Umbra Ta
Suntem doar doi copii,
Doar doi visători,
Care se iubesc până dincolo de nori.
Ai tăi ochi au devenit
Reflecția unui asfințit,
Acel maro adânc și sec,
Ce-mi mângâie inima direct pe piept.
Dacă te simți singur, nu uita,
Cândva am fost tot ce aveai.
Te-am iubit și te iubesc,
Chiar dacă îți mai greșesc.
Chiar dacă mă mai gonești,
Nu uita să mă iubești.
Să mă iubești cât vei trăii
Căci inima mea va fi casa ta zi de zi,
Va fi mereu în pieptul tău,
Știind că n-o să mori de dor,
Știind că o vei iubi,
Chiar și când nu voi mai fi.
Știind că mereu ne vom gândi
La amintirile ce nu vor mai fi,
La promisiunile făcute zi de zi,
La inima ce nu o vei părăsi.
Cu câți băieți am vorbit, n-au contat,
Căci doar pe tine te-am adorat.
Ei nu-s nimic, doar umbre ce trec,
Tu ești lumina pe care o aștept.
Nu te voi putea uita niciodată,
Chiar dacă ne mai certăm câteodată,
Chiar dacă ne mai rănim,
Inimile nu le vom zdrobi
Căci tu-mi ești iubirea, nu doar amintiri.
Vor rămâne cum au fost la început,
Chiar dacă a fost atât de demult,
Chiar dacă au trecut trei ani,
Te iubesc exact ca-n primul an.
Îți promit cât voi trăi,
Că nu te voi mai necăji.
Te iubesc cât am să pot,
Până nu mă îmbolnăvesc de tot,
Până nu mai pot să duc de dor.
Fiindcă tu ești ca un nor,
Ca un nor ce stă cu mine,
Dar niciodată lângă mine.
Mi-aș dori să-ți stau pe umăr,
Să ne uităm amândoi la lună,
Să-i mulțumim că, până la urmă,
Ne-a adus în sfârșit împreună.
Din păcate, e doar un vis,
Care nu poate fi descris,
Un vis care nu ne înveselește,
Și doar ne îmbolnăvește.
Să îți mulțumesc și ție
Că ai fost mereu alături de mine,
Că m ai iubit cum ai putut
Căci doar in umbră te am avut.
De câte ori am plâns pe umbra ta,
De câte ori m-am rugat să te pot vedea.
Dar timpul ne ține în locuri străine,
Și tot ce-mi rămâne e dorul de tine.
Într-un colț de lume,
Într-o cameră întunecată,
Stă doar o fată
Cu inima împăcată.
Știe că te va iubi
Până când nu va mai fi.
Te rog să nu mă uiți.
Chiar dacă viața ne desparte, chiar dacă timpul trece,
Să știi că undeva, într-un colț de lume,
Există o inimă care bate doar pentru tine
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreea Ioana Balint ![]()
Data postării: 12 ianuarie 2025
Timp de citire: ~5 min.
Vizualizări: 863
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 iulie
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 iulie
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 iulie
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 iulie
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 iulie
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 iulie
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 iulie
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙
Călătoare în poezie
Melania Istrate
10 iulie
Frumoasă creație, poetica ♡♡♡
Pahar de poezie și... atât!
Florin Petricean
10 iulie
Sincer, dureros și incredibil de frumos scris.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Florin Petricean
10 iulie
Pur și simplu remarcabil modul în care ai descris absența. Puternic, matur și incredibil de sincer. O poezie de excepție.
✨ p.o.e.m
Florin Petricean
10 iulie
Rănile vechi devin uneori hărți ale trecutului, iar dorința de a uita prin durere este o reacție profund umană la suferință. Textul tău surprinde perf...
Să iubești necondiționat
Sorin Ene
10 iulie
Superb scris!🌹
Atât... o clipă cu împrumut.
Sorin Ene
10 iulie
Puternică, profundă, intensă 👍👍👍