Ai căutat: "rescriu destine"
Creaţii aleatorii :)
Colosul
Mă aflam la poalele tale munte
Privirea îmi era o căutare
Trecând hăul tremurând pe punte
Mușcam stânca la prima încercare.
Covor de pietre alunecătoare ,
Jar fierbinte sub picioare de călcat,
Trăind crezul că îmi fac cărare
Un munte, eu,aveam de escaladat.
Deasupra ploi și vânturile sunt reci,
Uneori un strop sângeriu de soare,
Îmi este frică de hăul ce pe veci
Muntele mi-a săpat la picioare .
Tu plin de bogății mi te-ai arătat
Nu aveam voie să mă înfrupt din ele
Cu fiare sălbatice m-am luptat
Copacii m-au zgâriat cu alor nuiele.
Colosul la apus era escaladat……
Scrisoare către tine partea 6
Aș da timpul înapoi să fim amândoi,
Nu ai idee cât sufăr că te-am lăsat să pleci din viața mea,
Câte lacrimi am vărsat în fiecare noapte,
Sperând că te vei întoarce la mine fără întrebări și mă vei îmbrățișa.
Am nevoie de tine mai mult ca oricând,
Pentru că doar tu mă făceai fericită,
Și iubesc tot la tine să ții minte asta,
Chiar dacă nu pot să îți spun in față,
Ci doar în scris când îmi exprim sentimentele.
Până și inima plânge de dor,
Și te caută neîncetat,
Că pe tine nu te pot avea,
Doar in vise te mai pot vedea,
Și sărutul real să mă trezească ca dintr-un basm.
Viaţa
Pe eșafod stă și m-așteaptă viața,
Cu ștreangurile puse-n rând,
De aceea merg pe fir întins ca ața,
Echilibrist pe moarte pedalând.
Mă-mbrac și-n clovn câteodată,
În orice număr la nevoie figurez,
Căci viața într-o zi m-așteaptă,
Să fac un salt mortal de la trapez.
Înot mereu pe sub năvoade,
Și am lansări de bumerang,
Târâș mă-ndrept spre eșafoade,
Ca umbra-mi s-o agăț în ștreang,
Să păcălesc pe viață și pe moarte,
Să fiu uitat aicea pe pământ,
Și zilnic să-ntocmesc rapoarte,
Cu toți acei ce intră în mormânt.
Căutarea
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am deschis ușa , casa goală , pustiul dinlăuntrul său ,
O dîră de parfum lasată , într-un colț , o glastră spartă
Miresme îmbietoare , te-am savurat pînă-n străfunduri
…Te-am cautat. Unde erai ?
Prin munîi si văi , si peșteri multe , ai lăsat urme , tot necunoscute
Prin firicele de nisip , te-am scăpat printre degete ,
Si în adîncurile mării , m-am îmbătat de dorul tău nebun…
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am zburat sus la stele , si Soarele din depărtare , lumină-mi facu calea
Te-am gasit , sus , pe Lună
Cu sufletul înlăcrimat , te-am intrebat :
Te-am căutat, ești bine ?
vinyl plays, second record
cu chip static, străveziu
schițezi ce simți, privind spre mine
mă tem de a nu fi prea târziu
să clădești turn din ruine
ce din roz-cuarț negru devine
și ale harpei unduioase corzi
defel nu te mai captivează
eliberându-te de gărzi
acum voia te ghidează
și uitarea-i ce urmează
cuprinde-mi mâna doar o dată
în acest loc necultivat
ca drept neajutorată fată
recurg perpetuu la al tău sfat
să nu-mi mai port capul plecat
razele tale mult prea aprige
se-ndreaptă cu mișcări agile
de ce-i “clasic” se pot distinge
și străpung a mea privire
ideea de “farmec” să-mi inspire
Un simplu gând
Când ai,
Dai mai mult decât cer mâinile goale,
Până nu mai e nimic din tine,
Nici nume, nici umbră de soare.
Și când tăcerea devine răsplată,
Lumea uită ca-i fost al lor odată.
De unde să ai,
Când tot ce aveai era doar suflet,
Iar sufletul l-ai risipit
În brațele celor ce nu l-au primit?
Acum taci,
Dar tăcerea nu doare.
Ea doar apasă,
Până la capătul uitării amare.
Colosul
Mă aflam la poalele tale munte
Privirea îmi era o căutare
Trecând hăul tremurând pe punte
Mușcam stânca la prima încercare.
Covor de pietre alunecătoare ,
Jar fierbinte sub picioare de călcat,
Trăind crezul că îmi fac cărare
Un munte, eu,aveam de escaladat.
Deasupra ploi și vânturile sunt reci,
Uneori un strop sângeriu de soare,
Îmi este frică de hăul ce pe veci
Muntele mi-a săpat la picioare .
Tu plin de bogății mi te-ai arătat
Nu aveam voie să mă înfrupt din ele
Cu fiare sălbatice m-am luptat
Copacii m-au zgâriat cu alor nuiele.
Colosul la apus era escaladat……
Scrisoare către tine partea 6
Aș da timpul înapoi să fim amândoi,
Nu ai idee cât sufăr că te-am lăsat să pleci din viața mea,
Câte lacrimi am vărsat în fiecare noapte,
Sperând că te vei întoarce la mine fără întrebări și mă vei îmbrățișa.
Am nevoie de tine mai mult ca oricând,
Pentru că doar tu mă făceai fericită,
Și iubesc tot la tine să ții minte asta,
Chiar dacă nu pot să îți spun in față,
Ci doar în scris când îmi exprim sentimentele.
Până și inima plânge de dor,
Și te caută neîncetat,
Că pe tine nu te pot avea,
Doar in vise te mai pot vedea,
Și sărutul real să mă trezească ca dintr-un basm.
Viaţa
Pe eșafod stă și m-așteaptă viața,
Cu ștreangurile puse-n rând,
De aceea merg pe fir întins ca ața,
Echilibrist pe moarte pedalând.
Mă-mbrac și-n clovn câteodată,
În orice număr la nevoie figurez,
Căci viața într-o zi m-așteaptă,
Să fac un salt mortal de la trapez.
Înot mereu pe sub năvoade,
Și am lansări de bumerang,
Târâș mă-ndrept spre eșafoade,
Ca umbra-mi s-o agăț în ștreang,
Să păcălesc pe viață și pe moarte,
Să fiu uitat aicea pe pământ,
Și zilnic să-ntocmesc rapoarte,
Cu toți acei ce intră în mormânt.
Căutarea
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am deschis ușa , casa goală , pustiul dinlăuntrul său ,
O dîră de parfum lasată , într-un colț , o glastră spartă
Miresme îmbietoare , te-am savurat pînă-n străfunduri
…Te-am cautat. Unde erai ?
Prin munîi si văi , si peșteri multe , ai lăsat urme , tot necunoscute
Prin firicele de nisip , te-am scăpat printre degete ,
Si în adîncurile mării , m-am îmbătat de dorul tău nebun…
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am zburat sus la stele , si Soarele din depărtare , lumină-mi facu calea
Te-am gasit , sus , pe Lună
Cu sufletul înlăcrimat , te-am intrebat :
Te-am căutat, ești bine ?
vinyl plays, second record
cu chip static, străveziu
schițezi ce simți, privind spre mine
mă tem de a nu fi prea târziu
să clădești turn din ruine
ce din roz-cuarț negru devine
și ale harpei unduioase corzi
defel nu te mai captivează
eliberându-te de gărzi
acum voia te ghidează
și uitarea-i ce urmează
cuprinde-mi mâna doar o dată
în acest loc necultivat
ca drept neajutorată fată
recurg perpetuu la al tău sfat
să nu-mi mai port capul plecat
razele tale mult prea aprige
se-ndreaptă cu mișcări agile
de ce-i “clasic” se pot distinge
și străpung a mea privire
ideea de “farmec” să-mi inspire
Un simplu gând
Când ai,
Dai mai mult decât cer mâinile goale,
Până nu mai e nimic din tine,
Nici nume, nici umbră de soare.
Și când tăcerea devine răsplată,
Lumea uită ca-i fost al lor odată.
De unde să ai,
Când tot ce aveai era doar suflet,
Iar sufletul l-ai risipit
În brațele celor ce nu l-au primit?
Acum taci,
Dar tăcerea nu doare.
Ea doar apasă,
Până la capătul uitării amare.