Autorul ŞTEFAN MIRCEA STOICAN

Constelația autorului

Inregistrat pe: 26 noiembrie 2022 5 creaţii 1 2

Total

5 creaţii

Perfectă

1,463 27 decembrie 2022

Inseparabili

1,467 20 decembrie 2022

Muză

1 1 1,402 17 decembrie 2022

Veșnicie

1 1,460 4 decembrie 2022

De-aș avea...

1,328 26 noiembrie 2022

Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Râsul este ZEUL LOR

Râd copiii'n luciul apei

Râd copii pe topogan

Râd copiii prinși în ploaie

Râd copiii stați la soare

Râd copii cât le e ziua

Noaptea'n somn râd câteodat'

Râd copiii la scăldat

Bucuroși și jucăuși

Râd copii la săniuș

Râd de omul de zăpadă

Râd oricând și din orice

Râd de sunt și supărați

Râsu-i pura bucurie

Răzi copile, râzi cât poți

Râd din inimă copiii

Zeul râsului e-al lor

Florin Ristea

1.06.2024

22:45.

Mai mult...

Raiul cel mult visat

De-ar putea urechile să se încline în arta visului, nu as mai trai doar într-o simplă-mi iluzie

De-ar putea cerul lacrimi sa-mi strângă, acel ocean din ele, ar fi purul meu colț de rai

Dar nu știe nimeni, doar decât luna sfârșitul ce-mi va fi îngenunchiat, căci restora pe aceasta lume vorbesc si le pasă doar despre putere și bani

Iar pe acest pământ de-ar fi sa ma aprofundez-n iubire, as muri doar seacă de privirea rece a oamenilor care n-o mai dăruiesc

Pe acest glob pustiu, averile nu constau în ceea ce consider eu rai

Și ceea ce este cu adevărat un dar, nu îți este permis nici măcar sa te servești cu tihnă din el

Și anume pacea, pacea de a zbura lin spre tot ce-i mort și viu

Sa știi sa faci diferența, sa știi sa alini dorurile cu orice preț

Sa aprinzi focul, în adâncul unui pustiu infern

Pentru ca averile nu se măsoară în cât ai ci de fapt în câte dăruiești lumii

Dar sa fi om, nu îți este de ajuns pe aceste meleaguri

Trebuie sa fi totul din toate și nimic, nici prea mult, dar nici prea puțin

Și nici măcar nu ne dam seama, cum raiul ne este furat de sub picioare, sub tălpile celor ce conduc lumea

O lume de corupție, unde raiul-mi doar un privilegiu visat pe șirele spinarii, a morților și a brațelor ucigătoare a lumii de suspine întregi

Mai mult...

Cine sunt

Cine sunt?

Iubirii răspund c-un ocean de iubire,

Privirilor ce ascund negre gânduri,c-o inimă de otel.

Suflet cameleonic,colorat de inimile oamenilor.

Mă agat de ființele frumoase pentru a putea străluci.

Precum zorii de zi ce-mi luminează privirea sunt oamenii ce dăruiesc iubirea,.

Înțelegi,am lumini și umbre..

Întotdeauna fac primul pas,deschizând poarte inimii mele.

Dar porțile se închid de tot pentru cei ce le stropesc cu noroi,pentru suflete sumbre.

Sunt și înger,sunt și demon..

Demon cu aripi albe ce judeca raul.

Cine sunt?

O ființă pictata in alb și negru de sufletul oamenilor..

Mai mult...

Mereu e primăvară

Sub soarele iubirii,

Mereu e primăvară

Şi înfrunzesc arinii,

Mereu cocorii zboară.

Mereu au flori salcâmii

Şi roşii-s trandafirii,

Ca ale tale buze,

Sub soarele iubirii.

Şi e mereu explozie

De verde prin livezi,

Şi dealurile arată

Ca ochii tăi cei verzi.

Şi-ntruna cântă mierla,

Şi izvoru'-ntruna curge,

Şi glasul lor se-ngână

Cu glasul tău cel dulce.

Sub al iubirii soare,

Dă iarba să răsară,

Mereu răsare o floare,

Mereu e primăvară.

Doar trupul tău fierbinte

Ca a soarelui dogoare,

Mai mult aduce a vară,

Sub al iubirii soare.

Mai mult...

Ce va urma?

M-e teamă că românii fug

Unde găsesc ceva ce seamănă a belșug

Că țara mea, a deschis hotare,

Fii și fiicele noastre aleg dezrădăcinare.

Tradițiile toate au fost răstălmăcite,

Și sfinții au acum nume pocite,

Limba românească doar la sate mai trăiește,

Iar tineretul pseudo-educat vorbește englezește.

Bunici și nepoții nu pot comunica

Poporul meu de veacuri, chiar te apucă frica

Crema țării, fii iubitori, prin lume-s rătăciți

Teamă îmi este, că-s pe veci pierduți.

Pe aceste locuri, vor fi alți glorioși

Vor locui africanii, orientalii poate eschimoșii,

Se vor găsi schelete ale vechilor români

Vom fi atunci și noi acei străbuni.

Istoria, va pomeni că aceste teritorii,

Au fost odată locuite de niște Daci-Români

Ce se va întâmpla, nu-i o poveste, oameni buni.

Vom deveni iar un popor nomad,

De nu suntem în stare,să ne alegem un bard

Și peste toate să fluture măndru tricolorul,

Să ne iubim țara, să ne iubim poporul.....

Mai mult...

SOARTA

Martor iau pe Dumnezeu

La nimeni n-am făcut rău,

Poate am păcătuit

Doar păcate mărunțele

Că-i lumea plină de ele.

Dar cât am pătimit

Pentru că te-am iubit.

Mai mult...

#Interesant Autor: Ioan Sperling Poem: O vacanță de neuitat ! Poem: Scrisoare Autor: ILikeYouBFT Poem: Dascălul! Poem: CUM? Poem: Pact cu mine, Poem: Fără sens