ROMANul Veacurilor
Tu esti ROMANul vietii mele
Un gen de biblia sufletului meu ...Rugaciuni de zi si nopti,strigate în tacere.
Din care...
Cred, aș putea, volume sa-ti scriu
Despre tu,despre mine si "noi"
Despre "noi"
Acei "noi"
Din inima mea
Din inima ta.
Tu esti ROMANul vietii mele
Strofă de început a iubiri iluzorii
Vers de dor secat
Scancet infundat de dureri efemere
Ani de căutări, intreband intrebari
Un magnet sufletesc cu trairi nefiresti
Tu esti,da tu,tu esti ROMANul vietii mele
Tu... poem de iubire, nascocit din priviri
Ochi-ti flamanzi de a lumii iubiri
Unde-ai pus focul, sub pleoape arzand
Ei, irișii negri insasi, plangeau fumegand,de albastru de verde în vapai de caprui
Tu,da tu,esti ROMANul vietii mele
O clipă si atât, cat se nasc anii grei...
Pe vecie sa-ti pui rugaciuni printre ei
Să ardă ROMANul din veacuri
Din strabuni
Din penite
Din cerneluri
Din foi
Din cuvintele noi
De la cei din trecut pâna azi... la cei NOI
Afundati in orgolii,nevorbiti de un veac...si mai bine
Imbracati ...dar si goi
Un omagiu adus, unora, dintre noi
Încă in viață dragii de ei
Muritori ca si noi
12.12.2023
Ora 21:20.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: florin-ristea
Data postării: 13 decembrie 2023
Vizualizări: 588
Poezii din aceiaşi categorie
Între turnurile lacrimilor diafane
Între turnurile lacrimilor diafane ...
Așa mă simt uneori,
Nevoit, de neștiute sorți,
Să mă pierd în ochii tăi,
Să cad în visare,
Seara-n asfințit,
Către iubitu-mi Dumnezeu.
Căci rabd, la poarta suferinţei,
Voind să te mai văd încă odată
Și mă-nchin, făgăduind că altă dată
O să aprind un vis şi-n care,
Să lumineze, firav și neștiut,
Chipul iubitei mele
Alb, cu ochi albaștri, interzis
În mii de feluri.
Și iar mă rog la bunul Dumnezeu
Să nu mă lase muribund
Sfârșit de dorul iubitei mele, interzise
În mii de feluri neîntelese,
Pe nesfârșitul orizont de şoapte,
În războiul dintre zi și noapte,
Unde se nasc visele.
Acolo unde eu ... Acum...
nu mă mai regăsesc...
Sunt demiurg? Ori sunt creştin?
Sunt un Zamolxe fără coroană,
Ori sunt ultimul martir?
Mă simt pierdut,
Mă simt o flacără homerică,
Sau o scânteie-nlăcrimată,
Ce se îndreaptă către mare...
Iar ea, la fel ca mine,
păşeşte înspre moarte Incet,
cu fiecare pas, cu fiecare gând,
mi-aduc aminte,
De o Cartagină-n ruine...
Povestea de dragoste dintre noi,
E un duet oximoronic,
Un duet în care nu există dans în doi...
Așa se sting și flăcările tremurânde,
Cu priviri miloase, împătimite,
Precum lacustra de pe lacul de niciunde,
Ucisă de speranțe-nchipuite...
Un lant de patimi stă cuminte,
Așteptând la poarta suferinței,
ultimele sale zale,
Căci te-am regăsit...
Dar tu te stingi în uitare,
Iar lanțul devine tot mai mare, tot mai mare
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
COPACII
Măreț și falnic ,secular
Tronând în parcuri și pe alei
Cupola florilor de tei
Împrâștie parfumul pur
Ca pe omagiu împrejur.
Salcâm străvechi din vremuri Dace
Stăpân pe dealuri și prin văi,
Parfum de MAI pe atâtea căi
Ciorchini-ți albi cu gust de miere
Albinele îl strâng în ciubere.
Pe firul apei trecător
Șir de sălcii argintate
Se oglindesc în apa lină
Le șoptește vântul în plete
Povești dragoste și dor.
Nucule cu frunza rară
Mă cheamă însingurarea ta
În umbra-ți dulce mă înfășoară
Să dorm aici mă îndeamnă gândul
Lacrima s-o spele vântul.
Mai departe în vârf de deal
Prunul,vișinul ,cireșul
Mă îmbie să-i privesc
Îmbrățișați de raza luii
Îmi arată că rodesc.
Și toți copacii din lume
Ne sunt prieteni ne sunt frați...
Fiziologia iubirii
Iubirea e-un trup, cu vene și sânge,
Se naște din foc, dar se-aprinde și plânge.
E piele ce simte, e puls ce tresare,
E chimia ce-n noi universuri crezare.
Când el a plecat, ceva s-a stins,
Un ritm din iubire s-a rupt, neînvins.
Dar trupul iubirii poate renaște,
Cu grija, cu timpul, cu vorbe-mpăcate.
Ce să faci să se-ntoarcă? Ascultă-l cu totul,
Să-i înțelegi pasul, dorința, complotul.
Întreabă ce-l doare, ce vise-și dorește,
Cum timpul cu tine ar vrea să-l trăiește.
Să schimbi? Nu pe tine, ci felul de-a fi,
Să-l lași să te vadă, să simtă, să știe.
Că ești nu doar flacăra, dar și adăpost,
Că nu doar iubești, ci-i ești tot ce-a fost.
Iubirea-i un organ ce pulsează tăcut,
Hrănește-l cu dor, nu-l lăsa abătut.
Cu răbdare, cu fapte, cu arta cuvântului,
Poți readuce-napoi ritmul începutului.
,, Uită nostalgia" în norvegiană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Glem nostalgi!
Riven av snøen blant snøklokkene
Det har alltid en hensikt,
Det er et ekko av vinteren som har gått,
Det som ikke lenger vekker en tapt drøm.
Glem nostalgi,
Ingen flere tårer!
Alltid synge
Våren din!
Glem nostalgi
fortid,
Syng glede
At vi møttes.
En gammel kjærlighet etterlater minner,
Men også åpne veier til nye kjærligheter.
Noen ganger ser solen smilende ut.
Glem nostalgi,
Ikke snakk om henne
Og fra blå øyne
Tørk tårene!
Glem nostalgi,
Det er et tidligere emne,
Syng glede
At vi møttes.
Glem nostalgi,
Ingen flere tårer!
Alltid synge
Våren din!
Glem nostalgi,
Ikke snakk om henne
Og fra blå øyne
Tørk tårene!
Og fra blå øyne
Tørk tårene!
Glem nostalgi,
Ingen flere tårer!
Alltid synge
Våren din!
Glem nostalgi
fortid,
Syng glede
At vi møttes.
Glem nostalgi!
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Între turnurile lacrimilor diafane
Între turnurile lacrimilor diafane ...
Așa mă simt uneori,
Nevoit, de neștiute sorți,
Să mă pierd în ochii tăi,
Să cad în visare,
Seara-n asfințit,
Către iubitu-mi Dumnezeu.
Căci rabd, la poarta suferinţei,
Voind să te mai văd încă odată
Și mă-nchin, făgăduind că altă dată
O să aprind un vis şi-n care,
Să lumineze, firav și neștiut,
Chipul iubitei mele
Alb, cu ochi albaștri, interzis
În mii de feluri.
Și iar mă rog la bunul Dumnezeu
Să nu mă lase muribund
Sfârșit de dorul iubitei mele, interzise
În mii de feluri neîntelese,
Pe nesfârșitul orizont de şoapte,
În războiul dintre zi și noapte,
Unde se nasc visele.
Acolo unde eu ... Acum...
nu mă mai regăsesc...
Sunt demiurg? Ori sunt creştin?
Sunt un Zamolxe fără coroană,
Ori sunt ultimul martir?
Mă simt pierdut,
Mă simt o flacără homerică,
Sau o scânteie-nlăcrimată,
Ce se îndreaptă către mare...
Iar ea, la fel ca mine,
păşeşte înspre moarte Incet,
cu fiecare pas, cu fiecare gând,
mi-aduc aminte,
De o Cartagină-n ruine...
Povestea de dragoste dintre noi,
E un duet oximoronic,
Un duet în care nu există dans în doi...
Așa se sting și flăcările tremurânde,
Cu priviri miloase, împătimite,
Precum lacustra de pe lacul de niciunde,
Ucisă de speranțe-nchipuite...
Un lant de patimi stă cuminte,
Așteptând la poarta suferinței,
ultimele sale zale,
Căci te-am regăsit...
Dar tu te stingi în uitare,
Iar lanțul devine tot mai mare, tot mai mare
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
COPACII
Măreț și falnic ,secular
Tronând în parcuri și pe alei
Cupola florilor de tei
Împrâștie parfumul pur
Ca pe omagiu împrejur.
Salcâm străvechi din vremuri Dace
Stăpân pe dealuri și prin văi,
Parfum de MAI pe atâtea căi
Ciorchini-ți albi cu gust de miere
Albinele îl strâng în ciubere.
Pe firul apei trecător
Șir de sălcii argintate
Se oglindesc în apa lină
Le șoptește vântul în plete
Povești dragoste și dor.
Nucule cu frunza rară
Mă cheamă însingurarea ta
În umbra-ți dulce mă înfășoară
Să dorm aici mă îndeamnă gândul
Lacrima s-o spele vântul.
Mai departe în vârf de deal
Prunul,vișinul ,cireșul
Mă îmbie să-i privesc
Îmbrățișați de raza luii
Îmi arată că rodesc.
Și toți copacii din lume
Ne sunt prieteni ne sunt frați...
Fiziologia iubirii
Iubirea e-un trup, cu vene și sânge,
Se naște din foc, dar se-aprinde și plânge.
E piele ce simte, e puls ce tresare,
E chimia ce-n noi universuri crezare.
Când el a plecat, ceva s-a stins,
Un ritm din iubire s-a rupt, neînvins.
Dar trupul iubirii poate renaște,
Cu grija, cu timpul, cu vorbe-mpăcate.
Ce să faci să se-ntoarcă? Ascultă-l cu totul,
Să-i înțelegi pasul, dorința, complotul.
Întreabă ce-l doare, ce vise-și dorește,
Cum timpul cu tine ar vrea să-l trăiește.
Să schimbi? Nu pe tine, ci felul de-a fi,
Să-l lași să te vadă, să simtă, să știe.
Că ești nu doar flacăra, dar și adăpost,
Că nu doar iubești, ci-i ești tot ce-a fost.
Iubirea-i un organ ce pulsează tăcut,
Hrănește-l cu dor, nu-l lăsa abătut.
Cu răbdare, cu fapte, cu arta cuvântului,
Poți readuce-napoi ritmul începutului.
,, Uită nostalgia" în norvegiană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Glem nostalgi!
Riven av snøen blant snøklokkene
Det har alltid en hensikt,
Det er et ekko av vinteren som har gått,
Det som ikke lenger vekker en tapt drøm.
Glem nostalgi,
Ingen flere tårer!
Alltid synge
Våren din!
Glem nostalgi
fortid,
Syng glede
At vi møttes.
En gammel kjærlighet etterlater minner,
Men også åpne veier til nye kjærligheter.
Noen ganger ser solen smilende ut.
Glem nostalgi,
Ikke snakk om henne
Og fra blå øyne
Tørk tårene!
Glem nostalgi,
Det er et tidligere emne,
Syng glede
At vi møttes.
Glem nostalgi,
Ingen flere tårer!
Alltid synge
Våren din!
Glem nostalgi,
Ikke snakk om henne
Og fra blå øyne
Tørk tårene!
Og fra blå øyne
Tørk tårene!
Glem nostalgi,
Ingen flere tårer!
Alltid synge
Våren din!
Glem nostalgi
fortid,
Syng glede
At vi møttes.
Glem nostalgi!
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Alte poezii ale autorului
Am timpul sub tālpi
"Am timpul sub tàlpi"
Atat de rar mi-a fost sa fiu fericit
Timpul se plictisea privindu-mā cum trec prin el
Doua soapte strabat...de nicàrii,urechea
Pe nume direct...mà striga viata
Atat de rar mi-a fost sa fiu fericit
Eu nu-s grabit, am timpul sub tàlpi
Iubiri la minut, tràiri ca pe mut, o viatà
Si-i gata.
Florin Ristea
15.dec.2023
22:37
Suporterul tău.... Sufletul
Suporterul tău...sufletul
Aș vrea să-ți spun că...dar am tacut
Aș vrea sa am curaj să-ti zic...dar lasă
As vrea , să vreau, să vrem ...dar eu,dar tu
As vrea mai mult, decât ...dar tu,dar eu
Aș vrea,sa știu ce vrei,ce simți...dar tu,dar eu
Aș vrea,ce-am vrea ...dar eu,dar tu
Aș vrea ecler și-un suc...dar tu,dar eu
Aș vrea mai tot,ai vrea și tu ...dar eu,dar tu
Am vrea din inimă acel ceva ...dar tu,dar eu
Aș glăsui,cu glas aș, da...dar eu,dar tu
Trăim un dans,din glas, din pași,din ochi,din suflet,dinou...dar tu,dar eu
Ai vrea să-mi spui ...dar ai ales sa taci
Dar tu,dar eu?!
Florin Ristea
22-23 iunie
00:15
"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)
În amintirea unui OM
Astazi să amintim limbii române
Despre o parte din sufletul ei
Despre inimii ce bat in luceafar
de-un secol si mai bine
Despre litere
Despre doruri
Despre junimea si poporul
Despre cuvinte marete
Despre trădări si țărișoară
Despre destin
Despre OM
Despre tine,MIHAI EMINESCU
Sânge strabun si bun absolut de neam al limbii române.
Florin Ristea
Data: ZIUA NATIONALA A CULTURII ROMÂNE
10:08
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Am timpul sub tālpi
"Am timpul sub tàlpi"
Atat de rar mi-a fost sa fiu fericit
Timpul se plictisea privindu-mā cum trec prin el
Doua soapte strabat...de nicàrii,urechea
Pe nume direct...mà striga viata
Atat de rar mi-a fost sa fiu fericit
Eu nu-s grabit, am timpul sub tàlpi
Iubiri la minut, tràiri ca pe mut, o viatà
Si-i gata.
Florin Ristea
15.dec.2023
22:37
Suporterul tău.... Sufletul
Suporterul tău...sufletul
Aș vrea să-ți spun că...dar am tacut
Aș vrea sa am curaj să-ti zic...dar lasă
As vrea , să vreau, să vrem ...dar eu,dar tu
As vrea mai mult, decât ...dar tu,dar eu
Aș vrea,sa știu ce vrei,ce simți...dar tu,dar eu
Aș vrea,ce-am vrea ...dar eu,dar tu
Aș vrea ecler și-un suc...dar tu,dar eu
Aș vrea mai tot,ai vrea și tu ...dar eu,dar tu
Am vrea din inimă acel ceva ...dar tu,dar eu
Aș glăsui,cu glas aș, da...dar eu,dar tu
Trăim un dans,din glas, din pași,din ochi,din suflet,dinou...dar tu,dar eu
Ai vrea să-mi spui ...dar ai ales sa taci
Dar tu,dar eu?!
Florin Ristea
22-23 iunie
00:15
"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)
În amintirea unui OM
Astazi să amintim limbii române
Despre o parte din sufletul ei
Despre inimii ce bat in luceafar
de-un secol si mai bine
Despre litere
Despre doruri
Despre junimea si poporul
Despre cuvinte marete
Despre trădări si țărișoară
Despre destin
Despre OM
Despre tine,MIHAI EMINESCU
Sânge strabun si bun absolut de neam al limbii române.
Florin Ristea
Data: ZIUA NATIONALA A CULTURII ROMÂNE
10:08
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.