții nu-l găsesc
Și mă doare doar când te privesc
Când mă uit la fotografia ta
Toată tristețea din inima mea
Își face apariția
Mă simt pamflet
Căci doar pe tine te-am iubit
Dar inima mea sa împietrit
De când tu m-ai părăsit ....
Te vom iubi
Încă un an a trecut
I-ar sufletul meu este mut
Simt cum parcă stau in loc
Dar..tot la tine mă întorc
In orele târzii ale dimineții
Stau și-mi ascult sufletul
Este mut
S-au poate nu pot să-l ascult...?
Dar cred ca este trist
Suferă în tăcere
Si vrea a ta mângâiere
Câtă durere...
Sa te întorci înapoi ar vrea
Dar asta nu se va întâmpla
Căci ai plecat departe
Săracul meu..nu scoate nici măcar șoapte
Însă...inima mea
Gălăgie mare face
Parcă este pusă pe ace
Căci durerea și-o manifestă așa
Prin urlete de suferință
Și strigate fară voință
Rănită la infinit
Săraca..a răgușit
Căci atât de tare striga
Însă glasul tu nu-l vei auzi
Dar poate cândva îți voi vorbi
Și ți voi spune ca mereu te vom iubi...
Te-am scos din poezii
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar te-am scos din poezii
Ți-aș mai zâmbii ca prima dată
Dar ești uitat în amintiri
Ce greu trece timpul
Parcă ieri te-am întâlnit
Dar care a fost motivul ?
Căci chiar te-am iubit
Acum te-am alungat
Te am șters din poezie
Inima mea sa degradat
Te scriam pe hârtie cu cerneală albăstrie
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar nu mai vreau sa te găsesc
Cândva a fost ca niciodată
La tine nu vreau să mă mai gândesc
In viața sper să întâlnești
Pe cineva să iubești
Și când dragoste nu primești
Sa îți amintești și să zâmbești
Că a existat o fată
Care sa te iubească
Te-am șters din amintiri
Dar ce pot sa fac
Viața mea sa schimbat
Pentru mine... Ești uitat ..
Sa iubesc cum te iubesc ?
Sa iubesc cum te iubesc ?
N-am crezut că pot
Dar tu mie-sti
Soarele în gânduri
Și în inimă tot
Un mic omuleț
Jucăuș și intrazneț
Tu ești soarele
In zilele senine
Și stele in privirea ta
Căci luminezi ca una
Sa iubesc cum te iubesc?
Normal
Doar ești luna mea
Fără tine nu mă văd
Căci ești universul tot
Tu ești raza mea
Ce îmi încălzește inima
Ochii tai
Maro ca pomii toamna
Și strălucitori ca zăpada iarna
Tu îmi ești vara și primăvara
Sa iubesc cum te iubesc?
Se pare că pot
Căci
tu îmi ești în viața
Tot....
Steaua mea
Steaua mea
Ce răsăritul îl privește
Mă uit la ea
Inima mi se încălzește
Frumusețe eternă
Dragoste infinită
A mea stea
Cu voce aurită
Tot la ea privesc
Iubire simt că primesc
Steaua mea este blondină
Atât de divină
Părul ondulat
Cu nuanța bogăției pictat
In privirea ei
Oceanul îl găsesc
Steaua mea
Pielea albă porțelan
Buzele rose... minunăție
Cu obrajii un roz pal
Steaua mea.. comoara mea
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată
David Stancu