Nepăsare
E-atâta nepăsare că pare-a fi normală
Şi inima de-arunci e-o chestie banală
De ea dacă te-ncurci înseamnă că-i o boală
Știu mulţi a te trata cu-o nepăsare goală
Un psiholog mi-a spus să torn sufletu-n cană
S-adaug nepăsare că-i cea mai bună zeamă
Cum? te-ai îndrăgostit? Eşti anormal, ce dramă
Să-ţi pese doar de azi, de tine şi de mamă
Uită de toţi şi toate că nu-i mare scofală
Să-ţi pese de nimic să foloseşti ca armă
Prefă-te fericit când ieşi prin lume-afară
Nu asculta de suflet, e-un prost fără de şcoală
Încet, inima caldă, de nepăsare-ngheaţă
De-atâta nepăsare de tine nu-ţi mai pasă
Din om se pierde om, devine o paiață
Trăind nepăsător storci sufletul de viață
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 13 mai 2022
Vizualizări: 1060
Poezii din aceiaşi categorie
O călimară în odaie
Se-adună-n călimară dor nătâng
Îl scurg adăpostindu-l pe o foaie
Arunc pagina scrisă fremătând
E plin de ghemotoace în odaie
Se umple călimara suspinând
Primește a tristeților șuvoaie
Ard litere mușcate din cuvânt
E liniște aprinsă în odaie
Mă seacă timpul veșnic numărând
Secundele uzate se înmoaie
Trecutu-n călimară adunând
Stau singur vizitându-mă-n odaie
Apusul prin fereastră cade strâmb
A umbrelor tulpină se-ncovoaie
Lumina-n călimară înecând
Se-afundă întunericu-n odaie
M-așteaptă patul rece tremurând
Să depăn amintirile pietroaie
Am visu-n călimară așteptând
Sihastru doarme somnul în odaie
Un nume
Pe palme este un nume de copil,
Trairea mea incet incet se stinge
au mai ramas doar clipe de lumini,
ce globul pamintesc il mai atinge
Departe, prea departe
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă
Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni
Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă
Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate
Chiar și de mine am ajuns să fiu departe
Te iubesc
Te zăresc in noapte
Si te simt mereu aproape
Tu ești lângă suflețelul meu
Si știu ca tu nu ma faci sa sufăr
Te iubesc enorm si tu ști
Si de aceea te rog nu ma părăsi
Tu ești viu in al meu suflet
Ești ca o stea căzătoare
Ce vine adesea la mine
Si-mi veghează somnul
Apoi dis de dimineața
Te transformi ușor
Într-o raza de lumina
Ce-mi mângâie fata
Si-mi șoptește ,,buna dimineața''
Cu tine îmi încep ziua
Cu tine adorm in gând
Cu tine merg oriunde
Tu mereu ești cu mine
❤️ Te iubesc ❤️
de Marian Adrian Darosi
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Voi fi…
Voi fi iarăși o pasăre-n noapte,
Iar luna am s-o înfulec cu lapte,
În cioc voi duce snopuri de stele,
Cu întunericul ascuns sub piele.
Voi reciti plângând un raft de cărți,
Din gânduri îmi voi face hărți,
Din când în când la subsuori,
Mi s-or ivi firesc ai zilei zori,
Voi mesteca în ziua cea lălâie,
Și voi servi-o rece cu lămâie,
Iar mintea am s-o mân la trap,
Lungit pe jos cu soarele sub cap.
Și mă voi ridica din pulberea uitării,
Precum se naște-n valuri spuma mării,
Cu brațele îmbrățișând stavilopozi,
Voi răspândi în lume mii de plozi.
Voi fi un vânt ce adie în amurg,
Prin mii de gânduri am să curg,
În pânza nopții am să mă-nfășor,
Și-ți voi fi somnul cel usor...
Voi ridica pe umeri norii grei,
Și am să-ți fac din toți cercei,
Voi prinde stelele frumoase,
Și-am să le fac lungi șaluri de mătase.
Și voi privi cu ochi de humă,
Cum noaptea cade ca o brumă,
Iar tu, ca cea dintâi plăpândă stea,
Vei străluci-n privirea mea...
O călimară în odaie
Se-adună-n călimară dor nătâng
Îl scurg adăpostindu-l pe o foaie
Arunc pagina scrisă fremătând
E plin de ghemotoace în odaie
Se umple călimara suspinând
Primește a tristeților șuvoaie
Ard litere mușcate din cuvânt
E liniște aprinsă în odaie
Mă seacă timpul veșnic numărând
Secundele uzate se înmoaie
Trecutu-n călimară adunând
Stau singur vizitându-mă-n odaie
Apusul prin fereastră cade strâmb
A umbrelor tulpină se-ncovoaie
Lumina-n călimară înecând
Se-afundă întunericu-n odaie
M-așteaptă patul rece tremurând
Să depăn amintirile pietroaie
Am visu-n călimară așteptând
Sihastru doarme somnul în odaie
Un nume
Pe palme este un nume de copil,
Trairea mea incet incet se stinge
au mai ramas doar clipe de lumini,
ce globul pamintesc il mai atinge
Departe, prea departe
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă
Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni
Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă
Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate
Chiar și de mine am ajuns să fiu departe
Te iubesc
Te zăresc in noapte
Si te simt mereu aproape
Tu ești lângă suflețelul meu
Si știu ca tu nu ma faci sa sufăr
Te iubesc enorm si tu ști
Si de aceea te rog nu ma părăsi
Tu ești viu in al meu suflet
Ești ca o stea căzătoare
Ce vine adesea la mine
Si-mi veghează somnul
Apoi dis de dimineața
Te transformi ușor
Într-o raza de lumina
Ce-mi mângâie fata
Si-mi șoptește ,,buna dimineața''
Cu tine îmi încep ziua
Cu tine adorm in gând
Cu tine merg oriunde
Tu mereu ești cu mine
❤️ Te iubesc ❤️
de Marian Adrian Darosi
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Voi fi…
Voi fi iarăși o pasăre-n noapte,
Iar luna am s-o înfulec cu lapte,
În cioc voi duce snopuri de stele,
Cu întunericul ascuns sub piele.
Voi reciti plângând un raft de cărți,
Din gânduri îmi voi face hărți,
Din când în când la subsuori,
Mi s-or ivi firesc ai zilei zori,
Voi mesteca în ziua cea lălâie,
Și voi servi-o rece cu lămâie,
Iar mintea am s-o mân la trap,
Lungit pe jos cu soarele sub cap.
Și mă voi ridica din pulberea uitării,
Precum se naște-n valuri spuma mării,
Cu brațele îmbrățișând stavilopozi,
Voi răspândi în lume mii de plozi.
Voi fi un vânt ce adie în amurg,
Prin mii de gânduri am să curg,
În pânza nopții am să mă-nfășor,
Și-ți voi fi somnul cel usor...
Voi ridica pe umeri norii grei,
Și am să-ți fac din toți cercei,
Voi prinde stelele frumoase,
Și-am să le fac lungi șaluri de mătase.
Și voi privi cu ochi de humă,
Cum noaptea cade ca o brumă,
Iar tu, ca cea dintâi plăpândă stea,
Vei străluci-n privirea mea...
Alte poezii ale autorului
A ta
Alungă-mi setea să n-o pot imagina
Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă
Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta
Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă
Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta
Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută
Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta
Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută
Urechea-mi cere să asculte gura ta
Fructele buzelor în roșu să m-ascundă
Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta
Acoperindu-mi toată patima flămândă
Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta
Soarele zâmbetului tău suflet inundă
Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta
Topindu-mi iernile în raze să mă strângă
În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta
Din palme venele în palma ta se-afundă
Aș îneca privirea mea-n privirea ta
Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Joc periculos
Să ne jucăm cu sufletul puțin
Îi dăm să bea speranța visului otravă
Apoi zâmbind să ne jucăm cu un destin
Lăsând o inimă zbătându-se bolnavă
Să ne jucăm cu strălucirile privind
Te-au săgetat creând o lume ireală
Orbit de stele cauți drumul bântuind
Ars de lumină te consumi ca o țigară
Să ne jucăm cu vorbe mute azvârlind
Un text formal într-o retorică banală
Cuvinte reci în propoziții chinuind
Ajunge gândul nerostit în călimară
Să ne jucăm cu amăgirile felin
Cuprinsă-n gheare jucăria e-n capcană
Deschise rănile întreabă de vaccin
Pare că dragostea e cea mai crudă boală
Să ne jucăm cu timpul vieții risipind
Orele arse de tristețe se destramă
Umbrite zilele cedează asfințind
Scurtează drumul spre victoria finală
Să ne jucăm cu amintirile glumind
Să facem haz despre o dragoste amară
Lâsând să piară o ființă rătăcind
Periculos jocul de-a inima orfană
Ia-mă de mână
Apropie-te-n șoaptă fără teamă
Doar pentru tine-n lumea asta am venit
Eu sunt aici să îți acopăr orice rană
De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit
Toate bătăile de inimă te chiamă
Un curcubeu de amintiri ți-am pregătit
La mine-n suflet ești mirabilă podoabă
De mână caut să te țin îndrăgostit
Ploile tale-am să le-adun la mine-n palmă
Le voi topi între apus și răsărit
Tristețea las-o arestată într-o vamă
Ia-mă de mână și-mi zâmbește fericit
Am adunat buchet de stele până-n toamnă
Cerul în ochi să-ți înflorească strălucit
Poate se-aprinde și la tine dulce flamă
Și-atunci de mână vom ajunge infinit
Fără de tine dimineața e o dramă
Cuvântul arde pe hârtie umilit
Zdrobind speranțele durerea mă destramă
Te rog de mână să mă ții adăpostit
De ce
De ce-am venit aici
În lumea asta strâmbă
Condusă doar de mâini
Cu reguli într-o dungă
De ce gândesc că poate
De ce dragostea doare
De ce-i atât de greu
S-aduci o alinare
De ce nu înțelegi
Că lumea e pustie
Topit de dorul tau
Mă scurg pe o hârtie
Ce-nseamnă echilibru
Un egoism aparte?
