Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 6 noiembrie 2023
Vizualizări: 481
Poezii din aceiaşi categorie
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine,
Ce încă nu a uitat de tine.
Care a devenit treptat,
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști:
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc.
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Fluturii de Elena Farago în suedeză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Fjärilar
Vita och röda fjärilar,
Och brokig, vacker,
Jag fångar dem i nätet,
När min mamma lämnar mig.
Jag fångar dem i flykten,
Men jag dödar dem inte;
Men jag tittar på dem,
Att de är små,
Och vackra, och jag gillar dem,
Men jag gör dem inte
Ingen skada, inte alls.
Och om jag spelar
Med några, jag vet
Trevligt att ha honom
Och alla, från nätet,
Jag hjälper dem
Och flyga
Enligt deras vilja.
Ciorile
Într-o zi de iarnă,
Zapada ne-n încojoară,
Nu deparde ciorile,
Se cearta cu surorile.
Merse una pe afară,
Şi devine albioară.
Toţi certaţi, dezamăgiti,
Dar şi veseli, şi uimiţi.
Matematica pina la zece
Notiuni si teoreme - e comoara cartii
De probleme ecuatii n-au scapat nici altii
Toti invata , calculeaza - asta e scaparea
Matematica-i stiinta ce-o cunoaste fiecare
Primitive , integrale - zau ca ma doboara
Am sa le invat pe toate ca sa ajung om mare
Drepte , arii , polinoame- imi vor trebui
Studiindu - le pe toate - invatat voi fi
Unu - is destept si mare
Doi – nu-mi place scoala
Printre-obiecte preferate
Cinci-e si matematica
Patru-e patrat perfect
Sase - i nota mica
Sapte-zile-i saptamina
Da -matematica e zina
Opt-problemele rezolv
Noua-cit ai zice -peste
Trei - minutele calculez
Si invat pe nota –zece.
Copiii timpurilor noastre
Pe-acest tãrâm, "complet civilizat"
Suntem înconjuraţi, neîncetat,
De oameni îmbãtaţi cu limbi strãine,
Care rãspund "Ok!", în loc de "Bine!".
Copiii, mai cu seamã, ne uimesc
Cum leapãdã cuvântul românesc:
Spunând "Hello!", în loc de "Ziua bunã!",
Şi-atâtea, cã... nu ştii ce vrea sã spunã.
N-aş fi crezut c-aşa vreme sã vinã,
Sã o înveţe puiul, pe gãinã:
Ei ştiu ce este un calculator,
Mai bine decât chiar pãrinţii lor!
Revãd filmul de ieri, la interviu,
Se uitã la ecran, în timp ce scriu!
Conduc o firmã-ntreagã, c-un buton,
Mai ceva decât chiar Napoleon!
A fost o vreme-n casa pãrinteascã,
Când mã temeam, fãrã sã trebuiascã:
Un lucru mic sau mare, de stricam,
Plângeam un ceas, uitându-mã pe geam.
Cei mici de azi, rãcnesc, dar nu de teamã
Ci de nervoşi sau cã nu-i bagi în seamã.
Dacã voiesc, cumva, vreo jucãrie,
Îţi cauţi drum, pânã la librãrie.
Cum tehnicii-i încurc nomenclatura,
Îmi vine sã zâmbesc, cu toatã gura:
Un telefon, trimis de un amic,
Nu-l foloseam, de fricã sã nu-l stric.
Mã uit la cei ce sunt micuţi acum,
Ei "stau pe laptop", nu se joacã-n drum;
Ştiu "naviga", cât sunt de mititei:
Ne fac de râs! Ia, uită-te la ei!
Dar nu-i râs sãnãtos, ci e semn rãu,
De-i "academician" copilul tãu,
De nu-i în stare-a face o prostie,
De-a avea vise şi copilãrie!
Dacã nu te ocupi de fiecare,
Vor sta, fãrã a cere de mâncare,
Cu nasul toatã ziua-n telefon,
Dar nu s-aştepte ca sã-i vinã ton.
Ci, vor cãlãtori în alte lumi,
Spre care nu tu însuţi îi îndrumi;
Însã eşti responsabil, ca pãrinte,
Cã eşti matur şi ai mai multã minte!
Ei ştiu actori sau star-uri muzicale
Şi strigã tare la semifinale;
Dar, de literaturã, n-au habar:
Se uitã-n cãrţi, ca mâţa-n calendar.
Pe lângã faptul cã suntem hapsâni,
Avem mândria noastrã, de români.
Când te pricepi aproape la orice,
Nu ştii nimic de treabã... asta e!
Tu te trufeşti de câte limbi cunoşti,
Îi fi deştept, dar... nici alţii mai proşti!
Îţi pare bine c-ai atâta spor
Şi ştii engleza... din televizor.
De la zuluşi şi pân-la eschimoşi
De la cei treji, la cei cu ochii roşi,
Nu ai sã vezi popor, oricât te plimbi,
Fãlindu-se a şti te miri ce limbi!
Dar, pe român, nu-l pomeneşti aşa!
El vrea sã fie "cool", pe barba sa.
Şi se va strãdui, din rãsputeri,
Sã-nveţe astãzi, ce uitase ieri...
Din ţara lui, sã nu ajungã slugã
Pãrinţii îl învaţã ca sã fugã.
Decât stãpân modest, între vecini,
Mai bine slugã mare, la strãini.
Mai bun, decât tocana de legume,
N-am pomenit un alt produs, pe lume,
Nici mai gustos ca pizza culturalã
Înãbuşitã-n a prostiei oalã!
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine,
Ce încă nu a uitat de tine.
Care a devenit treptat,
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști:
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc.
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Fluturii de Elena Farago în suedeză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Fjärilar
Vita och röda fjärilar,
Och brokig, vacker,
Jag fångar dem i nätet,
När min mamma lämnar mig.
Jag fångar dem i flykten,
Men jag dödar dem inte;
Men jag tittar på dem,
Att de är små,
Och vackra, och jag gillar dem,
Men jag gör dem inte
Ingen skada, inte alls.
Och om jag spelar
Med några, jag vet
Trevligt att ha honom
Och alla, från nätet,
Jag hjälper dem
Och flyga
Enligt deras vilja.
Ciorile
Într-o zi de iarnă,
Zapada ne-n încojoară,
Nu deparde ciorile,
Se cearta cu surorile.
Merse una pe afară,
Şi devine albioară.
Toţi certaţi, dezamăgiti,
Dar şi veseli, şi uimiţi.
Matematica pina la zece
Notiuni si teoreme - e comoara cartii
De probleme ecuatii n-au scapat nici altii
Toti invata , calculeaza - asta e scaparea
Matematica-i stiinta ce-o cunoaste fiecare
Primitive , integrale - zau ca ma doboara
Am sa le invat pe toate ca sa ajung om mare
Drepte , arii , polinoame- imi vor trebui
Studiindu - le pe toate - invatat voi fi
Unu - is destept si mare
Doi – nu-mi place scoala
Printre-obiecte preferate
Cinci-e si matematica
Patru-e patrat perfect
Sase - i nota mica
Sapte-zile-i saptamina
Da -matematica e zina
Opt-problemele rezolv
Noua-cit ai zice -peste
Trei - minutele calculez
Si invat pe nota –zece.
Copiii timpurilor noastre
Pe-acest tãrâm, "complet civilizat"
Suntem înconjuraţi, neîncetat,
De oameni îmbãtaţi cu limbi strãine,
Care rãspund "Ok!", în loc de "Bine!".
Copiii, mai cu seamã, ne uimesc
Cum leapãdã cuvântul românesc:
Spunând "Hello!", în loc de "Ziua bunã!",
Şi-atâtea, cã... nu ştii ce vrea sã spunã.
N-aş fi crezut c-aşa vreme sã vinã,
Sã o înveţe puiul, pe gãinã:
Ei ştiu ce este un calculator,
Mai bine decât chiar pãrinţii lor!
Revãd filmul de ieri, la interviu,
Se uitã la ecran, în timp ce scriu!
Conduc o firmã-ntreagã, c-un buton,
Mai ceva decât chiar Napoleon!
A fost o vreme-n casa pãrinteascã,
Când mã temeam, fãrã sã trebuiascã:
Un lucru mic sau mare, de stricam,
Plângeam un ceas, uitându-mã pe geam.
Cei mici de azi, rãcnesc, dar nu de teamã
Ci de nervoşi sau cã nu-i bagi în seamã.
Dacã voiesc, cumva, vreo jucãrie,
Îţi cauţi drum, pânã la librãrie.
Cum tehnicii-i încurc nomenclatura,
Îmi vine sã zâmbesc, cu toatã gura:
Un telefon, trimis de un amic,
Nu-l foloseam, de fricã sã nu-l stric.
Mã uit la cei ce sunt micuţi acum,
Ei "stau pe laptop", nu se joacã-n drum;
Ştiu "naviga", cât sunt de mititei:
Ne fac de râs! Ia, uită-te la ei!
Dar nu-i râs sãnãtos, ci e semn rãu,
De-i "academician" copilul tãu,
De nu-i în stare-a face o prostie,
De-a avea vise şi copilãrie!
Dacã nu te ocupi de fiecare,
Vor sta, fãrã a cere de mâncare,
Cu nasul toatã ziua-n telefon,
Dar nu s-aştepte ca sã-i vinã ton.
Ci, vor cãlãtori în alte lumi,
Spre care nu tu însuţi îi îndrumi;
Însã eşti responsabil, ca pãrinte,
Cã eşti matur şi ai mai multã minte!
Ei ştiu actori sau star-uri muzicale
Şi strigã tare la semifinale;
Dar, de literaturã, n-au habar:
Se uitã-n cãrţi, ca mâţa-n calendar.
Pe lângã faptul cã suntem hapsâni,
Avem mândria noastrã, de români.
Când te pricepi aproape la orice,
Nu ştii nimic de treabã... asta e!
Tu te trufeşti de câte limbi cunoşti,
Îi fi deştept, dar... nici alţii mai proşti!
Îţi pare bine c-ai atâta spor
Şi ştii engleza... din televizor.
De la zuluşi şi pân-la eschimoşi
De la cei treji, la cei cu ochii roşi,
Nu ai sã vezi popor, oricât te plimbi,
Fãlindu-se a şti te miri ce limbi!
Dar, pe român, nu-l pomeneşti aşa!
El vrea sã fie "cool", pe barba sa.
Şi se va strãdui, din rãsputeri,
Sã-nveţe astãzi, ce uitase ieri...
Din ţara lui, sã nu ajungã slugã
Pãrinţii îl învaţã ca sã fugã.
Decât stãpân modest, între vecini,
Mai bine slugã mare, la strãini.
Mai bun, decât tocana de legume,
N-am pomenit un alt produs, pe lume,
Nici mai gustos ca pizza culturalã
Înãbuşitã-n a prostiei oalã!
Alte poezii ale autorului
Note de Mai/7
scenă aproape pustie,
sclipiri purpurii- violet
și -un parfum de vanilie,
trezesc in spectatorul grăbit
frenezia serilor de jazz.
nimeni la clape,
nimeni la tobe,
prin balconul zugrăvit cu frezii,
un șoarece disperat
caută drumul
spre stele.//
a mai trecut o primăvară;
disonanțele s-au mai atenuat;
tot singur...
mă-ntreb
dacă sunt încă aici
sau
dacă-am plecat...
amintiri /3
manifestul
celor 2000 de cuvinte
încă tulbură
primăvara încrâncenată
de la praga....
lanțuri din:
soldați,
avioane
și tancuri
sunt aruncate pe străzi,
pentru
a zdrobi năzuința de libertate;
mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!
stări/6
aripile de lepidopteră
ale-apusului
mângâie orice suflare.
cetatea-și poartă dorul
prin fiorduri
turnul geamiei vibrează,
ca o coardă de liră
atinsă de-o cadâna.
pleoapele cad grele de rutina zilei;
iar șarpele glycon,
asemenea unei sculpturi din fibre de oțel,
cuantice,
dispare-n
tumultul autostrăzilor supraetajate.
uneori,
mă las purtat
de mreaja unei sirene....
disensiuni/6
savoare și miros îmbietor
de panseluțe
picurate-n sos de
okonomiyaki.
÷
timp înghețat,
pisica-și unduiește coada
printre
little boy și fat man.
o adiere de simfonii albastre/3
sfredelind stabilopozii
valurile
se prind de balustrada falezei.
liniște!-
tot strigă pescărușii,
florile de gardenia
cântă!
o adiere de simfonii albastre/6
berzele și-au regăsit cu bucurie
vechile cuiburi.
pe verandă, calci pe cojoace,
priviți!
sub pălăria Irinucăi,
s-au pitit
doua șopârle obraznice.
Note de Mai/7
scenă aproape pustie,
sclipiri purpurii- violet
și -un parfum de vanilie,
trezesc in spectatorul grăbit
frenezia serilor de jazz.
nimeni la clape,
nimeni la tobe,
prin balconul zugrăvit cu frezii,
un șoarece disperat
caută drumul
spre stele.//
a mai trecut o primăvară;
disonanțele s-au mai atenuat;
tot singur...
mă-ntreb
dacă sunt încă aici
sau
dacă-am plecat...
amintiri /3
manifestul
celor 2000 de cuvinte
încă tulbură
primăvara încrâncenată
de la praga....
lanțuri din:
soldați,
avioane
și tancuri
sunt aruncate pe străzi,
pentru
a zdrobi năzuința de libertate;
mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!
stări/6
aripile de lepidopteră
ale-apusului
mângâie orice suflare.
cetatea-și poartă dorul
prin fiorduri
turnul geamiei vibrează,
ca o coardă de liră
atinsă de-o cadâna.
pleoapele cad grele de rutina zilei;
iar șarpele glycon,
asemenea unei sculpturi din fibre de oțel,
cuantice,
dispare-n
tumultul autostrăzilor supraetajate.
uneori,
mă las purtat
de mreaja unei sirene....
disensiuni/6
savoare și miros îmbietor
de panseluțe
picurate-n sos de
okonomiyaki.
÷
timp înghețat,
pisica-și unduiește coada
printre
little boy și fat man.
o adiere de simfonii albastre/3
sfredelind stabilopozii
valurile
se prind de balustrada falezei.
liniște!-
tot strigă pescărușii,
florile de gardenia
cântă!
o adiere de simfonii albastre/6
berzele și-au regăsit cu bucurie
vechile cuiburi.
pe verandă, calci pe cojoace,
priviți!
sub pălăria Irinucăi,
s-au pitit
doua șopârle obraznice.