Nunta (a 7-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii
În trup, în cuget și-n gândire
Iar astăzi te numesc ,,mireasă";
Te port în suflet, în inimă în iubire.
2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină
Mult, o să mă facă să zâmbesc,
Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.
3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit
Frumoasă, cum mi te imaginam,
Căci cu suspinuri de negrăit
Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.
4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu
Cu orice preț să mi te dăruiască,
Pentru a te iubi mereu,
Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.
5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,
Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.
Te-am primit astăzi ca și un dar,
Atât de scump de nici nu te puteam visa.
6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc
Când te văd în alb îmbrăcată
Furându-mi inima de foc
Și stingând-o cu dragostea-ți toată
7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață
Să mă lupt pentru tine cu toată lumea
Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:
,,Vrei să fi soția mea?"
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cosmin Ștefan
Data postării: 12 iulie 2024
Vizualizări: 367
Poezii din aceiaşi categorie
Doi,noi doi
Amândoi,noi doi
Goi de tristețe,
Plini de iubirea ce se rotește în cercul de foc,
Ce-ți iese din angelica privire,
Îngerul meu cu noroc,
Ce-mi arată al dragostei joc
Iubirea se plimbă de la tine la mine,
Se reîntoarce la tine vorbindu-ți dulce cu vorbele mele...
Vasilica tu ești dragostea vie,
Ochii tăi sunt văpăi ce mă ard
Când în gând te revăd,
Tu nefiind lângă mine,
E trist,dar știu că tu ești fericire
Iar eu îți tot spun,te iubesc!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Igienă de George Bacovia în italiană
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Igiene
Pensa che avrei attaccato...
E quando la bacio ha paura,
Ma schiava del piacere, geme
E chiede un lungo bacio.
Poi, quando lo spasmo se ne andò,
Bagna un fazzoletto di profumo -
Se lo mette in bocca ed è triste
Si asciuga un bacio fisico.
Haosul iubirii
Când tu adesea mă priveai agale și ascuns,
Ah,mă fumai atât de repede și uite,astăzi,m ai constrâns,
Tu m ai lăsat singură și fără iubire-ndeajuns,
Îndată te ai strecurat și ai fugit fără a te uita la chipul meu așa de plâns.
Oh,tu,iubire,ce ieri doar mă sorbeai cu-o singură privire,
Cu ochii reci și duri m-arunci în valurile mării cea anoste,
Iubire,tu ai grijă ce dai și ce primești,ca mâine scump o să te coste,
Iar astăzi,te las să pleci,dar nu te gândi la mine ca la ale tale foste.
Eu ieri iubeam,zâmbeam și eram fericită,
Și tu mă vedeai doar ca pe o pisică nedomesticită.
Mă loveai ușor și fără ale tale mâini,
Uita ne astăzi,suntem doar doi străini.
Ai vrut din al meu suflet de copil firav,
Să construiești din el doar un om ce te iubește ca un slav.
Ai vrut să mi iei toată culoarea roz din ochii și din obrajii reci,
Ca o pasăre în colivie ai vrut să mă lași și,uite,tu acum să pleci.
Astăzi am aruncat armele pe motiv de nepotrivire,
Al meu trup nu ți a mai rezistat nici la o ultima strivire.
În ochii tăi mă vezi doar o crudă și simpla femeie,
Ce în mâna odată îți deținea a inimii și suflet cheie.
Iubirea e secretul!
Cad peste noi picuri de apă
Ce ne pătrund până la piele,
Mă cert cu norul dus de vânt
Că ne-a ascuns bolta cu stele
Sunt la plimbare pe-nserat
La braț cu draga mea soție,
Îmi spune despre ziua grea
O liniștesc și îi recit o poezie
Ne strecurăm sub un copac
Până ce ploaia nu mai curge,
O strâng în brațe, ne sărutăm
Și regretăm că timpul fuge
Într-un târziu pornim la drum
Și ne vorbim vrute, nevrute,
Despre trecut, prezent și viitor
Și de-ale noastre mici dispute
Plimbarea ne e mereu cadou
Ce ne-amintește de tinerețe,
Despre povestea lungă de iubire
Pe care-o credem fără bătrânețe
Intrăm în casă și suntem fericiți
Că astăzi ne avem unul pe altul,
Perechea potrivită pe pământ
Mărturisind..iubirea e secretul!
Plumb sub piele
Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.
Nu te mai caut, nu te mai chem,
Nu-ți mai scriu numele-n vise,
Dar uneori, când trece un tren,
Îmi pare că dorul se-nchide.
Ești parte din mine ca plumbul
Ce arde încet, nevăzut,
Un semn ce nu doare..
Ecou
Te auzi ca un ecou,
Dar te simt ca pe o șoaptă,
Nu mă chemi când iți e rău,
Și nici când viața e nedreaptă.
Te temi să nu te părăsesc,
Nu orice floare are spini,
Prin tine mă regăsesc,
De ce aș vrea sa fim străini?
Nu e prima zi de aprilie,
Nu te mint când zic că-mi pasă,
Numește-mi brațele familie,
Dacă te simți in ele acasă.
Doi,noi doi
Amândoi,noi doi
Goi de tristețe,
Plini de iubirea ce se rotește în cercul de foc,
Ce-ți iese din angelica privire,
Îngerul meu cu noroc,
Ce-mi arată al dragostei joc
Iubirea se plimbă de la tine la mine,
Se reîntoarce la tine vorbindu-ți dulce cu vorbele mele...
Vasilica tu ești dragostea vie,
Ochii tăi sunt văpăi ce mă ard
Când în gând te revăd,
Tu nefiind lângă mine,
E trist,dar știu că tu ești fericire
Iar eu îți tot spun,te iubesc!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Igienă de George Bacovia în italiană
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Igiene
Pensa che avrei attaccato...
E quando la bacio ha paura,
Ma schiava del piacere, geme
E chiede un lungo bacio.
Poi, quando lo spasmo se ne andò,
Bagna un fazzoletto di profumo -
Se lo mette in bocca ed è triste
Si asciuga un bacio fisico.
Haosul iubirii
Când tu adesea mă priveai agale și ascuns,
Ah,mă fumai atât de repede și uite,astăzi,m ai constrâns,
Tu m ai lăsat singură și fără iubire-ndeajuns,
Îndată te ai strecurat și ai fugit fără a te uita la chipul meu așa de plâns.
Oh,tu,iubire,ce ieri doar mă sorbeai cu-o singură privire,
Cu ochii reci și duri m-arunci în valurile mării cea anoste,
Iubire,tu ai grijă ce dai și ce primești,ca mâine scump o să te coste,
Iar astăzi,te las să pleci,dar nu te gândi la mine ca la ale tale foste.
Eu ieri iubeam,zâmbeam și eram fericită,
Și tu mă vedeai doar ca pe o pisică nedomesticită.
Mă loveai ușor și fără ale tale mâini,
Uita ne astăzi,suntem doar doi străini.
Ai vrut din al meu suflet de copil firav,
Să construiești din el doar un om ce te iubește ca un slav.
Ai vrut să mi iei toată culoarea roz din ochii și din obrajii reci,
Ca o pasăre în colivie ai vrut să mă lași și,uite,tu acum să pleci.
Astăzi am aruncat armele pe motiv de nepotrivire,
Al meu trup nu ți a mai rezistat nici la o ultima strivire.
În ochii tăi mă vezi doar o crudă și simpla femeie,
Ce în mâna odată îți deținea a inimii și suflet cheie.
Iubirea e secretul!
Cad peste noi picuri de apă
Ce ne pătrund până la piele,
Mă cert cu norul dus de vânt
Că ne-a ascuns bolta cu stele
Sunt la plimbare pe-nserat
La braț cu draga mea soție,
Îmi spune despre ziua grea
O liniștesc și îi recit o poezie
Ne strecurăm sub un copac
Până ce ploaia nu mai curge,
O strâng în brațe, ne sărutăm
Și regretăm că timpul fuge
Într-un târziu pornim la drum
Și ne vorbim vrute, nevrute,
Despre trecut, prezent și viitor
Și de-ale noastre mici dispute
Plimbarea ne e mereu cadou
Ce ne-amintește de tinerețe,
Despre povestea lungă de iubire
Pe care-o credem fără bătrânețe
Intrăm în casă și suntem fericiți
Că astăzi ne avem unul pe altul,
Perechea potrivită pe pământ
Mărturisind..iubirea e secretul!
Plumb sub piele
Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.
Nu te mai caut, nu te mai chem,
Nu-ți mai scriu numele-n vise,
Dar uneori, când trece un tren,
Îmi pare că dorul se-nchide.
Ești parte din mine ca plumbul
Ce arde încet, nevăzut,
Un semn ce nu doare..
Ecou
Te auzi ca un ecou,
Dar te simt ca pe o șoaptă,
Nu mă chemi când iți e rău,
Și nici când viața e nedreaptă.
Te temi să nu te părăsesc,
Nu orice floare are spini,
Prin tine mă regăsesc,
De ce aș vrea sa fim străini?
Nu e prima zi de aprilie,
Nu te mint când zic că-mi pasă,
Numește-mi brațele familie,
Dacă te simți in ele acasă.
Alte poezii ale autorului
Amorul meu pierdut (Prima poezie din seria ,,În căutarea dragostei"
1. Amorul meu pierdut
Unde să te caut?
Unde am să te găsesc?
Știind că pentru mine ești tot și te iubesc
2. Amorul meu dulce
Timpul meu se duce
Încă nu te-am găsit
Dar am să te caut în multul infinit
3. Amorul meu negru
Te văd ca pe un astru
Care te stingi încet
Acum, când mi-ai lăsat în inimă doar deșert
4. Amorul meu pierdut
Ce-mi ești necunoscut
M-ai lăsat ca pe un mort
Îngropat în al dorului larg deșert
5. Amorul meu dulce
Cu inima rece
Dă-mi să ți-o încălzesc
Căci să te strâng la piept e tot ce îmi doresc
6. Amorul meu negru
Cu totul funebru
Iarăși am să renunț
Te caut(...,)nu te găsesc(...).amorul meu pierdut
Privirea ta
1. Privirea ta mă face
Să mă arunc complet în gol,
Căci o văd ca pe o lance,
Ce mă aruncă frânt la sol.
2. În ea eu mă pierd de tot
Și n-am cuvinte s-o descriu,
Gura să-mi deschid nu mai pot,
Și-n ea găsesc tot ce nu știu.
3. Oriunde mă urmărește
Și mă strigă ca un ecou,
Dintr-o veche poveste,
În care mă simțeam erou.
4. Și pe tine te vedeam
Ca un soare strălucitor,
În lumina ta orbeam,
Dar și-n absență eu mor.
5. Ochi blânzi, aprinși de dor,
În fiecare noapte,
Îi văd în toată splendoarea lor,
Chiar dacă tu ești departe.
Calea iertării
Atunci când te simți complet pierdut
Și ți-e greu printre oameni să trăiești,
Amintește-ți că există o cale
Și anume să ierți.
Căci, de vrei să iubești mult,
Pentru toți trebuie să te jertfești,
Să renunți la orgoliile tale
Și să înveți să ierți.
Căci și tu, la rândul tău, ai greșit,
Poate aruncând cuvinte aiurea
Sau lovind cu fapte care dor...
„Iartă-mă", cel mai frumos cuvânt
Ce-ți aduce al Raiului pace,
Fiind scara care duce la cer,
Unde-ți vei găsi cunună.
Căci și Hristos, fiind pe pământ,
Când Crucea în spate își duce,
Cu ochi în lacrimi, se roagă sincer:
„Iartă-le a lor vină,
Părinte, căci nu știu ce fac acum."
Deci, de vrei să fii fiul lui Dumnezeu,
Mergi și fă la fel cu semenul tău.
Iertarea e calea cea strâmtă,
În care te faci asemeni lui Hristos,
Luând asupra Sa pedeapsa pe care
A dus-o pentru toți.
Și din coasta Sa, de noi frântă,
Sângele Său cel sfânt și l-a vărsat jos,
Lăsându-și Trupul ca și mâncare,
Ne-a înviat din morți.
Și de atunci, la orice Liturghie,
Auzi: „Acesta este Sângele Meu,
Ce pentru mulți se varsă
Spre iertare de păcate."
Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
1. M-ai dă-mi o clipă
Să îți spun cât îmi ești de dragă
Și apoi aruncă-mă în groapă
Căci gândul că te-aș pierde mă seacă de vlagă
2. Mai dă-mi o secundă
Să te sărut cu patos
Inima-n mine intens să ardă
Când simt ale tale buze, atât de grațios
3. Mai dă-mi un minut
Eu la ureche să-ți șoptesc
Cele mai dulci cuvinte, tăcut
Cald și ușor, să-ți spun cât de mult eu te iubesc
4. Mai dă-mi o oră
Te rog, încă nu pleca
Și am să-i aduc mamei o noră
Așa cum își dorea
5. Mai dă-mi o zi
Să petrec în a ta viață
Să-ți privesc sufletul prin ochii tăi verzi
Unde văd un viitor, eu și tu, o viață
6. Mai dă-mi o lună
Să te strâng la pieptul meu
Să-mi simt inima cum bate, nebună
Cum aleargă ici și colo, de dragul tău, mereu
7. Mai dă-mi un an
Să fie iubirea noastră un etern dans
Să-l parcurgem pas cu pas pe acest nesfârșit ocean
Plin de emoții în care mai împins
8. Mai dă-mi o viață
Să îmbătrânim în doi
Să fim un moșneguț și o băbuță
Așezați veseli, la a noastră casă în anii așezați pe păr, greoi
9. Mai dă-mi un infinit
Să-l petrec cu tine în rai
Să ne veselim de Hristos cel iubit
Acela care mi te v-a descoperii, ne va unii și-mi va dăruii cu tine un trai
Βunicul
Bunicul era tot ce aveam mai drag
Era ca un far în întunericul vieții mele
Călăuzindu-mă prin orice furtună
În brațele lui mă simțeam ferit de rele
Și acum mi-amintesc chipul de altădată
Și vocea-i trenurândă, aducându-mi liniștea
Era singurul meu refugiu
Când valul greutăților, mă lovea
Era ca aerul de primăvară
În prezența lui simțeam cum inima îmi înflorește
Acum doar focul dorului mă arde
Căci bunicul mă veghează, de acolo de unde este
Și nădejdea-mi este numai sus la Dumnezeu
Să-i dăruiască veșnică odihnă
Să-i răsplătească dragostea ce ne-a dăruit
Însutit și înmiit
În amintirea ta
1. Încă mă gândesc la tine
Nu mi te pot scoate din cap, deloc
Aș plânge, dar nu are cine
Să-mi coase inima la loc
2. Te visez și-acum, mereu,
Chipul tău mă arde-n noapte,
Îți caut umbra printre stele
Și te strig în gând departe.
3. Mie dor, în ochii tăi să mă mai pierd
Și mâna-ți caldă s-o mai simt, aș vrea
Dar lacrimile ce-mi curg pe obraj, mă ard
Când știu, că-i vina mea
4. Poți să mă vezi nebun, naiv
Nu-mi pasă
Căci din toate poveștile citite
Tu ai fost cea mai frumoasă
Amorul meu pierdut (Prima poezie din seria ,,În căutarea dragostei"
1. Amorul meu pierdut
Unde să te caut?
Unde am să te găsesc?
Știind că pentru mine ești tot și te iubesc
2. Amorul meu dulce
Timpul meu se duce
Încă nu te-am găsit
Dar am să te caut în multul infinit
3. Amorul meu negru
Te văd ca pe un astru
Care te stingi încet
Acum, când mi-ai lăsat în inimă doar deșert
4. Amorul meu pierdut
Ce-mi ești necunoscut
M-ai lăsat ca pe un mort
Îngropat în al dorului larg deșert
5. Amorul meu dulce
Cu inima rece
Dă-mi să ți-o încălzesc
Căci să te strâng la piept e tot ce îmi doresc
6. Amorul meu negru
Cu totul funebru
Iarăși am să renunț
Te caut(...,)nu te găsesc(...).amorul meu pierdut
Privirea ta
1. Privirea ta mă face
Să mă arunc complet în gol,
Căci o văd ca pe o lance,
Ce mă aruncă frânt la sol.
2. În ea eu mă pierd de tot
Și n-am cuvinte s-o descriu,
Gura să-mi deschid nu mai pot,
Și-n ea găsesc tot ce nu știu.
3. Oriunde mă urmărește
Și mă strigă ca un ecou,
Dintr-o veche poveste,
În care mă simțeam erou.
4. Și pe tine te vedeam
Ca un soare strălucitor,
În lumina ta orbeam,
Dar și-n absență eu mor.
5. Ochi blânzi, aprinși de dor,
În fiecare noapte,
Îi văd în toată splendoarea lor,
Chiar dacă tu ești departe.
Calea iertării
Atunci când te simți complet pierdut
Și ți-e greu printre oameni să trăiești,
Amintește-ți că există o cale
Și anume să ierți.
Căci, de vrei să iubești mult,
Pentru toți trebuie să te jertfești,
Să renunți la orgoliile tale
Și să înveți să ierți.
Căci și tu, la rândul tău, ai greșit,
Poate aruncând cuvinte aiurea
Sau lovind cu fapte care dor...
„Iartă-mă", cel mai frumos cuvânt
Ce-ți aduce al Raiului pace,
Fiind scara care duce la cer,
Unde-ți vei găsi cunună.
Căci și Hristos, fiind pe pământ,
Când Crucea în spate își duce,
Cu ochi în lacrimi, se roagă sincer:
„Iartă-le a lor vină,
Părinte, căci nu știu ce fac acum."
Deci, de vrei să fii fiul lui Dumnezeu,
Mergi și fă la fel cu semenul tău.
Iertarea e calea cea strâmtă,
În care te faci asemeni lui Hristos,
Luând asupra Sa pedeapsa pe care
A dus-o pentru toți.
Și din coasta Sa, de noi frântă,
Sângele Său cel sfânt și l-a vărsat jos,
Lăsându-și Trupul ca și mâncare,
Ne-a înviat din morți.
Și de atunci, la orice Liturghie,
Auzi: „Acesta este Sângele Meu,
Ce pentru mulți se varsă
Spre iertare de păcate."
Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
1. M-ai dă-mi o clipă
Să îți spun cât îmi ești de dragă
Și apoi aruncă-mă în groapă
Căci gândul că te-aș pierde mă seacă de vlagă
2. Mai dă-mi o secundă
Să te sărut cu patos
Inima-n mine intens să ardă
Când simt ale tale buze, atât de grațios
3. Mai dă-mi un minut
Eu la ureche să-ți șoptesc
Cele mai dulci cuvinte, tăcut
Cald și ușor, să-ți spun cât de mult eu te iubesc
4. Mai dă-mi o oră
Te rog, încă nu pleca
Și am să-i aduc mamei o noră
Așa cum își dorea
5. Mai dă-mi o zi
Să petrec în a ta viață
Să-ți privesc sufletul prin ochii tăi verzi
Unde văd un viitor, eu și tu, o viață
6. Mai dă-mi o lună
Să te strâng la pieptul meu
Să-mi simt inima cum bate, nebună
Cum aleargă ici și colo, de dragul tău, mereu
7. Mai dă-mi un an
Să fie iubirea noastră un etern dans
Să-l parcurgem pas cu pas pe acest nesfârșit ocean
Plin de emoții în care mai împins
8. Mai dă-mi o viață
Să îmbătrânim în doi
Să fim un moșneguț și o băbuță
Așezați veseli, la a noastră casă în anii așezați pe păr, greoi
9. Mai dă-mi un infinit
Să-l petrec cu tine în rai
Să ne veselim de Hristos cel iubit
Acela care mi te v-a descoperii, ne va unii și-mi va dăruii cu tine un trai
Βunicul
Bunicul era tot ce aveam mai drag
Era ca un far în întunericul vieții mele
Călăuzindu-mă prin orice furtună
În brațele lui mă simțeam ferit de rele
Și acum mi-amintesc chipul de altădată
Și vocea-i trenurândă, aducându-mi liniștea
Era singurul meu refugiu
Când valul greutăților, mă lovea
Era ca aerul de primăvară
În prezența lui simțeam cum inima îmi înflorește
Acum doar focul dorului mă arde
Căci bunicul mă veghează, de acolo de unde este
Și nădejdea-mi este numai sus la Dumnezeu
Să-i dăruiască veșnică odihnă
Să-i răsplătească dragostea ce ne-a dăruit
Însutit și înmiit
În amintirea ta
1. Încă mă gândesc la tine
Nu mi te pot scoate din cap, deloc
Aș plânge, dar nu are cine
Să-mi coase inima la loc
2. Te visez și-acum, mereu,
Chipul tău mă arde-n noapte,
Îți caut umbra printre stele
Și te strig în gând departe.
3. Mie dor, în ochii tăi să mă mai pierd
Și mâna-ți caldă s-o mai simt, aș vrea
Dar lacrimile ce-mi curg pe obraj, mă ard
Când știu, că-i vina mea
4. Poți să mă vezi nebun, naiv
Nu-mi pasă
Căci din toate poveștile citite
Tu ai fost cea mai frumoasă