De ce să-l folosim
De ce nu-l dăm de-o parte
De ce se zbate suflet
De ce n-are lumină
Respins să-l ardă-ncet
Iubirea fără vină
Nu știu de ce-ai fugit
Când știi că asta doare
De ce-mi cere răspuns
De ce-i pun întrebare
A ta
Alungă-mi setea să n-o pot imagina
Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă
Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta
Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă
Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta
Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută
Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta
Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută
Urechea-mi cere să asculte gura ta
Fructele buzelor în roșu să m-ascundă
Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta
Acoperindu-mi toată patima flămândă
Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta
Soarele zâmbetului tău suflet inundă
Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta
Topindu-mi iernile în raze să mă strângă
În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta
Din palme venele în palma ta se-afundă
Aș îneca privirea mea-n privirea ta
Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Joc periculos
Să ne jucăm cu sufletul puțin
Îi dăm să bea speranța visului otravă
Apoi zâmbind să ne jucăm cu un destin
Lăsând o inimă zbătându-se bolnavă
Să ne jucăm cu strălucirile privind
Te-au săgetat creând o lume ireală
Orbit de stele cauți drumul bântuind
Ars de lumină te consumi ca o țigară
Să ne jucăm cu vorbe mute azvârlind
Un text formal într-o retorică banală
Cuvinte reci în propoziții chinuind
Ajunge gândul nerostit în călimară
Să ne jucăm cu amăgirile felin
Cuprinsă-n gheare jucăria e-n capcană
Deschise rănile întreabă de vaccin
Pare că dragostea e cea mai crudă boală
Să ne jucăm cu timpul vieții risipind
Orele arse de tristețe se destramă
Umbrite zilele cedează asfințind
Scurtează drumul spre victoria finală
Să ne jucăm cu amintirile glumind
Să facem haz despre o dragoste amară
Lâsând să piară o ființă rătăcind
Periculos jocul de-a inima orfană
Ia-mă de mână
Apropie-te-n șoaptă fără teamă
Doar pentru tine-n lumea asta am venit
Eu sunt aici să îți acopăr orice rană
De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit
Toate bătăile de inimă te chiamă
Un curcubeu de amintiri ți-am pregătit
La mine-n suflet ești mirabilă podoabă
De mână caut să te țin îndrăgostit
Ploile tale-am să le-adun la mine-n palmă
Le voi topi între apus și răsărit
Tristețea las-o arestată într-o vamă
Ia-mă de mână și-mi zâmbește fericit
Am adunat buchet de stele până-n toamnă
Cerul în ochi să-ți înflorească strălucit
Poate se-aprinde și la tine dulce flamă
Și-atunci de mână vom ajunge infinit
Fără de tine dimineața e o dramă
Cuvântul arde pe hârtie umilit
Zdrobind speranțele durerea mă destramă
Te rog de mână să mă ții adăpostit
De ce
De ce-am venit aici
În lumea asta strâmbă
Condusă doar de mâini
Cu reguli într-o dungă
De ce gândesc că poate
De ce dragostea doare
De ce-i atât de greu
S-aduci o alinare
De ce nu înțelegi
Că lumea e pustie
Topit de dorul tau
Mă scurg pe o hârtie
Ce-nseamnă echilibru
Un egoism aparte?
De ce să-l folosim
De ce nu-l dăm de-o parte
De ce se zbate suflet
De ce n-are lumină
Respins să-l ardă-ncet
Iubirea fără vină
Nu știu de ce-ai fugit
Când știi că asta doare
De ce-mi cere răspuns
De ce-i pun întrebare