Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Matei Ciprian
Data postării: 15 aprilie 2024
Vizualizări: 354
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Sclipiri
Poem: Artista
Poetul Emil Brumaru a murit
Poem: Ciocolată amară
Poem: Care este sensul vieții?
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Îți promit...
Poem: Iluzii
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu