Autorul ŞTEFAN MIRCEA STOICAN

N-am  să plâng  că m-ai rănit 

După pași de-o viașă

Am să plâng  că te-am iubit 

Într-o dimineață.

Nici  nu-ți  cer ce-am pătimit

Să mi dai înapoi

Dar regret că n-am găsit 

Drum pentru noi doi.

Şi te strig întâia oară,

Eşti doar un ecou pe prispă

Precum surâsul ploii care

Curge din burlan pe-o cizmă.

Chiar sub gât, în partea stângă,

Am o raclă ritmică

Ce nu vrea să dea uitării

Un ecou fad de pe prispă.

Şi te strig a doua oară,

Trag speranța c-o s-aud

Glasul tău ca asta vara,

Când şedeam sub pomul surd.

Încă ii mai dau târcoale,

Pentru mine e loc sfânt

Şi vorbesc cu frunza care

Ți-a sărutat obrazul stâng.

Tot încerc de ceva vreme

Din zori şi până la amurg

Să sap pentru a mea raclă

O tombă sub pomul surd.

Şi te strig ultima oară

Tomba a dispărut de tot.

Prispa îmi răsună goală.

Pomul surd e doar un ciot

Vocea ţi-a amuțit banală

Timpul ne prinde pe toți.

Octombrie-a lăsat pe dealuri

Covoare galbene şi roşii.

Trec nouri de argint în valuri

Şi cântă-a dragoste cocoşii.

Mă uit mereu la barometru

Şi mă-nfior când scade-un pic,

Căci soarele e tot mai mic

În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai

Trec zile albe după zile,

Mai nestatornice şi mai

Subtile…

Întârziată fără vreme

Se plimbă Toamna prin grădini

Cu faldurii hlamidei plini

De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers

Ca o marchiză,

De parcă-ntregul univers

Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Un liliac nedumerit

De-alura ei de domnişoară

S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit

Şi de emoţie-a-nflorit

A doua oară…

Outubro

Outubro partiu nas colinas

Tapetes amarelos e vermelhos.

Nuvens prateadas passam nas ondas

E cante amor para o galo.

Eu sempre olho para o barômetro

E estremeço quando cai um pouco,

Porque o sol está ficando menor

em diâmetro.

Mas sob o céu quente como em maio

Dias brancos passam dias,

Mais inconstante e mais

Sutil…

Atrasado prematuramente

Outono caminha pelos jardins

Com as dobras da clamídia cheias

De crisântemos.

E como ele mal flutua em movimento

Como uma marquesa

Como todo o universo

Olhe para eles com surpresa, -

Um morcego confuso

Por causa de sua aparição inaugural

Ele ficou amarelo, confuso

E a emoção floresceu

A segunda vez…

Pe celălalt mal al vieţii,

Ca o vită bătută,

În zorii dimineţii,

Şade mama tăcută.

Gândul ei grijile cern,

Pasul ei caută alt drum,

Căci doar instinctul matern,

Ne mai salvează acum.

Vremurile sunt alterate,

Mucegaiul de pâine e trufanda,

Trăieşte cine mai poate,

Şi cine poate lupta.

Teroarea se respiră ca aer,

Somnul e doar aţipiri,

Cu boala în fiecare zi mă încaier,

Durerea o simt la mama-n priviri.

Pe celălalt mal al lumii,

Ca o vită flămândă,

O mamă îşi strigă străbunii,

Undeva în cer s-o ascundă.

Grijile ei se macină-n gând,

Drumul ei cere alt pas,

Fiindcă acum pe pământ,

Doar calea morţii a rămas.

"gânduri"...un cuvânt des întâlnit .

N-are niciun sens,

nu știu de unde e provenit ,

dar m-a schimbat intens. 

Oare chiar gândesc?

Oare...oare chiar așa am fost creat?

Dacă a mea minte vede ce privesc 

și simte cum am fost vegheat.

Poate-s doar gânduri 

sau poate nu-s nici atât.

Toate se așează în rânduri,

încât mă fac să mă simt hotărât.

Stai... stai! Crezi că tot e-așa cum știi?

Nu tot ce zboară se mănâncă.

Nu e ca și cum ai fi ca specialiștii

care pe oameni îi aruncă....

CUM VARA SE SCHIMBA 

CUM TOAMNA VA URMA , 

CAND VA VENII SI IARNA 

LA FEL EU VOI PLECA . 

VOI REVENII IN PRIMAVARA , 

O SA MA INTORC DE DOR .

DAR NU VOI FI ACEEASI FRUNZA PALA , 

CI DOAR UN GHIOCEL IMBIETOR .

AM SA MA INTORC O FLOARE , 

PLINA DE DULCELE MIROS , 

AM SA MA INTORC O FRUNZA  PLINA DE CULOARE , 

N-AM SA MAI FIU CE-AM FOST!