Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Matei Ciprian
Data postării: 15 aprilie
Vizualizări: 51
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Scrum
Poem: Um vis de varã
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: Dorință!
Poem: Suflet cu esență de trandafir
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Poem: Te iubesc,omule
Poem: o clipă-mpreună
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti