Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ababii Faina
Data postării: 20 decembrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 409
Poezii din aceiaşi categorie
despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Dulcele amar
În ochii tăi se scaldă marea,
Ma scufund in ea,plutesc.
Pt o clipă-mi țin suflarea,
Sa pot rosti un te iubesc..
Glasul tău ma înfioară ,
Ma -nvaluie seducător;
Ca un sunet de vioară,
Penduland amețitor.
Arde mâna ta sub haină,
În trupul tău Ma cuibăresc.
Mă săruți in taină
Ma dorești si te doresc.
Sa fugim in lume oare,
Unde nimeni nu ne știe ?...
Si iubirea nu mai doare;
Sa fim soțul si soție
Ma iei in brațe si oftezi,
Cuprins de vise colorate,
Ce ai stăruit sa le pictezi
Pe cearșafuri șifonate.
Ne vedem diseară iar;
Sa uitam de ieri, de mâine,
Purtați de dulcele amar,
Ca soarta nu ne aparține..
Ce-am fost?
Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii
Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti
Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi
In umbra unui ceas de vara intim..
Cine sunt eu când uneori te chem
Tu cine ești când taci si imi ești efemer
Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati
La fel cum sta ața-ntru-n ghem..
Eu cine-am fost când am fost doi?
Tu cine-ai fost când fost-am noi?
Ce am fost noi de astăzi "singular"
E pentru tine adjectivul necesar.
Azi cine sunt când nu mai sunt
Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt
Ce am fost noi de imi servesti tacerea?
Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.
Harta inimii tale
De ce ai nevoie de stele, iubite,
Când luna e-a ta, întreagă, fierbinte?
Eu sunt continentul ce-n tine se varsă,
Oceanul ce-ți tremură sub lună arsă.
Dar tu rătăcești prin galaxii străine,
Admiri alte lumini ce palid străpung,
Ignori că-s munți ce-n suflet suspină,
Că râurile-mi curg doar pentru-al tău prund.
Ești exploratorul pierdut în dorințe,
Cartografiezi cerul, cauți alt cer,
De parcă hărțile mele-s prea simple,
De parcă dorința mea nu-ți e mister.
Eu sunt tot relieful ce-n tine respiră,
Sunt vântul ce-aleargă prin spații de dor,
Dar tu cauți comete, te-avânți în risipă,
Ca un navigator fără țărmuri sau port.
De ce vrei mai multe când tot ce ai e al tău?
De ce râvnești nisipuri din dune de fum?
Luna te privește, dar tăcută, mereu,
Se-ntreabă de ce nu-i destul pe-al ei drum.
Aș fi toată harta, nordul și sudul,
Dar tu mă desenezi cu linii subțiri,
Cauți o lume ce nu poate fi-n gândul
Unei luni care moare-n propriile-i trăiri.
Spune-mi, iubite, ce cer îți lipsește?
Ce stânci, ce izvoare nu pot să-ți ofer?
Sau poate iubirea mea te rănește,
Căci nu-s un univers fără margini și cer.
Astă seară
În astă seară mă învelesc de frig într-o speranță,
Durerea încerc să o tratez c-o aroganță
Și chiar de vântul urlă și cerul se răscoală
Visele-mi vreau să le scriu cu cerneală...
De-ai ști cum sună ploaia prin fumul de țigară
Cum îmi reamintește de zilele de vară
Când gândurile-ți erau senine despre mine
Și așteptam cu nerăbdare să stau în brațe la tine.
De-ai ști ce simt când tot apari în gândul meu
Și cum din amintiri mi-apare chipul tău
Deși am renunțat la tot, mai simt cum încă doare
Visu-mi neîmplinit.... un vin și-o-mbrățisare.
De-ai sti cum pentru tine am înmuiat lacrimi în vin
Purtând tăcerea-ți ca o cruce în fiecare anotimp
Și deși anii îmi vor trece, tu vei rămâne,
Dorul ce îmi va curge mereu prin sânge.
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Dulcele amar
În ochii tăi se scaldă marea,
Ma scufund in ea,plutesc.
Pt o clipă-mi țin suflarea,
Sa pot rosti un te iubesc..
Glasul tău ma înfioară ,
Ma -nvaluie seducător;
Ca un sunet de vioară,
Penduland amețitor.
Arde mâna ta sub haină,
În trupul tău Ma cuibăresc.
Mă săruți in taină
Ma dorești si te doresc.
Sa fugim in lume oare,
Unde nimeni nu ne știe ?...
Si iubirea nu mai doare;
Sa fim soțul si soție
Ma iei in brațe si oftezi,
Cuprins de vise colorate,
Ce ai stăruit sa le pictezi
Pe cearșafuri șifonate.
Ne vedem diseară iar;
Sa uitam de ieri, de mâine,
Purtați de dulcele amar,
Ca soarta nu ne aparține..
Ce-am fost?
Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii
Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti
Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi
In umbra unui ceas de vara intim..
Cine sunt eu când uneori te chem
Tu cine ești când taci si imi ești efemer
Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati
La fel cum sta ața-ntru-n ghem..
Eu cine-am fost când am fost doi?
Tu cine-ai fost când fost-am noi?
Ce am fost noi de astăzi "singular"
E pentru tine adjectivul necesar.
Azi cine sunt când nu mai sunt
Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt
Ce am fost noi de imi servesti tacerea?
Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.
Harta inimii tale
De ce ai nevoie de stele, iubite,
Când luna e-a ta, întreagă, fierbinte?
Eu sunt continentul ce-n tine se varsă,
Oceanul ce-ți tremură sub lună arsă.
Dar tu rătăcești prin galaxii străine,
Admiri alte lumini ce palid străpung,
Ignori că-s munți ce-n suflet suspină,
Că râurile-mi curg doar pentru-al tău prund.
Ești exploratorul pierdut în dorințe,
Cartografiezi cerul, cauți alt cer,
De parcă hărțile mele-s prea simple,
De parcă dorința mea nu-ți e mister.
Eu sunt tot relieful ce-n tine respiră,
Sunt vântul ce-aleargă prin spații de dor,
Dar tu cauți comete, te-avânți în risipă,
Ca un navigator fără țărmuri sau port.
De ce vrei mai multe când tot ce ai e al tău?
De ce râvnești nisipuri din dune de fum?
Luna te privește, dar tăcută, mereu,
Se-ntreabă de ce nu-i destul pe-al ei drum.
Aș fi toată harta, nordul și sudul,
Dar tu mă desenezi cu linii subțiri,
Cauți o lume ce nu poate fi-n gândul
Unei luni care moare-n propriile-i trăiri.
Spune-mi, iubite, ce cer îți lipsește?
Ce stânci, ce izvoare nu pot să-ți ofer?
Sau poate iubirea mea te rănește,
Căci nu-s un univers fără margini și cer.
Astă seară
În astă seară mă învelesc de frig într-o speranță,
Durerea încerc să o tratez c-o aroganță
Și chiar de vântul urlă și cerul se răscoală
Visele-mi vreau să le scriu cu cerneală...
De-ai ști cum sună ploaia prin fumul de țigară
Cum îmi reamintește de zilele de vară
Când gândurile-ți erau senine despre mine
Și așteptam cu nerăbdare să stau în brațe la tine.
De-ai ști ce simt când tot apari în gândul meu
Și cum din amintiri mi-apare chipul tău
Deși am renunțat la tot, mai simt cum încă doare
Visu-mi neîmplinit.... un vin și-o-mbrățisare.
De-ai sti cum pentru tine am înmuiat lacrimi în vin
Purtând tăcerea-ți ca o cruce în fiecare anotimp
Și deși anii îmi vor trece, tu vei rămâne,
Dorul ce îmi va curge mereu prin sânge.
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Alte poezii ale autorului
Familia
Familia-i rădăcina tuturor,
Împrăștie copiilor:
O rază de iubire
Și-o mare fericire.
Unde familia-i unită,
Viața-I întrunită,
Iar alături de ea,
Domnește pacea mea!
11.03.2020
Înapoi în Viitor
Să privești în momente din trecut
Practic nu-i de loc de interesant
Cunoști din tot ceea ce ai făcut
C-un rezultat neașteptat.
Orice nu s-ar fi-ntâmplat
La prezent tot ai ajuns
Fără să fi renunțat
Peste tot tu ai pătruns.
Dar priveste înapoi în viitor
Căci te mai așteaptă-un dor
Ce la fel n-a renunțat
Fără ca să fi luptat.
Viitorul ce nicicând nu te-ar uita
Doar pentru că-i supărat
Încă te va respecta
Fiind iubit și admirat.
28.07.24
Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24
Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!
Familia
Familia-i rădăcina tuturor,
Împrăștie copiilor:
O rază de iubire
Și-o mare fericire.
Unde familia-i unită,
Viața-I întrunită,
Iar alături de ea,
Domnește pacea mea!
11.03.2020
Înapoi în Viitor
Să privești în momente din trecut
Practic nu-i de loc de interesant
Cunoști din tot ceea ce ai făcut
C-un rezultat neașteptat.
Orice nu s-ar fi-ntâmplat
La prezent tot ai ajuns
Fără să fi renunțat
Peste tot tu ai pătruns.
Dar priveste înapoi în viitor
Căci te mai așteaptă-un dor
Ce la fel n-a renunțat
Fără ca să fi luptat.
Viitorul ce nicicând nu te-ar uita
Doar pentru că-i supărat
Încă te va respecta
Fiind iubit și admirat.
28.07.24
Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24
Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!