Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Matei Ciprian
Data postării: 15 aprilie
Vizualizări: 300
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: As vrea sa fii
Poem: La tine, la mine
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Simțuri
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în olandeză
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte
Poem: Spre zero
Poem: Tăcerea e de aur!
Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru