Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: coffeepeople ![]()
Data postării: 17 martie 2014
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Timp de citire: ~2 min.
Vizualizări: 4184
Alte poezii ale autorului
Categorii
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Comentarii 1
bella