În urma ta...
De ce tăcerea ta mă arde,
Atât de grea în noaptea asta?
În mii de clipe reci și fade...
Sfărmând cu-aripa lor fereastra.
Privind în gol, din urma ta,
Pierdut în mine printre cioburi,
Sunt sigur c-am ales cândva,
Prăpăstii adormind sub poduri.
Genuni gemând întunecate,
Prin ochi de corb mușcând din tine,
Trăgând din pumnul strâns, o carte,
Rescrisă parcă pentru mine.
E un nonsens în orice așteptare,
În vise goale și făcute ghem,
E vina mea că lipsa ta mă doare,
De fiecare dată când te chem.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Iulian Grigore
Data postării: 23 august
Vizualizări: 141
Poezii din aceiaşi categorie
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
,, Uită nostalgia" în franceză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Oubliez la nostalgie!
La larme de la neige parmi les perce-neige
Cela a toujours un but,
C'est un écho de l'hiver qui s'est écoulé,
Ce qui ne réveille plus un rêve perdu.
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie
passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Un vieil amour laisse des souvenirs,
Mais aussi ouvrir la voie à de nouveaux amours.
Le soleil apparaît parfois souriant.
Oubliez la nostalgie,
Ne parle pas d'elle
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Oubliez la nostalgie,
C'est un sujet du passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie,
Ne parle pas d'elle
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie
passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Oubliez la nostalgie !
𝓛𝓾𝓷𝓪 𝓼𝓲 𝓣𝓾
1.Sub albastrul unui cer, imi aplec privirea,
cu gandul la luna si sper,sa imi pot gasi iubirea
2.0 alta noapte a venit tu mi luminezi gandirea,
Imi dai senzatii sa ma agit, tu nefacand nimic doar firea.
3.Ma tii sub norii infumurati si nu iti vad privirea,
poate ca doar separati va avea loc unirea.
4.Ma faci sa ma simt mai bine si dispari in noaptea rece,
inc o luna de ar mai fi tot pe tine te as alege.
5.Si am sa zbor prin spatiul gol, devenind un pasager,
sa te caut printre stele sa ti arat ce mult difer.
6.lar daca te voi gasi, loc in suflet iti voi face,
sa ramai pe totdeauna luna mea, un gand de pace.
7.Piedrdut printre galaxii, cautand o lună aparte,
voi ramane doar cu gandul ca am sufletul departe.
8.Poate ca mai observat, dar eu nu iti sunt de ajuns,
voi ramane-n patul meu visand catre un raspuns.
9.Peste lacul oglindit,iti vad a ta splendoare
Cu speranta n piept si n cer,sa ma vezi tu oare
10.Un intuneric sa ivit, mi a intunecat gandirea
Sa te las na s vrea deloc, dar ma pierd cu firea.
11. Cand prin ceata din vazduh, te zaresc din glie,
Vreu sa sti ca am putut, sa ajung la tine.
12.lar cand ziua va veni, promit, nu te voi uita,
Si iti cer sa fi cu mine,pana ma voi consuma.
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
Ploua din Cer
Ploua din Cer
Ploua din Cer cu stropi înmiresmați,
Cat de frumos miroase ploaia -n seri de vara
Iar eu, cu gandul tot la tine,
Insir cuvinte pe o foaie de hartie,
A nu stiu cata oara…
Cat de frumos se-astern picuri de ploaie
Pe frunzele si florile de verde sănătos,
Cat de duios adie gândul meu spre tine
Atent , sa nu-mi șteargă sărutul
De pe ale sale aripi fine…
Cat de frumos sopteste ploaia asta seara,
Tot despre tine si ale tale carismatice culori,
Iar eu ascult atent Dulcele-i cantec
Si nu mai stiu daca -i visare
Caci fiecare vers e un buchet de flori…
Alte poezii ale autorului
Încearcă!
Încearcă să rămâi un pas în urmă,
Ai grijă unde calci și ce vorbești,
Prea multă vreme te-ai ascuns în turmă,
Uitând de drumul tău și cine ești.
Nu lua în seamă ce șoptește vântul,
Grăunțele ce ți le varsă pe cărare,
Pe câți din noi nu ne-a zdrobit cuvântul,
Stăpânului, rostit cu supărare?
Amar de ani pierduți în pribegie,
Încătușat în frică și oroare...
Zbătându-te legat de glie,
Ca vita scoasă la vânzare.
Dator la plată pentru răsuflare,
Erou să fii chiar dacă nu ai vrut,
Ești sclav din neam în neam, se pare,
Mai înainte de-a te fi născut.
Și-n noaptea asta, lungă, chinuită,
Nehotărât a fi sau a nu fi,
Oprește-te măcar o clipă,
Gândind că rătăcești fără să știi.
Încearcă să rămâi puțin în urmă,
Când te-mbrâncesc s-ajungi in față,
Încăierarea asta sângeroasă și nocturnă,
E visul somnului, pe care-l credem viață.
Chemare
Norii aceștia prefăcuți,
În stânci jilave,
Părând că azi au fost născuți,
Din pagini albe,
Ca într-un dans, neînvățați,
Grifoni arzând...
Curgând prin vene-mi speriați,
Demoni râzând.
Rup ariple fiecărui gând,
Extaziați,
Asemeni unor torțe, rând pe rând,
Incendiați,
Prin inimaginabile tăceri,
Trecând răniți,
Securi înfipte în străjeri,
Dormind trudiți.
