Același blestem
De dor de tine am ajuns la marginea inimii
De-aici se vede cel mai bine lipsa ta,
Sufletu-mi te speră stiind că nu poți fi cu el
Căci toți avem pe cineva, pe care nu-l avem...
Mă trezesc din nou sub același blestem
Cu inima făcută cioburi te sper
În minte mi-e rece si gândul refuză
Să mă încălzească și mă ține confuză...
Si-o rază de soare pătrunde în inima mea
O ultimă lacrimă s-așterne pe podea
Și-n minte-mi răsună un vis uitat
De-o poveste ce-a fost, dar s-a spulberat...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 27 aprilie
Vizualizări: 136
Poezii din aceiaşi categorie
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Ți-aș picta
Ți-aș picta dorința
În culori de gând curat,
Cu aromă de tandrețe,
Între picuri strecurat,
Iar pe brațe aș alege
Să-ți pictez întâia oară
Dorul cel nemărginit,
Poate-așa n-o să mai doară...
Ți-aș picta lumini de foc,
Imprejuru-ți, ca o torță,
De-aș avea curaj destul
Și puțin mai multă forță,
Din interior, căci astăzi
Motivarea nu mai este,
Sunt doar versuri aruncate
Într-o carte de poveste...
La început de tot
Stăteam sub luna plină,
Amândoi privind la stele,
Uitându-ne unul la altul, într-o atmosferă atât de lină,
Ochii ni se întâlneau printre ele.
Eram la început de tot,
Un sentiment de netrăit...
Și aș face orice ca să pot,
Să fac acel moment de neclintit.
Toamna-anotimp al naturii
Anotimp al naturii
Ce mult te-am așteptat
Să vii toamnă,
Să mai temperezi,
din orgoliile verii.
Să ii dai naturii o nouă înfățișare,
chiar o nouă stare.
Să îmi aduci fructe calde de toamnă
Fructe scuturate de pe copacii semigoi
împreună și pe rand cu frunzele moi,
ude de roua înghețață a dimineții.
Aș dori să văd gutuile la fereastra mea,
să le simt,să le miros și să gust dulceața lor.
Aș dori să știu că toamna va ajunge la fereastra mea
Cand în grădina mea s-a așternut un covor de brumă.
Atunci cand toate viețuitoarele au dispărut,
și păsările nu mai zboară deasupra casei mele,
nici nu mai bat la fereastra mea,
să ceară apă și hrană.
La orizont se vede un strat dens și nesfarșit,
al ceții pană la marginile satului meu.
Doar o umbră de fum de pe acoperișul unei case,
văzut la îndepărtare cu orbeața ochilor mei.
Am cules struguri moi și gustoși ,
din grădina mea de vară.
Dar acum viile s-au scuturat de struguri,
mari și negri,
după o lovitură grea de vant puternic.
În final am cules un coș plin cu fructe de toamnă,
dintre cele mai alese,
atunci cand va veni iarna la poarta mea,
să o întampin și să îî daruiesc .
Singur în doi
Știu că suntem împreună
Și ne dorim un viitor
Dar asta nu se face atât de ușor,
Dacă luptăm, să luptăm amândoi,
Căci nu ar avea rost sa lupt eu singură-n doi
E începutul, dar te văd epuizat,
De ce mai ești aici, dacă eu te complac?
Și atâtea certuri pentru nimic?
Iar când vreau să vorbim
Tu te faci ca-i surzit!
Sunt convinsă că nu mă mai vrei,
Sunt convinsă ca-i uitat ochii mei,
Dar nu-i nimic, accept înfrângerea
Căci prin înfrângerea asta eu mai învăț câte ceva,
Tu crezi că eu îți vreau răul,
Dar aici ai greșit,
În viață nu se fac lucrurile grăbit,
Căci la un moment dat vei da greș
Și nu vei știi ce sa faci daca tu te grăbești,
Ține minte ce tot ce-am vorbit
Că nu faci casă dacă ești ipocrit
Chiar dacă tu nu mă iei în seamă acum
Peste ceva timp ai să vezi c-am fost bun.(ă)
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Ți-aș picta
Ți-aș picta dorința
În culori de gând curat,
Cu aromă de tandrețe,
Între picuri strecurat,
Iar pe brațe aș alege
Să-ți pictez întâia oară
Dorul cel nemărginit,
Poate-așa n-o să mai doară...
Ți-aș picta lumini de foc,
Imprejuru-ți, ca o torță,
De-aș avea curaj destul
Și puțin mai multă forță,
Din interior, căci astăzi
Motivarea nu mai este,
Sunt doar versuri aruncate
Într-o carte de poveste...
La început de tot
Stăteam sub luna plină,
Amândoi privind la stele,
Uitându-ne unul la altul, într-o atmosferă atât de lină,
Ochii ni se întâlneau printre ele.
Eram la început de tot,
Un sentiment de netrăit...
Și aș face orice ca să pot,
Să fac acel moment de neclintit.
Toamna-anotimp al naturii
Anotimp al naturii
Ce mult te-am așteptat
Să vii toamnă,
Să mai temperezi,
din orgoliile verii.
Să ii dai naturii o nouă înfățișare,
chiar o nouă stare.
Să îmi aduci fructe calde de toamnă
Fructe scuturate de pe copacii semigoi
împreună și pe rand cu frunzele moi,
ude de roua înghețață a dimineții.
Aș dori să văd gutuile la fereastra mea,
să le simt,să le miros și să gust dulceața lor.
Aș dori să știu că toamna va ajunge la fereastra mea
Cand în grădina mea s-a așternut un covor de brumă.
Atunci cand toate viețuitoarele au dispărut,
și păsările nu mai zboară deasupra casei mele,
nici nu mai bat la fereastra mea,
să ceară apă și hrană.
La orizont se vede un strat dens și nesfarșit,
al ceții pană la marginile satului meu.
Doar o umbră de fum de pe acoperișul unei case,
văzut la îndepărtare cu orbeața ochilor mei.
Am cules struguri moi și gustoși ,
din grădina mea de vară.
Dar acum viile s-au scuturat de struguri,
mari și negri,
după o lovitură grea de vant puternic.
În final am cules un coș plin cu fructe de toamnă,
dintre cele mai alese,
atunci cand va veni iarna la poarta mea,
să o întampin și să îî daruiesc .
Singur în doi
Știu că suntem împreună
Și ne dorim un viitor
Dar asta nu se face atât de ușor,
Dacă luptăm, să luptăm amândoi,
Căci nu ar avea rost sa lupt eu singură-n doi
E începutul, dar te văd epuizat,
De ce mai ești aici, dacă eu te complac?
Și atâtea certuri pentru nimic?
Iar când vreau să vorbim
Tu te faci ca-i surzit!
Sunt convinsă că nu mă mai vrei,
Sunt convinsă ca-i uitat ochii mei,
Dar nu-i nimic, accept înfrângerea
Căci prin înfrângerea asta eu mai învăț câte ceva,
Tu crezi că eu îți vreau răul,
Dar aici ai greșit,
În viață nu se fac lucrurile grăbit,
Căci la un moment dat vei da greș
Și nu vei știi ce sa faci daca tu te grăbești,
Ține minte ce tot ce-am vorbit
Că nu faci casă dacă ești ipocrit
Chiar dacă tu nu mă iei în seamă acum
Peste ceva timp ai să vezi c-am fost bun.(ă)
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Alte poezii ale autorului
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Octombrie roșu
Mi-ai rămas poveste de toamnă
in nuante de roșu intens
De-ai vrea încă o toamnă
Sfârșitului să ii dam sens..
Sa bem un roșu vin diseară
O-mbratişare caldă să îmi dai
Să nu simțim cum timpul zboară
O clipă să mai fim cum eram...
Să simți un colt de dor
într-un pahar stingher,
Să te învăluie ușor
Să nu-mi mai fii doar efemer.
Să-ţi pui halatul alb pe tine
Să te prefaci că nu contează,
Să te apropii atent de mine
Să nu vărs vinu| roșu ce pătează.
Iluzi...totul se schimbă-n gri
..Cum as fi putut să stiu,
Că tu și vinul veți fi motivul
Durerii mele de mai tarziu...
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
La infinit
Eu te-am asteptat și n-ai venit
Ai dat uitării tot ce-ai promis
Speranțe mi-au murit în asfințit
Si dorul l-am purtat... la infinit!.
Eu te-am visat... în umbre mi-ai apărut
Răsăritul mă prindea cu tine-n gând
O clipă părea că viața mi-ar fi zâmbit
Dar nu!...erau iluzii... la infinit!
Eu te-am scris pe veci în suflet
De dorul meu grav te-ai lipit
Tăcerea ta mi-a rămas un urlet
Ce răsună în mine... la infinit!
Eu te-am iubit și n-ai putut
Să înțelegi ceea ce simt
Sau poate îți era teamă?
De-o dragoste... la infinit.
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Octombrie roșu
Mi-ai rămas poveste de toamnă
in nuante de roșu intens
De-ai vrea încă o toamnă
Sfârșitului să ii dam sens..
Sa bem un roșu vin diseară
O-mbratişare caldă să îmi dai
Să nu simțim cum timpul zboară
O clipă să mai fim cum eram...
Să simți un colt de dor
într-un pahar stingher,
Să te învăluie ușor
Să nu-mi mai fii doar efemer.
Să-ţi pui halatul alb pe tine
Să te prefaci că nu contează,
Să te apropii atent de mine
Să nu vărs vinu| roșu ce pătează.
Iluzi...totul se schimbă-n gri
..Cum as fi putut să stiu,
Că tu și vinul veți fi motivul
Durerii mele de mai tarziu...
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
La infinit
Eu te-am asteptat și n-ai venit
Ai dat uitării tot ce-ai promis
Speranțe mi-au murit în asfințit
Si dorul l-am purtat... la infinit!.
Eu te-am visat... în umbre mi-ai apărut
Răsăritul mă prindea cu tine-n gând
O clipă părea că viața mi-ar fi zâmbit
Dar nu!...erau iluzii... la infinit!
Eu te-am scris pe veci în suflet
De dorul meu grav te-ai lipit
Tăcerea ta mi-a rămas un urlet
Ce răsună în mine... la infinit!
Eu te-am iubit și n-ai putut
Să înțelegi ceea ce simt
Sau poate îți era teamă?
De-o dragoste... la infinit.