ROMANul Veacurilor
Tu esti ROMANul vietii mele
Un gen de biblia sufletului meu ...Rugaciuni de zi si nopti,strigate în tacere.
Din care...
Cred, aș putea, volume sa-ti scriu
Despre tu,despre mine si "noi"
Despre "noi"
Acei "noi"
Din inima mea
Din inima ta.
Tu esti ROMANul vietii mele
Strofă de început a iubiri iluzorii
Vers de dor secat
Scancet infundat de dureri efemere
Ani de căutări, intreband intrebari
Un magnet sufletesc cu trairi nefiresti
Tu esti,da tu,tu esti ROMANul vietii mele
Tu... poem de iubire, nascocit din priviri
Ochi-ti flamanzi de a lumii iubiri
Unde-ai pus focul, sub pleoape arzand
Ei, irișii negri insasi, plangeau fumegand,de albastru de verde în vapai de caprui
Tu,da tu,esti ROMANul vietii mele
O clipă si atât, cat se nasc anii grei...
Pe vecie sa-ti pui rugaciuni printre ei
Să ardă ROMANul din veacuri
Din strabuni
Din penite
Din cerneluri
Din foi
Din cuvintele noi
De la cei din trecut pâna azi... la cei NOI
Afundati in orgolii,nevorbiti de un veac...si mai bine
Imbracati ...dar si goi
Un omagiu adus, unora, dintre noi
Încă in viață dragii de ei
Muritori ca si noi
12.12.2023
Ora 21:20.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: florin-ristea
Дата публикации: 13 декабря 2023
Просмотры: 575
Стихи из этой категории
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Draga mea copilă
Aprob existența ta la ce se află în mine
Îmi mut privirea minții dintr-un sertar în altul
Ajung la treapta în care arta scoate la suprafață cele mai frumoase clipe
Amintirile sapă cu unghiile în pământul dintre flori
Era doar o zi de iarnă, friguroasă, cu gust de scorțișoară
Era ca oricare alta, din trecut
Căci o alta nu știu dacă va să fie, mâine.
Punct infinit
Te vad, ma zbori in cele mai înalte ceruri
Când îți respir din aura verzuie
Spini calzi de lumeni ca sa ma învălui
Pana in vecii-n care-o sa ma nărui.
Se crapa zori si tu ești infinit cu mine
Se aduna norii-n flăcări la apus
Tu nu ești niciodată dus
Și niciodată nu-mi aduci suspine.
Ochi in ochi si mâna-n mâna
Pana din noi nimic n-o sa rămână
Lăsam in urma oameni, paradis
Și mergem unde ne e scris.
🎤 Doar ea
Nu îmi place întunericul sau când e haos in jurul meu
Dar totuși trag draperiile și mă învârt în jurul problemelor mele de parcă ar fi un nucleu.
Mintea mea îți cântă numele și îl dă de toți pereții creând un silențios ecou.
Știu ca mă vrei doar în cercei și în furou!
Sunt suficient de bună să mă iubești o noapte,
Dar imposibil de greu de iubit prin fapte…
Sunt un tumult de emoții, trăiri și gânduri
Sunt ceea ce nu vei putea niciodată să citești printre rânduri!
Sunt umbra de care ai nevoie pentru a te apăra de soarele arzător
Însă atât…trebuia să știu ca ești doar amator!
Nu am fost niciodată alegerea ta,
Însă în totdeauna o opțiune, eram doar… eu
Nimic special pentru tine;
Am ținut mereu locul unei blondei clandestine.
Nu sunt greu de înțeles!
Dar nu sunt și nici nu am fost persoana ce-ți stârnește interes.
Ochii tăi mă privesc sfidător dar mintea ta zboară la ea
Când te ating, fiorii de pe spate îți aduc aminte de felul în care te iubea…
Doar ea…Și nimic mai mult.
Ești ca o melodie veche pe care încă sunt nerăbdătoare să o ascult
Dar știu ca glasul tău se stinge și devii din ce în ce mai mut.
Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.
Iubirea mea
Dacă toți ar iubi cum iubesc eu,
nu ar exista colțuri de întuneric,
doar lumina unei iubiri nemărginite,
care curge din adâncuri, fără sfârșit.
Aș oferi fără să aștept,
fără să mă întrebi, fără să mă întrebi,
fără teama de a rămâne gol,
pentru că iubirea mea nu se măsoară în ceea ce dau,
ci în ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
Aș iubi în liniște, ca vântul pe câmpuri,
cu acea blândețe care știe să mângâie,
dar care nu lasă niciodată golul nemângâiat.
Aș iubi ca o mare ce nu cunoaște țărmuri,
împingându-se necontenit în fiecare fărâmă de pământ,
acoperindu-te cu valuri de încredere.
Iubirea mea nu e o poveste,
e o adiere de foc, ce se stinge și reapare,
o flacără ce arde de milioane de ori,
dar niciodată nu se consumă.
E acel „înainte” ce nu a fost spus încă,
dar totuși e acolo, în fiecare respirație.
Dacă toți ar iubi cum iubesc eu,
lumea ar fi un loc fără granițe,
fără frici și fără regrete,
în care doar iubirea ar dicta ritmul zilelor,
și ar înflori din fiecare fereastră,
din fiecare pas, din fiecare gest.
Iubirea mea este acel loc în care
nu trebuie să te schimbi,
pentru că tot ceea ce ești este suficient,
pentru că iubirea mea te cuprinde
fără condiții, fără „dar”-uri,
fără „poate”.
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Draga mea copilă
Aprob existența ta la ce se află în mine
Îmi mut privirea minții dintr-un sertar în altul
Ajung la treapta în care arta scoate la suprafață cele mai frumoase clipe
Amintirile sapă cu unghiile în pământul dintre flori
Era doar o zi de iarnă, friguroasă, cu gust de scorțișoară
Era ca oricare alta, din trecut
Căci o alta nu știu dacă va să fie, mâine.
Punct infinit
Te vad, ma zbori in cele mai înalte ceruri
Când îți respir din aura verzuie
Spini calzi de lumeni ca sa ma învălui
Pana in vecii-n care-o sa ma nărui.
Se crapa zori si tu ești infinit cu mine
Se aduna norii-n flăcări la apus
Tu nu ești niciodată dus
Și niciodată nu-mi aduci suspine.
Ochi in ochi si mâna-n mâna
Pana din noi nimic n-o sa rămână
Lăsam in urma oameni, paradis
Și mergem unde ne e scris.
🎤 Doar ea
Nu îmi place întunericul sau când e haos in jurul meu
Dar totuși trag draperiile și mă învârt în jurul problemelor mele de parcă ar fi un nucleu.
Mintea mea îți cântă numele și îl dă de toți pereții creând un silențios ecou.
Știu ca mă vrei doar în cercei și în furou!
Sunt suficient de bună să mă iubești o noapte,
Dar imposibil de greu de iubit prin fapte…
Sunt un tumult de emoții, trăiri și gânduri
Sunt ceea ce nu vei putea niciodată să citești printre rânduri!
Sunt umbra de care ai nevoie pentru a te apăra de soarele arzător
Însă atât…trebuia să știu ca ești doar amator!
Nu am fost niciodată alegerea ta,
Însă în totdeauna o opțiune, eram doar… eu
Nimic special pentru tine;
Am ținut mereu locul unei blondei clandestine.
Nu sunt greu de înțeles!
Dar nu sunt și nici nu am fost persoana ce-ți stârnește interes.
Ochii tăi mă privesc sfidător dar mintea ta zboară la ea
Când te ating, fiorii de pe spate îți aduc aminte de felul în care te iubea…
Doar ea…Și nimic mai mult.
Ești ca o melodie veche pe care încă sunt nerăbdătoare să o ascult
Dar știu ca glasul tău se stinge și devii din ce în ce mai mut.
Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.
Iubirea mea
Dacă toți ar iubi cum iubesc eu,
nu ar exista colțuri de întuneric,
doar lumina unei iubiri nemărginite,
care curge din adâncuri, fără sfârșit.
Aș oferi fără să aștept,
fără să mă întrebi, fără să mă întrebi,
fără teama de a rămâne gol,
pentru că iubirea mea nu se măsoară în ceea ce dau,
ci în ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
Aș iubi în liniște, ca vântul pe câmpuri,
cu acea blândețe care știe să mângâie,
dar care nu lasă niciodată golul nemângâiat.
Aș iubi ca o mare ce nu cunoaște țărmuri,
împingându-se necontenit în fiecare fărâmă de pământ,
acoperindu-te cu valuri de încredere.
Iubirea mea nu e o poveste,
e o adiere de foc, ce se stinge și reapare,
o flacără ce arde de milioane de ori,
dar niciodată nu se consumă.
E acel „înainte” ce nu a fost spus încă,
dar totuși e acolo, în fiecare respirație.
Dacă toți ar iubi cum iubesc eu,
lumea ar fi un loc fără granițe,
fără frici și fără regrete,
în care doar iubirea ar dicta ritmul zilelor,
și ar înflori din fiecare fereastră,
din fiecare pas, din fiecare gest.
Iubirea mea este acel loc în care
nu trebuie să te schimbi,
pentru că tot ceea ce ești este suficient,
pentru că iubirea mea te cuprinde
fără condiții, fără „dar”-uri,
fără „poate”.
Другие стихотворения автора
De doua zile
De ieri, la scosul soarelui din rouā
Plecat mi-a fost si zâmbetul
Un chip de numãr 9
Atat de vesel mi-i s-o dus
Cā nici cā-l chem
Sā duuucà
Macar de-o prinde-un râs umbland
Un hohot rātācit prin luncà
Un hahaha cu lacrimi
Un hihihi,sau ce-o gāsi
Sà-i fie râs
Sà râdà zambetul plecat
Sà facà pe nebunul
Aratà a drac împielitat
De doua zile-i tot plecat
Eu nu-i mai sunt stapânul
Florin Ristea
16.dec.2023
19:10
"TU CUI II SPUI PĂRETE"
MI-AM AGATAT DORINȚELE PE ZI
IN UMBRA CUIULUI
DIN PRISPĂ
IACA-N VENIREA NOPȚII UMBRA DISPĂRU
DORINȚELE-MI CĂZURĂ PRINTRE STELE
CU GANDURI CU TRAIRI
CU TOATE CELE
ÎI SPUSE CUIUL... LA DESPARTIREA DE PĂRETE
😂❤️😂
Versuri inspirate din postarea ta... Mihaela Pislaru .
Florin Ristea
16.01.2024
"Un vis pus pe vers"
Am fost la un pas...de, reci îmbrățișări
Am fost la un pas...de, DA si NU,de reușită
Am fost la un pas ...de, nu-mi pasă
Am fost la un pas...de,hai lasă!
Am fost la un pas...de, scurtătura din viață
Am fost la un pas..de, totul sau nimic
Am fost la un pas...de, tortură,de dor
Am fost la un pas...de, mine cel de ieri
Am fost la un pas...de, ingerii din cer
Am fost la un pas...de, IUBIREA divina
Am fost la un pas...de, rugaciune și tihnă
Am fost la un pas...de, trup si oglindă
Am fost la un pas ...de, nevoi si placeri
Am fost la un pas...de,sa uit ce-a fost ieri
Am fost la un pas ...de, nevoia de mers
Am fost la un pas... de, un cui pus in lemn
Am fost la un pas ...de, râul blestem
Am fost la un pas... de, glasul patern
Am fost la un pas...de, glasul matern
Am fost la un pas...de, pașii pierduti,de trecut
Am fost la un pas ...de, regres prin "progres"
Am fost la un pas ...de,tine de eu
Am fost la un pas ...de, pantofi si de străzi
Am fost la un pas...de, a merge dinou
Am fost la un pas ...de, un sprint în careu
Am fost la un pas...de,a uita ...nu-s picioare să merg, ăsta -s eu
Am fost la un pas...de, un vis pus pe vers.
Florin Ristea
29.12.2023
23:50
30.12.2023
00:05
Viața templul timpului
"Viața templul timpului"
Tu inimă din ceasuri
Cu pulsul ticăind
Ce-mi tot pompezi
In timp, secunde-n infinit
Tu inimă din ceasuri
Să-mi ticăi,multe veacuri, multe
Vreau timp,vreau viață
Milenii să-mi ajungă.
20:15
26.04.2024
Florin Ristea
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)
De doua zile
De ieri, la scosul soarelui din rouā
Plecat mi-a fost si zâmbetul
Un chip de numãr 9
Atat de vesel mi-i s-o dus
Cā nici cā-l chem
Sā duuucà
Macar de-o prinde-un râs umbland
Un hohot rātācit prin luncà
Un hahaha cu lacrimi
Un hihihi,sau ce-o gāsi
Sà-i fie râs
Sà râdà zambetul plecat
Sà facà pe nebunul
Aratà a drac împielitat
De doua zile-i tot plecat
Eu nu-i mai sunt stapânul
Florin Ristea
16.dec.2023
19:10
"TU CUI II SPUI PĂRETE"
MI-AM AGATAT DORINȚELE PE ZI
IN UMBRA CUIULUI
DIN PRISPĂ
IACA-N VENIREA NOPȚII UMBRA DISPĂRU
DORINȚELE-MI CĂZURĂ PRINTRE STELE
CU GANDURI CU TRAIRI
CU TOATE CELE
ÎI SPUSE CUIUL... LA DESPARTIREA DE PĂRETE
😂❤️😂
Versuri inspirate din postarea ta... Mihaela Pislaru .
Florin Ristea
16.01.2024
"Un vis pus pe vers"
Am fost la un pas...de, reci îmbrățișări
Am fost la un pas...de, DA si NU,de reușită
Am fost la un pas ...de, nu-mi pasă
Am fost la un pas...de,hai lasă!
Am fost la un pas...de, scurtătura din viață
Am fost la un pas..de, totul sau nimic
Am fost la un pas...de, tortură,de dor
Am fost la un pas...de, mine cel de ieri
Am fost la un pas...de, ingerii din cer
Am fost la un pas...de, IUBIREA divina
Am fost la un pas...de, rugaciune și tihnă
Am fost la un pas...de, trup si oglindă
Am fost la un pas ...de, nevoi si placeri
Am fost la un pas...de,sa uit ce-a fost ieri
Am fost la un pas ...de, nevoia de mers
Am fost la un pas... de, un cui pus in lemn
Am fost la un pas ...de, râul blestem
Am fost la un pas... de, glasul patern
Am fost la un pas...de, glasul matern
Am fost la un pas...de, pașii pierduti,de trecut
Am fost la un pas ...de, regres prin "progres"
Am fost la un pas ...de,tine de eu
Am fost la un pas ...de, pantofi si de străzi
Am fost la un pas...de, a merge dinou
Am fost la un pas ...de, un sprint în careu
Am fost la un pas...de,a uita ...nu-s picioare să merg, ăsta -s eu
Am fost la un pas...de, un vis pus pe vers.
Florin Ristea
29.12.2023
23:50
30.12.2023
00:05
Viața templul timpului
"Viața templul timpului"
Tu inimă din ceasuri
Cu pulsul ticăind
Ce-mi tot pompezi
In timp, secunde-n infinit
Tu inimă din ceasuri
Să-mi ticăi,multe veacuri, multe
Vreau timp,vreau viață
Milenii să-mi ajungă.
20:15
26.04.2024
Florin Ristea
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)