Întânlire între vii și între morți!
Dragii noștri ,urcați la cele sfinte
Grea durere ,dor fierbinte
Ne aduce spre morminte
Chipuri pure și curate
Deși-s morți ,parcă trăiesc
Sub pământ doarme o floare
Plânge lacrima ce-o doare
Astăzi totuși e-o zi mare
Clopotele bat la porți
E întânlirea între vii și între morți!
Categoria: Poezii de Paște
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 27 aprilie
Vizualizări: 121
Poezii din aceiaşi categorie
Veniți de luați lumină
Veniți de luați lumină
Cu sufletul curat,
Creștinii se închină,
Hristos a înviat!
Azi, grâul de neghină
Pe veci s-a separat
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și dați-o mai apoi,
Aprinsă s-o mențină,
La cei ce-s frați cu voi.
La cei ce în grădină
Speranțe și-au plantat!
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Mariile suspină
Jelind pe Domnul Sfânt
Dar dată la o parte
E piatra de mormânt.
- Nu e aici, le spune
Un înger, n-ați aflat?
Duceți o veste-n lume,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și de vă bucurați
În liniște deplină,
De vestea ce-o aflați:
Azi, viața-n fața morții,
Prin El, a triumfat,
Veniți, de lumină,
Hristos a înviat!
Lumina Paștelui
În noaptea sfântă, clopote răsună,
Iar cerul se aprinde în lumină,
Hristos a Înviat, ecoul spune,
Speranța-n inimi iarăși se-nclină.
Sub ram de salcie și flori de crin,
Se-mbracă lumea-n straie de iertare,
Și fiecare suflet, trist sau plin,
Primește pacea blândei sărbătoare.
Oul pictat cu drag, în mâini sfințite,
Cozonaci calzi, miros de sărbători,
În rugi și cântări, sufletele-s unite,
Pe drumul Învierii, printre flori.
Să-ți fie Paștele un drum curat,
Cu liniște și binecuvântare,
Hristos a Înviat cu-adevărat –
Să-ți fie viața plină de culoare!
Pe masă-s ouă roșii, lumânări,
Iar mielul stă cuminte, ca o floare,
Se-aude „Tatăl nostru” printre zări,
În fiecare casă e sărbătoare.
Și-n clopotul ce bate liniștit,
Se-ascunde-un dor de pace și iertare,
Căci Paștele e semnul cel slăvit
Că viața biruie orice-ncercare.
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
Creştine,
Oriunde-ai fi să-ți fie bine!
Şi de nu ai, ori ai cu cine,
Mereu El te va îndruma de bine.
Trăim, glumim, hulim, păcătuim,
Prin grai şi faptă de-i greşim,
Înalță rugăciune de căință.
În gând, un gând şi o făgăduințā...
Toți mântuiți prin jertfă, de-a Sa îngăduință...
Isus și primăvara
Pe-un colț de cer, cu soare lin,
Isus coboară-n dar divin,
Iar primăvara înflorește,
Când dragostea Lui ne-ncălzește.
Copacii cântă în tăcere,
Iar florile, cu gingășie,
Se leagănă ușor în vânt,
Vestind iubire pe pământ.
Sub cerul nou, curat și clar,
El vine blând, mângâietor har,
Și fiecare fir de floare
Îi cântă slavă-n sărbătoare.
IISUS ADEVARAT A ÎNVIAT!
IISUSE, ce mult ne iubești
Frumosul zilnic ni-l dăruiești
Chiar dacă ceru-i întunecat
Cu stele pentru noi l-ai luminat
Chiar dacă negru e pământul
Pentru noi cu flori l-ai colorat
Și pe cruce de spini însângerat
TU și necredinciosul ai iertat
Creștinii în cor spre cer ți-au cântat:
HRISTOS, HRISTOS A INVIAT!
Iar cântul, în jurământ s-a preschimbat:
ADEVĂRAT A ÎNVIAT! ADEVĂRAT…!
Înălțându-te la Tatăl Ceresc
Oamenii poruncile ți le primesc
Îmbrățișați într-un creștin norod
Spre cer rugăciunea și-o slobod :
,,TATĂL NOSTRU CEL CERESC,,.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Tu, iartă-mă, Hristose!
Tu iartă-mă, că-s om
Şi că sunt şi piron
Ce încă-Ţi trec prin oase.
Că-n coastele-Ţi împunse,
Eu suliţă încă sunt
Şi spin pe capul sfânt
Şi oţetul de pe buze.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Că Te tot răstignesc,
Cum tot păcătuiesc
Şi tot îmi caut scuze.
De parcă nu-Ţi ajunge
Să simţi de sânge scurse
Picioarele-Ţi străpunse,
De mii de ani pe cruce.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Veniți de luați lumină
Veniți de luați lumină
Cu sufletul curat,
Creștinii se închină,
Hristos a înviat!
Azi, grâul de neghină
Pe veci s-a separat
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și dați-o mai apoi,
Aprinsă s-o mențină,
La cei ce-s frați cu voi.
La cei ce în grădină
Speranțe și-au plantat!
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Mariile suspină
Jelind pe Domnul Sfânt
Dar dată la o parte
E piatra de mormânt.
- Nu e aici, le spune
Un înger, n-ați aflat?
Duceți o veste-n lume,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și de vă bucurați
În liniște deplină,
De vestea ce-o aflați:
Azi, viața-n fața morții,
Prin El, a triumfat,
Veniți, de lumină,
Hristos a înviat!
Lumina Paștelui
În noaptea sfântă, clopote răsună,
Iar cerul se aprinde în lumină,
Hristos a Înviat, ecoul spune,
Speranța-n inimi iarăși se-nclină.
Sub ram de salcie și flori de crin,
Se-mbracă lumea-n straie de iertare,
Și fiecare suflet, trist sau plin,
Primește pacea blândei sărbătoare.
Oul pictat cu drag, în mâini sfințite,
Cozonaci calzi, miros de sărbători,
În rugi și cântări, sufletele-s unite,
Pe drumul Învierii, printre flori.
Să-ți fie Paștele un drum curat,
Cu liniște și binecuvântare,
Hristos a Înviat cu-adevărat –
Să-ți fie viața plină de culoare!
Pe masă-s ouă roșii, lumânări,
Iar mielul stă cuminte, ca o floare,
Se-aude „Tatăl nostru” printre zări,
În fiecare casă e sărbătoare.
Și-n clopotul ce bate liniștit,
Se-ascunde-un dor de pace și iertare,
Căci Paștele e semnul cel slăvit
Că viața biruie orice-ncercare.
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
Creştine,
Oriunde-ai fi să-ți fie bine!
Şi de nu ai, ori ai cu cine,
Mereu El te va îndruma de bine.
Trăim, glumim, hulim, păcătuim,
Prin grai şi faptă de-i greşim,
Înalță rugăciune de căință.
În gând, un gând şi o făgăduințā...
Toți mântuiți prin jertfă, de-a Sa îngăduință...
Isus și primăvara
Pe-un colț de cer, cu soare lin,
Isus coboară-n dar divin,
Iar primăvara înflorește,
Când dragostea Lui ne-ncălzește.
Copacii cântă în tăcere,
Iar florile, cu gingășie,
Se leagănă ușor în vânt,
Vestind iubire pe pământ.
Sub cerul nou, curat și clar,
El vine blând, mângâietor har,
Și fiecare fir de floare
Îi cântă slavă-n sărbătoare.
IISUS ADEVARAT A ÎNVIAT!
IISUSE, ce mult ne iubești
Frumosul zilnic ni-l dăruiești
Chiar dacă ceru-i întunecat
Cu stele pentru noi l-ai luminat
Chiar dacă negru e pământul
Pentru noi cu flori l-ai colorat
Și pe cruce de spini însângerat
TU și necredinciosul ai iertat
Creștinii în cor spre cer ți-au cântat:
HRISTOS, HRISTOS A INVIAT!
Iar cântul, în jurământ s-a preschimbat:
ADEVĂRAT A ÎNVIAT! ADEVĂRAT…!
Înălțându-te la Tatăl Ceresc
Oamenii poruncile ți le primesc
Îmbrățișați într-un creștin norod
Spre cer rugăciunea și-o slobod :
,,TATĂL NOSTRU CEL CERESC,,.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Tu, iartă-mă, Hristose!
Tu iartă-mă, că-s om
Şi că sunt şi piron
Ce încă-Ţi trec prin oase.
Că-n coastele-Ţi împunse,
Eu suliţă încă sunt
Şi spin pe capul sfânt
Şi oţetul de pe buze.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Că Te tot răstignesc,
Cum tot păcătuiesc
Şi tot îmi caut scuze.
De parcă nu-Ţi ajunge
Să simţi de sânge scurse
Picioarele-Ţi străpunse,
De mii de ani pe cruce.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Alte poezii ale autorului
Cu tristețe și cu dor !
Mama Om o viață întreagă
Puilor le poartă grija;
Îi iubește ,îngrijește,
Stă mereu la căpătâi:
Boala,pica,dușmănia
Le trimite în pustiu .
Și pentru zbuciumul de-o viață ,
Când ajunge la apus,
Unde sunt copiii tineri
Să-i țină loc de toiag
Și la greaua bătrânețe
Să-i vadă lumină-n prag?
Câte mame sunt uitate
De vreme și de copii
Și câte lacrimi amare
Din izvorul ochilor
Se preling și curg îi barbă
De tristețe și de dor?
ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
O NOAPTE ROMANTICĂ continuare
-Mergi pe drumul tău, e drumul cel bun.!Pot să te caut?
Prin atingerea de mână ,simte un fluid cald care-i străbate ființa.Același fior miraculos îl simte și Ana.
Oare acestea sunt semne de iubire?se întreabă ea.ROBERT o privește cu alți ochi,iubirea l-a avrtizat?
Zorile se ivesc în zare.Afost o noapte specială,care le-a deschis porți necunoscute până atunci Ana de-vine
melanconică.
-Ce a fost asta?Această noapte îmi va rărâne o amintire vie penteu multă vreme. Noaptea se destramă de-a
binelea Amândoi privesc în jur, parcă vrând să pecetluiască acolo noaptea lor cu mireasmă dulce.
Ana se gândește:Robert este un bărbat care știe să asulte,dar nu știu mai nimic despre el însă am convingerea
că am un nou prieten.Fac drumul de întoarcere în tăcere gândind fiecarela această noapte magică..La despărțire
,Robert o întreabă:Pot să te caut?Mi-ar face mare plăcere.Chipul lui radia doar fericire.
În noaptea asta am cunoscut o fară deosbită.
SFĂRȘIT
TE CĂNTĂ POEȚII
Te cântă poeții natură ,
În versuri frumoase pe strună ,
Îți cântă pădurea și marea ,
Îți cântă munții , dealul și valea ,
Îți cântă văzduhul albastru ,
Și-n cântec îmi cântă visarea .
Tălăzuieste valul spre mal
Nisipu-i curat , firișoare de opal .
Litoralul stăluceste sub valul de stele
Și murmură marea un cântec
Cu buzele mele .
Zefirul mă învăluie în rochie de bal ,
Valul se duce și vine la mal ,
În zare își flutură aripa sirene ...
Spre alte surate aplecat să le cheme ,
Spectacolul feeric îl cerne prin gene .
Te cântă poetii , natură ,
În versuri frumoase pe strună ,
Te cântă de multe milenii ...
Uimiți de atâta frumusețe .
În veci te vor cânta poetii .
T.A.D.
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Cu tristețe și cu dor !
Mama Om o viață întreagă
Puilor le poartă grija;
Îi iubește ,îngrijește,
Stă mereu la căpătâi:
Boala,pica,dușmănia
Le trimite în pustiu .
Și pentru zbuciumul de-o viață ,
Când ajunge la apus,
Unde sunt copiii tineri
Să-i țină loc de toiag
Și la greaua bătrânețe
Să-i vadă lumină-n prag?
Câte mame sunt uitate
De vreme și de copii
Și câte lacrimi amare
Din izvorul ochilor
Se preling și curg îi barbă
De tristețe și de dor?
ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
O NOAPTE ROMANTICĂ continuare
-Mergi pe drumul tău, e drumul cel bun.!Pot să te caut?
Prin atingerea de mână ,simte un fluid cald care-i străbate ființa.Același fior miraculos îl simte și Ana.
Oare acestea sunt semne de iubire?se întreabă ea.ROBERT o privește cu alți ochi,iubirea l-a avrtizat?
Zorile se ivesc în zare.Afost o noapte specială,care le-a deschis porți necunoscute până atunci Ana de-vine
melanconică.
-Ce a fost asta?Această noapte îmi va rărâne o amintire vie penteu multă vreme. Noaptea se destramă de-a
binelea Amândoi privesc în jur, parcă vrând să pecetluiască acolo noaptea lor cu mireasmă dulce.
Ana se gândește:Robert este un bărbat care știe să asulte,dar nu știu mai nimic despre el însă am convingerea
că am un nou prieten.Fac drumul de întoarcere în tăcere gândind fiecarela această noapte magică..La despărțire
,Robert o întreabă:Pot să te caut?Mi-ar face mare plăcere.Chipul lui radia doar fericire.
În noaptea asta am cunoscut o fară deosbită.
SFĂRȘIT
TE CĂNTĂ POEȚII
Te cântă poeții natură ,
În versuri frumoase pe strună ,
Îți cântă pădurea și marea ,
Îți cântă munții , dealul și valea ,
Îți cântă văzduhul albastru ,
Și-n cântec îmi cântă visarea .
Tălăzuieste valul spre mal
Nisipu-i curat , firișoare de opal .
Litoralul stăluceste sub valul de stele
Și murmură marea un cântec
Cu buzele mele .
Zefirul mă învăluie în rochie de bal ,
Valul se duce și vine la mal ,
În zare își flutură aripa sirene ...
Spre alte surate aplecat să le cheme ,
Spectacolul feeric îl cerne prin gene .
Te cântă poetii , natură ,
În versuri frumoase pe strună ,
Te cântă de multe milenii ...
Uimiți de atâta frumusețe .
În veci te vor cânta poetii .
T.A.D.
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.