Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 6 noiembrie 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 493
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Iarna – flutur alb de vânt
Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheaţă
valvârtejuri şi ninsori.
Şi când şade să asculte
triste suflete de flori,
le aşterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă faţa lui diamantină.
Iată-l înghiţit de cer,
scuturându-şi pletele
într-o pată de lumină.
În răsuflu’ ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă
o fereastră cu gutuie.
Molcomă fantasma şade
ca o pasăre trudită.
Se adună. Apoi suie
turnuri nalte de zăpadă.
Un schelet de pom sclipeşte
în troieni dezordonate,
vântul nu mai hoinăreşte
pe la case îndesate.
Urcă drumul de ninsoare
urători, copii de-o șchioapă,
cu un plug din două fiare,
tras pe uliță de-o iapă.
Un copil numai paiete
ce în șale îi ajung,
larg învârte biciul care
sună într-un tunet lung -
geru-i fuge de la ghete.
Tremură în raza lunii
sălcii de argint cochete.
Mai la margine de sat
unde basmele se spun,
mulţi copii la vatra sobei
timpul pare c-a lăsat.
Au venit de prin cătun
cu trăistuţe la spinare
să le-ndese cu poveşti.
Zmei naivi îşi cântă versul
ca o nobilă întristare.
Două fete ştrengăriţe
împletesc înduioşate
înger palid în cosiţe.
La fereastra cu muşcate,
o măicuţă îndurerată
câteodată lung priveşte
prin zăpezi imaculate,
gânditoare îşi vorbeşte:
« poate-n drumuri se arată,
peste gardu’ acoperit,
fiul drag venind din lume » …
Plânge încet şi chinuit,
îi rosteşte al său nume.
Se mai uită spre icoană,
la Isus văzând într-însul
o lumină cum deşiră
flăcările de aramă;
îşi mai domoleşte plânsul.
Peste satu’ înzăpezit
a rămas un colţ de lună.
Stelele s-au întregit,
vântul scade la jumătate,
de-nnoptare adormit.
A ieşit după furtună
o nălucă la fântână.
Cum în murmur se înclină,
o porni către zăvoi.
Simţitoare şi senină
în răsunet năvăleşte
cu vârtej de vise albe
şi îmbracă perne moi.
În cădere geru’ înşiră
caru’ stelelor în pom.
Rareori, dar o scânteie
vine galeş printre nouri,
furişându-se în somn.
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și norul -
ștefan radu mușat
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
Câinele și pisica
Un cățel rău și îngâmfat,
Se plimba pe străzi haihui.
Și grăbit a înhățat
O pisică a nu știu cui.
Însă vezi că pisicuța
Cea roșcată și speriată,
A strigat-o pe măicuța
Cea dungată și umflată.
Ea de cum și auzi
Glasul micului său pui,
Se-ncruntă și s-azvârli
Drept în fața dumnealui.
Dar cățelul vezi matale
Nu se lăsa dus de nas,
Și îi dădu îndată o labă
Lăsând-o fără de glas.
Dară vezi, că mândru Soare
Ce stătea și îi privea,
Se gândea c-ar fi în stare
S-o ajute, c-ar putea.
Și o rază a sa fierbinte
Îl ajunse pe cățel,
Stricându-i de-ndată jocul
Ce-l desfătase nițel.
Și privind cu ochi voioși,
Măicuța acum bucuroasă,
Mulțumi Soarelui tandru,
Luându-și pisicul acasă.
Râsul este ZEUL LOR
Râsul este ZEUL LOR
Râd copiii'n luciul apei
Râd copii pe topogan
Râd copiii prinși în ploaie
Râd copiii stați la soare
Râd copii cât le e ziua
Noaptea'n somn râd câteodat'
Râd copiii la scăldat
Bucuroși și jucăuși
Râd copii la săniuș
Râd de omul de zăpadă
Râd oricând și din orice
Râd de sunt și supărați
Râsu-i pura bucurie
Răzi copile, râzi cât poți
Râd din inimă copiii
Zeul râsului e-al lor
Florin Ristea
1.06.2024
22:45.
Buburuza
Buburuza cea micuță
Are fustiță drăguță,
Un maiou cu bulinele...
Ochelari cu două stele.
Uite că sosește vara,
A plecat și primăvara,
La bunica v-om pleca,
Cireșele v-om mânca...
Că și ele au bulinele,
Înăuntru sâmburele,
Fix ca bulinele mele,
Dar mai vreau și căpșunele...
(A.Țurcanu
La dentist
La dentist, îmi este frică,
E o problemă mititică,
Uneori e dureros,
Dințișorul, îi furios.
Autor: Nicoleta Postovan
Iarna – flutur alb de vânt
Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheaţă
valvârtejuri şi ninsori.
Şi când şade să asculte
triste suflete de flori,
le aşterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă faţa lui diamantină.
Iată-l înghiţit de cer,
scuturându-şi pletele
într-o pată de lumină.
În răsuflu’ ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă
o fereastră cu gutuie.
Molcomă fantasma şade
ca o pasăre trudită.
Se adună. Apoi suie
turnuri nalte de zăpadă.
Un schelet de pom sclipeşte
în troieni dezordonate,
vântul nu mai hoinăreşte
pe la case îndesate.
Urcă drumul de ninsoare
urători, copii de-o șchioapă,
cu un plug din două fiare,
tras pe uliță de-o iapă.
Un copil numai paiete
ce în șale îi ajung,
larg învârte biciul care
sună într-un tunet lung -
geru-i fuge de la ghete.
Tremură în raza lunii
sălcii de argint cochete.
Mai la margine de sat
unde basmele se spun,
mulţi copii la vatra sobei
timpul pare c-a lăsat.
Au venit de prin cătun
cu trăistuţe la spinare
să le-ndese cu poveşti.
Zmei naivi îşi cântă versul
ca o nobilă întristare.
Două fete ştrengăriţe
împletesc înduioşate
înger palid în cosiţe.
La fereastra cu muşcate,
o măicuţă îndurerată
câteodată lung priveşte
prin zăpezi imaculate,
gânditoare îşi vorbeşte:
« poate-n drumuri se arată,
peste gardu’ acoperit,
fiul drag venind din lume » …
Plânge încet şi chinuit,
îi rosteşte al său nume.
Se mai uită spre icoană,
la Isus văzând într-însul
o lumină cum deşiră
flăcările de aramă;
îşi mai domoleşte plânsul.
Peste satu’ înzăpezit
a rămas un colţ de lună.
Stelele s-au întregit,
vântul scade la jumătate,
de-nnoptare adormit.
A ieşit după furtună
o nălucă la fântână.
Cum în murmur se înclină,
o porni către zăvoi.
Simţitoare şi senină
în răsunet năvăleşte
cu vârtej de vise albe
şi îmbracă perne moi.
În cădere geru’ înşiră
caru’ stelelor în pom.
Rareori, dar o scânteie
vine galeş printre nouri,
furişându-se în somn.
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și norul -
ștefan radu mușat
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
Câinele și pisica
Un cățel rău și îngâmfat,
Se plimba pe străzi haihui.
Și grăbit a înhățat
O pisică a nu știu cui.
Însă vezi că pisicuța
Cea roșcată și speriată,
A strigat-o pe măicuța
Cea dungată și umflată.
Ea de cum și auzi
Glasul micului său pui,
Se-ncruntă și s-azvârli
Drept în fața dumnealui.
Dar cățelul vezi matale
Nu se lăsa dus de nas,
Și îi dădu îndată o labă
Lăsând-o fără de glas.
Dară vezi, că mândru Soare
Ce stătea și îi privea,
Se gândea c-ar fi în stare
S-o ajute, c-ar putea.
Și o rază a sa fierbinte
Îl ajunse pe cățel,
Stricându-i de-ndată jocul
Ce-l desfătase nițel.
Și privind cu ochi voioși,
Măicuța acum bucuroasă,
Mulțumi Soarelui tandru,
Luându-și pisicul acasă.
Râsul este ZEUL LOR
Râsul este ZEUL LOR
Râd copiii'n luciul apei
Râd copii pe topogan
Râd copiii prinși în ploaie
Râd copiii stați la soare
Râd copii cât le e ziua
Noaptea'n somn râd câteodat'
Râd copiii la scăldat
Bucuroși și jucăuși
Râd copii la săniuș
Râd de omul de zăpadă
Râd oricând și din orice
Râd de sunt și supărați
Râsu-i pura bucurie
Răzi copile, râzi cât poți
Râd din inimă copiii
Zeul râsului e-al lor
Florin Ristea
1.06.2024
22:45.
Buburuza
Buburuza cea micuță
Are fustiță drăguță,
Un maiou cu bulinele...
Ochelari cu două stele.
Uite că sosește vara,
A plecat și primăvara,
La bunica v-om pleca,
Cireșele v-om mânca...
Că și ele au bulinele,
Înăuntru sâmburele,
Fix ca bulinele mele,
Dar mai vreau și căpșunele...
(A.Țurcanu
La dentist
La dentist, îmi este frică,
E o problemă mititică,
Uneori e dureros,
Dințișorul, îi furios.
Autor: Nicoleta Postovan
Alte poezii ale autorului
stihuri diamantine //11
șarpele
inteligent viclean
înșelând iluzionând
a fost aruncat pe pământ-
simbolizând unirea teluricului cu cerul
prima viețuitoare a universului
uroborus
transfigurare 1/5
este adevărat
că numerele negative
nu sunt simpatice
totuși
ele sunt necesare
în rostuirea vieții
intenția
poate schimba sensul
poate porni motorul voinței.
stihuri diamantine //12
invidia
veșnic neliniștită
născătoare de patimi
e o boală a minții și rugina inimii-
suferă pentru bucuria altora
geme nu găsește alinare
pizma
Noapte bună!/5
aroma laptelui cald
se-nalță ca o boare;
îmbujorați și fără griji,
copiii au somnul lin.
arhanghelii
cântă-ncetișor din alăute,
iar
mama-
terminând rugăciunea de mulțumire,
murmură duios:
noapte bună!
zboruri deasupra zidurilor circulare/3
frica de moarte
e un factor generator de cercuri concentrice-
o piatră aruncată-n
apele unui fluviu ce coboară-n
hăul cascadei.
primul cerc e conturat de ploconeală și tăcere-n
fața minciunii.
din el purcede un altul mai viguros,
hrănit cu sofismele ignoranței,
definind astfel șantajul.
sămânța lașității a-ncolțit-
un fel de reflex condiționat,
ce năpădește totul.
" dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie frică de moarte!"
a conchis Nicolae Steinhardt.
Note de Mai/6
trecând cu viteză
pe lângă câmpurile de rapiță-nflorită...
parcă te-ai scufunda în
licoarea acrișoară
a lămâilor.
cerul,
tot mai aproape de verdele grâului...//
ascuțișul vinețiu al privirilor
e domolit
de
polizorul luminii.
stihuri diamantine //11
șarpele
inteligent viclean
înșelând iluzionând
a fost aruncat pe pământ-
simbolizând unirea teluricului cu cerul
prima viețuitoare a universului
uroborus
transfigurare 1/5
este adevărat
că numerele negative
nu sunt simpatice
totuși
ele sunt necesare
în rostuirea vieții
intenția
poate schimba sensul
poate porni motorul voinței.
stihuri diamantine //12
invidia
veșnic neliniștită
născătoare de patimi
e o boală a minții și rugina inimii-
suferă pentru bucuria altora
geme nu găsește alinare
pizma
Noapte bună!/5
aroma laptelui cald
se-nalță ca o boare;
îmbujorați și fără griji,
copiii au somnul lin.
arhanghelii
cântă-ncetișor din alăute,
iar
mama-
terminând rugăciunea de mulțumire,
murmură duios:
noapte bună!
zboruri deasupra zidurilor circulare/3
frica de moarte
e un factor generator de cercuri concentrice-
o piatră aruncată-n
apele unui fluviu ce coboară-n
hăul cascadei.
primul cerc e conturat de ploconeală și tăcere-n
fața minciunii.
din el purcede un altul mai viguros,
hrănit cu sofismele ignoranței,
definind astfel șantajul.
sămânța lașității a-ncolțit-
un fel de reflex condiționat,
ce năpădește totul.
" dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie frică de moarte!"
a conchis Nicolae Steinhardt.
Note de Mai/6
trecând cu viteză
pe lângă câmpurile de rapiță-nflorită...
parcă te-ai scufunda în
licoarea acrișoară
a lămâilor.
cerul,
tot mai aproape de verdele grâului...//
ascuțișul vinețiu al privirilor
e domolit
de
polizorul luminii.
Silvia Mihalachi