Ține-mă
Oh suflet drag... ,
Cât timp mai este nevoie să te aștept ?
Să fi cu mine , să mă înțelegi
Să mă iubești ....
Să vi cu mine în marea mea de haos
Să ne vegheze luceferii nopții
În de mult uitate vorbe și emoții
Care te fac să trăiești,
Să respiri,
Să zâmbești,
Cu aripile întinse spre orinzontul larg
Împreună să fiim...
Să vedem o lume noua a fericirii
În care tot ce contează este trăirea
Pe vârf de munte,
Pe nispul marii,
La apus,
La răsărit,
În brațe să mă tii
Și bucatele de suflet să adunam
Pentru a-l face rai mereu .
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ilinca
Data postării: 1 octombrie 2023
Vizualizări: 608
Poezii din aceiaşi categorie
Bate miezul nopții
Acuș se bate miezul nopții... e tarziu,
Tăcerea iarăși s-a lăsat
Cât imi lipsesti numai eu știu
Sa ne vorbim din nou, cu drag!
Acuș se bate miezul nopții... nu pot să dorm
Că mă gândesc numai la tine
Iar de-nchid ochii, văd vin în fața ochilor
Și toate amintirile cu tine.
Acuș se bate miezul nopții...și mă încearcă
Un dor atâta de profund,
După îmbrățișarea- ți caldă
Și vinul tău... atât de scump...
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
O ultimă stare…
Am căzut într-un vis,
Fără cer, fără soare,
Cu trupul închis,
Într-o rană ce doare.
Nu mai știu dacă sunt,
Sau doar umblu prin mine,
Ca un vânt furibund,
Ce din trecuturi revine.
Te aștept fără timp,
Fără chip, fără zare,
Și zilnic mă schimb,
Într-o ultimă stare.
Mi-e tăcerea mormânt,
Mi-e durerea povară,
Și tresar la cuvânt,
Ca un clopot de ceară.
Dacă vii, nu rosti,
Nici regret, nici iertare,
Doar privește, să știi,
Ce înseamnă întristare.
De-ai veni, ți-aș rosti,
Fără vorbe încărcate,
Ce înseamnă, a iubi…
Și s-aștepți pân' la moarte.
Și-aș păstra acel ceas,
Ca pe-un cântec în piept,
Tu, lumina din glas,
Eu, tăcerea ce-aștept.
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubește-mă
N-am scris de mii de ani nici o strofă
N-am scris nici un rând,
Dar vin az ca un vultur la tine
Să-ți fur un cuvânt.
Iubește-mă dacă poți, printr-o carte
Să mă alin răsfoind,
Te voi plăti cu visul meu mare,
Cu mânile goale, iubind...
Hai să fim actori de romane alese!
Hai să fim goi, tu și eu!
Goi de amar și goi de regrete,
Dar plini de iubire, mereu...
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mă doare amintirea ta
Şi clipe ce-au rămas departe
Unde eram doar tu şi eu
Acum o lume ne desparte
Ne intilnim iar desparţind-une
Citind durere-n ochii reci
Ma mai priveşti cu disperare
Ne zicind nimic iar mă petreci
Mii greu să mai privesc in urmă
Dar timpul trece şi iar trece
Am uitat sărutul tău la gust
Şi am lăsat dragoatea să plece
Acum doar amintirea ta traieşte
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mii frică să privesc in ochii tăi
Mii frică iar să te rănesc
Atitea amintiri rămase-n urmă
Dar doar cu ele acum şi mai trăiesc
Îmi vine greu să mai spun asta
Dar ce naş face tot la tine ma gîndesc
Va trece timpul inainte
Şi cîndva voi zice c-am iubit
Am iubit cum alţii iubesc o viaţă
Dar străini am devenit
Bate miezul nopții
Acuș se bate miezul nopții... e tarziu,
Tăcerea iarăși s-a lăsat
Cât imi lipsesti numai eu știu
Sa ne vorbim din nou, cu drag!
Acuș se bate miezul nopții... nu pot să dorm
Că mă gândesc numai la tine
Iar de-nchid ochii, văd vin în fața ochilor
Și toate amintirile cu tine.
Acuș se bate miezul nopții...și mă încearcă
Un dor atâta de profund,
După îmbrățișarea- ți caldă
Și vinul tău... atât de scump...
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
O ultimă stare…
Am căzut într-un vis,
Fără cer, fără soare,
Cu trupul închis,
Într-o rană ce doare.
Nu mai știu dacă sunt,
Sau doar umblu prin mine,
Ca un vânt furibund,
Ce din trecuturi revine.
Te aștept fără timp,
Fără chip, fără zare,
Și zilnic mă schimb,
Într-o ultimă stare.
Mi-e tăcerea mormânt,
Mi-e durerea povară,
Și tresar la cuvânt,
Ca un clopot de ceară.
Dacă vii, nu rosti,
Nici regret, nici iertare,
Doar privește, să știi,
Ce înseamnă întristare.
De-ai veni, ți-aș rosti,
Fără vorbe încărcate,
Ce înseamnă, a iubi…
Și s-aștepți pân' la moarte.
Și-aș păstra acel ceas,
Ca pe-un cântec în piept,
Tu, lumina din glas,
Eu, tăcerea ce-aștept.
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubește-mă
N-am scris de mii de ani nici o strofă
N-am scris nici un rând,
Dar vin az ca un vultur la tine
Să-ți fur un cuvânt.
Iubește-mă dacă poți, printr-o carte
Să mă alin răsfoind,
Te voi plăti cu visul meu mare,
Cu mânile goale, iubind...
Hai să fim actori de romane alese!
Hai să fim goi, tu și eu!
Goi de amar și goi de regrete,
Dar plini de iubire, mereu...
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mă doare amintirea ta
Şi clipe ce-au rămas departe
Unde eram doar tu şi eu
Acum o lume ne desparte
Ne intilnim iar desparţind-une
Citind durere-n ochii reci
Ma mai priveşti cu disperare
Ne zicind nimic iar mă petreci
Mii greu să mai privesc in urmă
Dar timpul trece şi iar trece
Am uitat sărutul tău la gust
Şi am lăsat dragoatea să plece
Acum doar amintirea ta traieşte
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mii frică să privesc in ochii tăi
Mii frică iar să te rănesc
Atitea amintiri rămase-n urmă
Dar doar cu ele acum şi mai trăiesc
Îmi vine greu să mai spun asta
Dar ce naş face tot la tine ma gîndesc
Va trece timpul inainte
Şi cîndva voi zice c-am iubit
Am iubit cum alţii iubesc o viaţă
Dar străini am devenit