Și astea toate, în zadar,
Îmi sunt aproape,
Fluturi uciși în felinar,
Îmi cad sub pleoape.
Cu visul meu de foc mocnit,
Mistuitor,
Prin flăcări uneori, subit,
Mă sting ușor.
Știu, niciodată-n urma mea,
Neiertătoare,
Alte secunde n-ar putea,
Clipind amare,
Nehotărâte-a fi sau a nu fi,
Mereu în mine,
În taină a deosebi,
Ce-i rău de bine.
Ca eu să îl ridic, de pot,
Dintr-o chemare,
Pe-Ahile doborât în cort,
De întristare.
Ave!
Ave Caligula! ...mai mult ca oricând,
De azi înainte,
Promite norodul acesta, flămând,
Să-ți fie supus și cuminte.
O felix! ...nimic să nu crezi,
Din ce îți vor spune augurii,
Hidoasele lor lamentări, ai să vezi,
Sunt șoaptele urii.
Poporul acesta umil și murdar,
În imnuri te cântă,
Doar pacea ar vrea să ți-o fure-n zadar,
Câțiva care uită...
Cât lapte destul și miere le dai,
De nu pot să-l ducă,
Obraznici aruncă nisip în mălai,
Și-n urmă te scuipă.
Tu fiu al lui Jupiter, nu-i lua în seamă,
Peste flori și ofrande pășește,
De zei și de soartă nicicând să n-ai teamă,
Că cine greșește, plătește.
Îi simți cum de frică, milogi se apleacă,
Să-ți pară vederii, se luptă,
Auzului tău spun orice, ca să placă,
Și unul pe altul se surpă.
Știi tu, nesfârșita orbire din gloată,
Juisând, …prevestind asfințitul?
Câți demoni în tine s-au strâns laolaltă,
De togă să-și șteargă, de sânge cuțitul?
Trezire
În timp ce dormi adânc, netulburat,
Tragându-ți de pe cuget vălul,
Ai tremura în vis, gemând înfiorat,
Dacă ți-aș spune ce e adevărul.
Cu ochi răniți spre tubul de neon,
Sub pleoapele lipite de retină,
Ai plânge ...sfâșiat în somn,
De de raze dureroase și lumină.
Atât de grea ți-ar fi trezirea,
Ca o cădere în prăpastie, prin noapte,
Terifiantă risipndu-ți amăgirea,
Ca tunetul izbindu-se de șoapte.
Privește! ...somnul tău e moarte,
Neadevăr e aerul pe care îl respiri,
Atâtea mii de vorbe te-au purtat departe,
Speranțe prefăcute-n amintiri.
Dacă ți-aș spune ce e adevărul,
Atât de inuman, amar, pustiitor...
Nesuferit arzând cum arde clorul,
Ai ști de ce secundele te dor.
Întunecate, de ce trec prin tine,
Atâtea spaime înnegrite și comune,
Cohorte de minciuni scurmând meschine,
Chemările de dincolo de lume.
Limbaj binar, codat din frică și durere,
Într-un program rulând pe rațiuni nefaste,
E jocul derizoriu și părere,
Al unui demiurg dement, bătând în taste.
Prometeu
Cândva dar nu acum, mă voi întoarce,
Să urc din nou, înlănțuit pe Caucaz,
Privind înspre apus voi aștepta în pace,
Acvila să-mi lovească în obraz.
Să simt cum piatra se cutremură sub ghiare,
De timp, smulgându-mi din ficat,
Bucăți de plasmă picurând, hilare,
În veacul necuprins, însângerat.
Cumva dar nu oricum, voi ști mai bine,
De ce în oameni n-am găsit nimic,
Doar cioburi de oglinzi tăind în mine,
Cununi de spini și ramuri de finic.
Doar mări secate, înecând orgolii,
Sub nesfârșite valuri de uitare...
Eoni înfrânți de ploaie și de molii,
Uscați de părăsire și de soare.
Clar, undeva dar nu aici, mă voi ascunde,
Tăcând absent cu ochii în pământ,
Sub mâl amestecat în frunze ude,
Cu lacrimi, câteva și restul vânt...
Dar poate toate astea, sunt un vis,
Și focul ...o iluzie eternă,
Zadarnic l-am adus și l-am aprins,
Era de-ajuns să cumpăr o lanternă.
Uitare
Vezi tu? ...așa venim pe-aici,
Urlând cu lumea strânsă-n pumni,
Gemând sub cruce și sub bici,
În horă ca la nuntă de nebuni.
Mai știi? Cândva credeai că ai ales,
Pe drumul cel mai greu să calci;
Dar ai uitat firesc, ...mai des,
Vrei doar să dormi și să te-mbraci.
Vrei băutură bună și nutreț...
Un staul cald și luminos,
Dar ... ai uitat să fii semeț,
Acum ești om, trăind frumos.
Și ploaia te privește-n silă,
Pământul tremură de scârbă,
Nici cerul nu mai are milă,
Totul e drept dacă ajungi la urmă.
Și mâine-i ziua cea dintâi,
Din restul tău, rămas din timp,
Ești gol cumva? ...așa rămâi?
E prea abruptă calea spre Olimp?
În ochii tăi se pierde biruința,
Potecile sunt toate înfundate...
Și demoni râd, ..ce falsă ți-e credința!
Hai dormi de-acum, visează mai departe.