Fără urme
Mi -ai scris în toi de noapte
Mesaj subit,de bun rămas;
Alunec printre șoapte
Dezgolită, fără glas
Cu ce i -am greșit , Doamne;
Îmi ești martor, sfetnic bun.
Dä-mi putere pt mâine
Să nu mă frâng,ori descompun..
Ploile mă udă iar
În odaia mea, umbrită.
În cerul gurii,gust amar
Și orice zgomot mă irită..
Mi -as dori să zbor departe
Până la capătul de lume
Și să -ti dedic o carte
Din iubirea mea -n volume...
La capătăi ți -o las în taină,
Iubit al meu, fără de nume.
Sub un clar de lună plină
Voi dispărea fără urme...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Keller Gabriela
Data postării: 10 ianuarie
Vizualizări: 70
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Peripeție intergalactică
Poem: șapte vieți
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură
Poem: Dublu rondelet triolet pentru primăvară
Poem: Lui Eminescu
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă
Poem: Răspunsul soarelui
Poem: Valurile Vieți
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș