Unde-s anii mei?

Poate că azi nu sunt atât de sigură,

Cum ieri am fost perfect convinsă,

Că mâine nu voi mai fi singură

În lupta vieții, care părea învinsă.

Principalele simboluri ale vieții,

Apa, aerul, pământul și focul

Sunt elemente necesare tinereții

Ca să croiești bătrâneții cojocul.

Filozofia tuturor trăirilor noastre

Își lasă amprenta dedicatoare

În gândurile și inimile noastre,

Liniștitoare și binefăcătoare.

Te-am iubit ,te m-ai iubesc,
Te-am dorit ,te m-ai doresc.
Pentru tot ce-ai făcut ,te iert!
Că mă m-ai iubeşti cred.

A fost frumos şi mai este
Am trăit ca într-o poveste.
Ne iubim ,ne vom iubi-
Cît pe lume vom trăi!

Tată ai uitat de noi!

Am rămas doar noi în doi.

Stropiți cu gunoi,

Vopsiți cu noroi.

Din cînd în cînd aruncăm cîti-un zîmbet greoi,

Cu ochii îndurerați și moi.

Atacați zi de zi de ploi,

De parc-am fi la război

Unde gloanțe vin roi...

Unde ești plecat cînd avem nevoie d-eroi.

Toți ne mîzgîlesc ca pe foi,

Că-s la suflete mai puțin plini mai mult goi...

Fără de-a ști că noi înc-așteptăm să vină joi,

Cînd o să dăm timpu-napoi,

Să te vedem înc-odată vioi,

Dar ei nu-nțeleg c-au inimi de cioroi...

Mi-aș dori să mă arunc în brațele tale,

Când te voi vedea în fața mea,

Fără să mă abțin de data aceasta,

Chiar de ar fi să înfrunt viața.

La momentul potrivit,

Timpul ne va dovedi,

Că noi doi suntem predestinați,

Orice ar zice lumea.

Sentimentele nu le pot descrie in cuvinte,

Dar le pot desena să îți dovedesc iubire,

Să simți energia mea că și cum aș fi acum cu tine.

Adie-un vànt călduț de vară,

E dimineață, trist sorb o cafea,

Sunt singur pentru-ntâia oară,

Mă uit la știri, întins pe canapea

Nu știu pe ce canal mă uit,

Și nici ziarul ce-l răsfoiesc,

Apăs făra să vreau pe mut,

Și-mi piere cheful să citesc

Privirea-mi fuge la o poză,

Unde te văd iubirea mea,

Mă întristez, deschid o doză,

Și beau lichidul tot din ea

Am lângă mine telefonul,

Și vreau pe tine să te sun,

Fac numărul, apăs butonul,

Închid, nimic nu pot să spun

Sar în picioare lângă geam,

Mă uit prelung în depărtare,

Văd banca unde ne iubeam,

Si am simțit întâia sărutare

Mă-ntorc și pun ceva pe mine,

Cobor, vreau să mă plimb puțin,

Fac pași pe-alei și mi-e rușine,

Că te-am rănit și-ți sunt străin

Pe banca goală, singur mă așez,

Scot telefonul, vreau să-i vorbesc,

Curaj îmi fac, la ea telefonez,

Număr blocat, răspuns primesc

Abia acum simt c-am pierdut-o,

Și nu știu cum să-mi recâștig iubirea,

Am amânat, mâna nu i-am cerut-o,

M-a părăsit și mi-a luat și fericirea

.....................................

Departe de iubirea mea nu am rămas,

Am căutat-o, iertarea ei am căpatat,

Spre dragoste am mers noi pas cu pas,

Și mai apoi la preot...ne-am cununat!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Iti sunt efect antihalo,
Te readuc inapoi in abis,
Dictand portative caudillo
Ma seduci rece irbis

Lasa-ma sa te duc acolo circumscris
Unde nu duce nicaieri
Sa simti totul intr-un fel precis
“Pietre seci in serile reci”

Privind luminile murind pe rand
Iti prezentam ca un copil
Clipele tale triste zburand
In ale me intunerici

Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai intreb alta dată….
Invocandu-ma, ma chemi
Din aducurile piedutelor judecată