Concediu fără plată
Incerc a respira pe nas, s-a terminat cu somnul
Visam pe-un feribot ceva-irelevant fragmentul-
Acum, in pat, metodic trec prin şervețele
Şi contemplez: la ceasul...cinci, ce-oi face aṣa devreme?
Cum am ajuns aşa de slab, să cad de-un virus făcut praf
De un microscopic inamic, eu, un bărbat totuşi voinic
Ce agent Troian m-a dezarmat, de m-a topit, năuc de cap.
Şi inima mi-a obosit, de parc-o noapte-ntreagă am robit
Mă îndârjesc, cu-o nară, să trag aer în piept,
Încetul cu încetul mă decongestionez.
E totuşi prea devreme şi liber vreo trei zile
În loc să stau lejer, mă chinui să fac bine
E început de weekend, ṣi eu mă simt sfârşit
Vreau să mă-ntorc pe nava ce-abia am părăsit
Să încerc în schimb o dată, să las răceala-n vis,
Iar eu să ies cuminte şi bine odihnit, mai după răsărit
Categoria: Poezii comice
Toate poeziile autorului: Matei Ciprian 
Data postării: 8 aprilie 2024
Vizualizări: 489
Poezii din aceiaşi categorie
Nu ne-am fi așteptat în suedeză
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Vi hade inte förväntat oss det
Ta en promenad för länge,
Se fridfulla fotgängare, trafikljus stressar dem,
Försiktigt korsar de,
På bänken, i parken, med näsan i tidningen, de nyheter om och om igen,
De går på marknaden, sedan på teatern,
Klockan är redan fyra
Har fortfarande inte märkt något,
Något som liknar en loppa, men det går mycket mer rytmiskt,
Jag går också till vänner, de mår bra, skrattar, skämtar,
Ytterligare en timme går och jag slumrar verkligen,
De somnade alla i samma vardagsrum,
Hopade ihop, med dörren fortfarande öppen (släpp igenom katten), ber de om ursäkt att de alla sov som i en bur,
gå hem tiden går fort
Vad som kommer härnäst ger oss frossa,
Vänner, till vänner som köpt från marknaden, skriver indignerat,
Jag har aldrig sett dem så arga förut,
"Investera också i vilken typ av schampo du vill,
Vad som helst, vill bara använda det,
Du fyllde oss med löss
Du sviker oss, vi skulle aldrig göra något liknande,
Skäms på dig,
Dina vänner som bara skickar dig lyckönskningar skäller ut dig"
Ja, tja... dagmjöl, jag har ingenting,
Naturligtvis är det bara på en psykologisk nivå,
De läser för mycket tidningar,
Vi hade ingenstans att ta vägen, i Portugal var jag bara praktikant,
Hör inte gör hur känner du dig?
Jag har ingenting, men låt oss ta ett test ändå,
Jag kan inte tro det tjejen, titta på dig också???!!
Ja tjej, vadå?...jag kan inte titta på ditt hår, för du..
vilken tjej
Få lite bomull,
Jag försöker fånga dem, kasta ut dem genom fönstret,
Men jag lyckas inte fånga ens en,
Tjej, vi kan prova en annan metod,
Men vem vet att det fortfarande är värt det,
Vi bleker vårt hår, väljer den ljusaste nyansen av norsk blond,
Efter det målar vi den i vilken färg vi vill,
Lösen kommer inte ens att inse vad som händer,
Eftersom vi är flitiga målar vi varje tråd från templet,
Ja min tjej, vad skulle jag göra utan dina idéer, lössen kommer att brinna, de kommer att kvävas, vi behöver inte göra någonting, bara vara försiktiga, trassla ut rigoröst, se till att vi blir av med eventuella objudna besökare, någonstans , genom håret, vandra,
Ja tjejen, exakt, vad var det jag sa till dig?
Jag vet inte, jag tittade på en film under tiden...
Efter många århundraden ser vi resultatet...
Vilket, det kunde inte ha varit något annat...
Tjej, färgen fäste väldigt bra på håret, estetiskt är jag nöjd,
Nu kammar jag håret för att se vad som hände med de där insekterna,
Ja, nu är de blå, gröna, de har målats också, vad ska man göra?
Face, vi har inga fler löss, vi flydde, låt oss fira på krogen, med en lemonad,
Jag hoppas att vi inte hamnar som i Portugal, på den där terrassen i trädgården.
(Det är där man skulle tro att han skulle få de där lössen...)
Nu ne-am fi așteptat în spaniolă
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
No lo hubiésemos esperado
Dando un paseo, hace mucho tiempo,
Ver peatones tranquilos, los semáforos los estresan,
Con cautela cruzan,
En el banco, en el parque, con la nariz en el periódico, noticias una y otra vez,
Van al mercado, luego al teatro,
Ya son las cuatro
Aún sin notar nada,
Algo parecido a una pulga, pero que va mucho más rítmicamente,
También voy con amigos, se sienten bien, ríen, bromean,
Pasa otra hora y realmente me estoy quedando dormido.
Todos se quedaron dormidos en la misma sala,
Acurrucados, con la puerta aún abierta (dejan pasar al gato), se disculpan porque todos durmieron como en una jaula.
vete a casa el tiempo vuela
Lo que viene después nos da escalofríos,
Amigos, a amigos que compraron en el mercado, escriben indignados,
Nunca los había visto tan enojados antes.
"Invierte también en el tipo de champú que quieras,
Cualquier cosa, solo quiero usarla.
Nos llenaste de piojos
Nos decepcionaste, nunca haríamos algo como esto,
Qué vergüenza,
Tus amigos que solo te envían buenos deseos te regañan"
Si, pues... harina de día, no tengo nada,
Por supuesto, todo es sólo a nivel psicológico,
Leen demasiado los periódicos,
No teníamos adónde llevarnos, en Portugal yo solo era pasante,
¿No escuchas cómo te sientes?
No tengo nada, pero hagamos una prueba de todos modos.
No lo puedo creer niña, mírate tú también???!!
Si niña, ¿qué?...No puedo mirar tu cabello, porque tú..
Qué chica
Consigue un poco de algodón
Intento atraparlos, tirarlos por la ventana,
Pero no logro capturar ni siquiera uno de esos,
Chica, podríamos probar un método diferente.
Pero quién sabe, todavía vale la pena.
Nos decoloramos el cabello, elegimos el tono más claro de rubio noruego,
Después lo pintamos del color que queramos,
Los piojos ni siquiera se darán cuenta de lo que está pasando.
Porque somos diligentes, pintamos cada hilo del templo,
Si mi niña, que haría sin tus ideas, los piojos arderán, se asfixiarán, no tenemos que hacer nada, solo tener cuidado, desenredar con rigor, asegurarnos de deshacernos de cualquier visitante no invitado, en algún lugar, a través de el pelo, deambular,
Si niña, exactamente, ¿qué te estaba diciendo?
No lo sé, mientras tanto estaba viendo una película...
Después de muchos siglos vemos el resultado...
Que, no podría haber sido de otra manera...
Chica, el color se pega muy bien al pelo, estéticamente estoy satisfecha,
Ahora me estoy peinando, a ver qué pasó con esos bichos,
Si, ahora son azules, verdes, también las han pintado, ¿qué hacer?
Cara, ya no tenemos piojos, nos escapamos, vamos a celebrar a la taberna, con una limonada,
Espero que no acabemos como en Portugal, en esa terraza del jardín.
(Ahí es donde uno pensaría que contraería esos piojos...)
Cuvinte
De departe-l vad aproape
pe omul ce bea lapte,
si miroase un trandafir,
si miroase a lavanda.
Tantarul bazaie,
si la ureche ma sacaie.
Foaie verde inmuiata,
eu ma sterg pana-s uscata.
In mare intru-n perechi,
si ies de unul singur.
Arbore inalt de caramida,
am vazut pe ea o omida.
Cand ma apropriu e inverzita,
cand plec, ea-i aurita.
Foaie galbena si-un pitic,
am cumparat un ibric
iar cum este foarte tipic,
eu l-am stricat
iar eu am strigat,
dar pana la urma eu m-am impacat.
Dar eu vad in departare,
Marele cer cade pe o floare,
iar eu merg pe o lunga carare,
si ajung la apune-soare
si inot pe pamantul uscat
si de doua ori sar in pat
si odata ma lovesc in cap.
Corega în turcă
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Hadi böyle bir zamanda yolculuk yapalım,
Biz 10 yıllık dönemimizi seçiyoruz.
Cecilia'ya daha fazla yıl ekliyoruz.
Yaşına bakılmaksızın her zaman güzel,
Güzellik onun içinden fışkırır,
Ve bu onun doğallığına, mizah anlayışına, renkleri yakın kromatik aralıklardan uyumlu hale getirme biçimine, tazeliğine, her zaman en ilginç Hint çiçeklerini koklamasına, onu tanımlayan tüm özelliklere yansıyor,
Güzellik yaşlandıkça daha da korunuyor, Cecilia çok daha neşeli, daha eğlenceli, daha hoşgörülü, daha rahat, daha oyunbaz, daha coşkulu bir kişiliğe sahip oluyor diyelim...
Cecilia'nın hayatındaki oldukça benzersiz bir olayı anlatırken de aynı derecede komik olabilirdik.
50 yaşındaki Cecilia, kelimeleri eskisi kadar hızlı, müzikal ve doğru telaffuz ediyor.
Bununla birlikte, onu zora sokan sözler ya da kelime oyunları da vardır; bunlar kendisini topluluk önünde konuşmak zorunda bulduğunda oldukça utanç verici bir zorluktur.
Ayrıca piknikte zümrüt yeşili çimenlere hayranlıkla baktığında da oldu diyebiliriz.
Bütün aile çayırda, sessizce eğlenen ve yabani otları kemiren ineklerin yanında toplanmış, çocukluğumda balon yapmak için kullanılan çapı en büyük sakızla kendimi nasıl aşırı derecede ıslattığımı anlatıyordu. ay,
Ölçmem neredeyse imkansız ama yine de oldukça büyük balonlar çıkıyordu.
Cecilia kendini iyi hissediyor, gülüyor, gülümsüyor, 50 yılda olduğundan daha fazla, iyi gelişmiş bir mizah anlayışına sahip insanlardan hoşlanıyor, ancak tuhaf bir olay meydana geliyor, çünkü doğal dişlerinden vazgeçip dişlerini tercih ediyor. protez,
Diş hekimi kaplama önerdi ama o yapmıyor çünkü onları oyun parçaları gibi kaybediyor ve yeni diş setinin tıpkı ağzı gibi eksiksiz ve düzgün yapıldığından emin olmak istiyor.
Ağzına çimento tadı veren bir madde koyan diş hekimi, protezin kalıbını aldı,
İki hafta sonra gelip alması ve her yönüyle bittiğine dair güvenle kullanması gerektiği kendisine bildirildi,
Cecilia, yoldan çekildiğine seviniyor, onu alıyor, alışmak için egzersiz yapıyor.
Dişinin üzerinden yaklaşık iki hafta geçti ama Cecilia uyum sağlayabilen bir kız, hiçbir şey onu neşesinden vazgeçiremez, başka dişlerin olduğu gerçeği bile.
Çayırda arkadaşlarıyla birlikte olduğunu düşündü; yeni proteziyle sakince, biraz dikkatle, kelime oyunları söyleyerek diksiyon alıştırması yapmaktan başka bir şey yapmıyordu.
Kız da şöyle dedi: "Deniz kenarında deniz kabukları satıyor".
Protez düştü, anında çıktı, çenesinin hareketinden bir şeyin pek doğal olmadığı anlaşılıyordu.
Protez doğrudan kiraz bardağına düşüyor,
Cecilia yaşanan bu çılgınlığa hayret etmişti.
Dişçi bunu düzelttiğinde ne yaptı? Dişlerinin daha az çarpık olmasına yardımcı olmak için değil, balık tutmak istediğini düşündü, torna tezgahında da ona pek yardım etmedi, kibarca, çok profesyonelce özür diledi, dişçiye bu tür dişçilik işinin dişçinin değil, ortodontistin işi olduğunu söyledi. .
Cecilia artık neye inanacağını, vardığı sonuçlarla ortak bir paydaya ulaşmak için olaylara nasıl bakacağını bilmiyor.
Diş hekiminin, onun saflığından yararlanarak kendisini kandırdığını, ağzının özelliklerini, bakması gereken tüm detayları hiçe sayarak protezini aceleyle yaptırdığını, parasını aldığını ve ona çok şey bırakan bir protez bıraktığını hayal ediyor. arzu edilmek,
Gergin olan Cecilia artık tereddüt etmiyor, hızlı bir şekilde telefonunu açıyor (pilinin yalnızca %20'si kaldı, bu yüzden hayal kırıklıklarını hızlı ve etkili bir şekilde gidermesi gerekiyor), iletişim listesinden kendisine bu hediyeyi veren doktoru seçiyor.
Özür dileyerek başlıyor: ,, Merhaba, (ne kadar iyi olur bilemiyorum) doktor, adım Cecilia, 50 yaşındayım ve iki hafta önce protez için ziyaretinize geldim, ölçülerimi aldınız, organizasyon açısından her şey yolunda gitti, malzemeler dayanıklı, protezi uzun yıllar kullanabileceğimi düşünüyorum. Tek sorunum ne biliyor musun? Ne zaman konuşmak istesem ağzımdan dökülüyor, iki kelime bile mırıldanmama izin vermiyor, konuşamamak, aklından geçeni ifade edememek çok kötü..."
Doktor: Peki şimdi benimle nasıl konuşuyorsun?
Cecilia, sert bir ses tonuyla:,, Doktor, benimle dalga mı geçiyorsun????!!! Benim için yaptığın protezle ilgili bir sorunum var!! Lütfen en kısa sürede bu konuyla ilgilenin!"
Cecilia muayeneye gelir, doktor bakar, hastaya daha çok tavsiye verir gibi sorar:,,Corega'yı duydun mu? Onun ne olduğunu biliyor musun?
Cecilia: "Elbette biliyorum, takma diş yapıştırıcısı."
Doktor:,, Madem biliyorsun neden kullanmıyorsun?"
Cecilia oturup düşünüyor, o da bu uzlaşmayı sağlıyor ve Corega'yı alıyor. Birkaç gece sonra diş etleri ürüne alıştı, üstelik Cecilia dişler için Corega'yı şiddetle tavsiye ediyor.
Cecilia:,,İlk uygulamadan itibaren beni asla hayal kırıklığına uğratmayan bir ürün! Corega hayatımı değiştirdi!"
Nu ne-am fi așteptat în germană
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Damit hätten wir nicht gerechnet
Vor langer Zeit einen Spaziergang machen,
Sehen Sie friedliche Fußgänger, Ampeln stressen sie,
Vorsichtig überqueren sie,
Auf der Bank, im Park, mit der Nase in der Zeitung, immer wieder Neuigkeiten,
Sie gehen auf den Markt, dann ins Theater,
Es ist schon vier Uhr
Ich merke immer noch nichts,
So etwas wie ein Floh, aber das geht viel rhythmischer,
Ich gehe auch zu Freunden, sie fühlen sich wohl, lachen, scherzen,
Eine weitere Stunde vergeht und ich schlafe wirklich ein,
Sie schliefen alle im selben Wohnzimmer ein,
Zusammengedrängt, mit noch offener Tür (lassen Sie die Katze durch) entschuldigen sie sich, dass sie alle wie in einem Käfig geschlafen haben,
Geh nach Hause, die Zeit vergeht wie im Flug
Was als nächstes kommt, lässt uns Gänsehaut bekommen,
Freunde, an Freunde, die auf dem Markt gekauft haben, schreiben empört:
Ich habe sie noch nie so wütend gesehen,
„Investieren Sie auch in die Art von Shampoo, die Sie möchten,
Alles, ich will es nur benutzen,
Du hast uns mit Läusen gefüllt
Du hast uns im Stich gelassen, wir würden so etwas niemals tun,
Schäm dich,
Deine Freunde, die dir nur gute Wünsche schicken, schimpfen mit dir“
Ja, na ja... Tagesmehl, ich habe nichts,
Natürlich ist das alles nur auf psychologischer Ebene,
Sie lesen zu viel Zeitung,
Wir konnten nirgendwo hingehen, in Portugal war ich nur Praktikant,
Hören Sie nicht, wie fühlen Sie sich?
Ich habe nichts, aber lass uns trotzdem einen Test machen,
Ich kann es nicht glauben, Mädchen, sieh dich auch an???!!
Ja Mädchen, was? ... Ich kann deine Haare nicht ansehen, weil du ...
Welches Mädchen
Holen Sie sich etwas Watte,
Ich versuche sie zu fangen, sie aus dem Fenster zu werfen,
Aber es gelingt mir nicht, auch nur eines dieser Art einzufangen,
Mädchen, wir könnten eine andere Methode ausprobieren,
Aber wer weiß, dass es sich trotzdem lohnt,
Wir bleichen unsere Haare, wählen den hellsten norwegischen Blondton,
Anschließend bemalen wir es in der gewünschten Farbe,
Die Läuse merken nicht einmal, was passiert,
Weil wir fleißig sind, malen wir jeden Faden aus dem Tempel,
Ja, mein Mädchen, was würde ich ohne deine Ideen tun, die Läuse werden brennen, sie werden ersticken, wir müssen nichts tun, wir müssen nur vorsichtig sein, rigoros entwirren, dafür sorgen, dass wir alle ungebetenen Besucher irgendwohin loswerden die Haare, wandern,
Ja Mädchen, genau, was habe ich dir gesagt?
Ich weiß nicht, ich habe in der Zwischenzeit einen Film geschaut ...
Nach vielen Jahrhunderten sehen wir das Ergebnis...
Und es hätte nicht anders sein können ...
Mädchen, die Farbe haftet sehr gut auf den Haaren, ästhetisch bin ich zufrieden,
Jetzt kämme ich meine Haare, um zu sehen, was mit diesen Käfern passiert ist.
Ja, jetzt sind sie blau, grün, sie wurden auch gestrichen, was tun?
Gesicht, wir haben keine Läuse mehr, wir sind entkommen, lass uns in der Taverne feiern gehen, mit einer Limonade,
Ich hoffe, wir landen nicht wie in Portugal auf dieser Terrasse im Garten.
(Man könnte meinen, dass er dort die Läuse bekommt ...)
Bătrânica hoață în suedeză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Den gamle tjuven
På en secondhandbutik,
Taget, samlat, bläddrat från vilket märke som helst,
En gammal kvinna som passerat sin bästa ålder, för hon var ungefär 70 år gammal, tittar på bustiers,
Cecilias storasyster, butiksägaren, tittar på kvinnan med oförskämda gester,
Han ser henne fortfarande sitta och sura,
Det är som om ingenting kan lugna honom,
Gå förbi blusställen,
Han väljer bara de med manettryck,
Lägg, stoppade, stoppade i nätet allt han hittar,
Han verkar inte ha bråttom,
Rörelserna är långsamma,
Det ger sig inte under de vakande ögonen
Av butikschefen,
Vad hostar åsnan, beundrar bilden av bulletinen,
Vår gamla tjuv,
Han har absolut inget illamående,
Eftersom hjärtats önskan hänger sig åt det,
Det blev ett uppståndelse,
Vid ett tillfälle frågar butikschefen henne:
"Du har tunga väskor, jag misstänker att du har varit i andra butiker också?", men den roliga gamla damen svarar: "Titta, gör ditt jobb!"
Omöjligt för henne att acceptera okänslighet som denna, hon tar det med ro, blus för blus,
Den gamla damen ser verkligen förvirrad ut,
Han berättar vänligt för henne att han fick många, många av dem i present, att det nyligen var hennes namnsdag och att det är därför hon är laddad med de påsarna,
Och alla sju broscher,
som togs från butiken,
Som en gammal kvinna var de länge glömda,
"Har du någon förklaring till alla produkter du bär med dig från plats till plats?"
"Jag vet inte, jag vet inte ens hur min säng ser ut."
"Varför kom du och handlade då?"
"Ville jag se något vackert?
"Ljuger du snällt för mig?"
"Vad betyder vacker egentligen?"
"Lämna mig med den här föreställningen, för jag kan ta mig själv ensam"
"Jag glömmer, ja, men jag betalade för allt jag var tvungen att ta, jag är inte typen som stjäl"
"Om du inte kommer ihåg sju broscher, kommer du fortfarande att ta hela butiken och inte veta att du tog den"
"Hur är det möjligt? Tvivlar du på min moral?"
"Vad är moraliskt med världen som har glömt att vara moralisk?"
Kvarstående med denna fråga börjar den gamla kvinnan att ta bort allt från sin plånbok, från kjolen, från ärmarna, bakom örhängena, under hatten, allt hon tog och inte betalade för.
Okej, vi hoppas att du inte stjäl nästa gång,
Att det är ett ganska stort moraliskt misstag.
Nu ne-am fi așteptat în suedeză
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Vi hade inte förväntat oss det
Ta en promenad för länge,
Se fridfulla fotgängare, trafikljus stressar dem,
Försiktigt korsar de,
På bänken, i parken, med näsan i tidningen, de nyheter om och om igen,
De går på marknaden, sedan på teatern,
Klockan är redan fyra
Har fortfarande inte märkt något,
Något som liknar en loppa, men det går mycket mer rytmiskt,
Jag går också till vänner, de mår bra, skrattar, skämtar,
Ytterligare en timme går och jag slumrar verkligen,
De somnade alla i samma vardagsrum,
Hopade ihop, med dörren fortfarande öppen (släpp igenom katten), ber de om ursäkt att de alla sov som i en bur,
gå hem tiden går fort
Vad som kommer härnäst ger oss frossa,
Vänner, till vänner som köpt från marknaden, skriver indignerat,
Jag har aldrig sett dem så arga förut,
"Investera också i vilken typ av schampo du vill,
Vad som helst, vill bara använda det,
Du fyllde oss med löss
Du sviker oss, vi skulle aldrig göra något liknande,
Skäms på dig,
Dina vänner som bara skickar dig lyckönskningar skäller ut dig"
Ja, tja... dagmjöl, jag har ingenting,
Naturligtvis är det bara på en psykologisk nivå,
De läser för mycket tidningar,
Vi hade ingenstans att ta vägen, i Portugal var jag bara praktikant,
Hör inte gör hur känner du dig?
Jag har ingenting, men låt oss ta ett test ändå,
Jag kan inte tro det tjejen, titta på dig också???!!
Ja tjej, vadå?...jag kan inte titta på ditt hår, för du..
vilken tjej
Få lite bomull,
Jag försöker fånga dem, kasta ut dem genom fönstret,
Men jag lyckas inte fånga ens en,
Tjej, vi kan prova en annan metod,
Men vem vet att det fortfarande är värt det,
Vi bleker vårt hår, väljer den ljusaste nyansen av norsk blond,
Efter det målar vi den i vilken färg vi vill,
Lösen kommer inte ens att inse vad som händer,
Eftersom vi är flitiga målar vi varje tråd från templet,
Ja min tjej, vad skulle jag göra utan dina idéer, lössen kommer att brinna, de kommer att kvävas, vi behöver inte göra någonting, bara vara försiktiga, trassla ut rigoröst, se till att vi blir av med eventuella objudna besökare, någonstans , genom håret, vandra,
Ja tjejen, exakt, vad var det jag sa till dig?
Jag vet inte, jag tittade på en film under tiden...
Efter många århundraden ser vi resultatet...
Vilket, det kunde inte ha varit något annat...
Tjej, färgen fäste väldigt bra på håret, estetiskt är jag nöjd,
Nu kammar jag håret för att se vad som hände med de där insekterna,
Ja, nu är de blå, gröna, de har målats också, vad ska man göra?
Face, vi har inga fler löss, vi flydde, låt oss fira på krogen, med en lemonad,
Jag hoppas att vi inte hamnar som i Portugal, på den där terrassen i trädgården.
(Det är där man skulle tro att han skulle få de där lössen...)
Nu ne-am fi așteptat în spaniolă
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
No lo hubiésemos esperado
Dando un paseo, hace mucho tiempo,
Ver peatones tranquilos, los semáforos los estresan,
Con cautela cruzan,
En el banco, en el parque, con la nariz en el periódico, noticias una y otra vez,
Van al mercado, luego al teatro,
Ya son las cuatro
Aún sin notar nada,
Algo parecido a una pulga, pero que va mucho más rítmicamente,
También voy con amigos, se sienten bien, ríen, bromean,
Pasa otra hora y realmente me estoy quedando dormido.
Todos se quedaron dormidos en la misma sala,
Acurrucados, con la puerta aún abierta (dejan pasar al gato), se disculpan porque todos durmieron como en una jaula.
vete a casa el tiempo vuela
Lo que viene después nos da escalofríos,
Amigos, a amigos que compraron en el mercado, escriben indignados,
Nunca los había visto tan enojados antes.
"Invierte también en el tipo de champú que quieras,
Cualquier cosa, solo quiero usarla.
Nos llenaste de piojos
Nos decepcionaste, nunca haríamos algo como esto,
Qué vergüenza,
Tus amigos que solo te envían buenos deseos te regañan"
Si, pues... harina de día, no tengo nada,
Por supuesto, todo es sólo a nivel psicológico,
Leen demasiado los periódicos,
No teníamos adónde llevarnos, en Portugal yo solo era pasante,
¿No escuchas cómo te sientes?
No tengo nada, pero hagamos una prueba de todos modos.
No lo puedo creer niña, mírate tú también???!!
Si niña, ¿qué?...No puedo mirar tu cabello, porque tú..
Qué chica
Consigue un poco de algodón
Intento atraparlos, tirarlos por la ventana,
Pero no logro capturar ni siquiera uno de esos,
Chica, podríamos probar un método diferente.
Pero quién sabe, todavía vale la pena.
Nos decoloramos el cabello, elegimos el tono más claro de rubio noruego,
Después lo pintamos del color que queramos,
Los piojos ni siquiera se darán cuenta de lo que está pasando.
Porque somos diligentes, pintamos cada hilo del templo,
Si mi niña, que haría sin tus ideas, los piojos arderán, se asfixiarán, no tenemos que hacer nada, solo tener cuidado, desenredar con rigor, asegurarnos de deshacernos de cualquier visitante no invitado, en algún lugar, a través de el pelo, deambular,
Si niña, exactamente, ¿qué te estaba diciendo?
No lo sé, mientras tanto estaba viendo una película...
Después de muchos siglos vemos el resultado...
Que, no podría haber sido de otra manera...
Chica, el color se pega muy bien al pelo, estéticamente estoy satisfecha,
Ahora me estoy peinando, a ver qué pasó con esos bichos,
Si, ahora son azules, verdes, también las han pintado, ¿qué hacer?
Cara, ya no tenemos piojos, nos escapamos, vamos a celebrar a la taberna, con una limonada,
Espero que no acabemos como en Portugal, en esa terraza del jardín.
(Ahí es donde uno pensaría que contraería esos piojos...)
Cuvinte
De departe-l vad aproape
pe omul ce bea lapte,
si miroase un trandafir,
si miroase a lavanda.
Tantarul bazaie,
si la ureche ma sacaie.
Foaie verde inmuiata,
eu ma sterg pana-s uscata.
In mare intru-n perechi,
si ies de unul singur.
Arbore inalt de caramida,
am vazut pe ea o omida.
Cand ma apropriu e inverzita,
cand plec, ea-i aurita.
Foaie galbena si-un pitic,
am cumparat un ibric
iar cum este foarte tipic,
eu l-am stricat
iar eu am strigat,
dar pana la urma eu m-am impacat.
Dar eu vad in departare,
Marele cer cade pe o floare,
iar eu merg pe o lunga carare,
si ajung la apune-soare
si inot pe pamantul uscat
si de doua ori sar in pat
si odata ma lovesc in cap.
Corega în turcă
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Hadi böyle bir zamanda yolculuk yapalım,
Biz 10 yıllık dönemimizi seçiyoruz.
Cecilia'ya daha fazla yıl ekliyoruz.
Yaşına bakılmaksızın her zaman güzel,
Güzellik onun içinden fışkırır,
Ve bu onun doğallığına, mizah anlayışına, renkleri yakın kromatik aralıklardan uyumlu hale getirme biçimine, tazeliğine, her zaman en ilginç Hint çiçeklerini koklamasına, onu tanımlayan tüm özelliklere yansıyor,
Güzellik yaşlandıkça daha da korunuyor, Cecilia çok daha neşeli, daha eğlenceli, daha hoşgörülü, daha rahat, daha oyunbaz, daha coşkulu bir kişiliğe sahip oluyor diyelim...
Cecilia'nın hayatındaki oldukça benzersiz bir olayı anlatırken de aynı derecede komik olabilirdik.
50 yaşındaki Cecilia, kelimeleri eskisi kadar hızlı, müzikal ve doğru telaffuz ediyor.
Bununla birlikte, onu zora sokan sözler ya da kelime oyunları da vardır; bunlar kendisini topluluk önünde konuşmak zorunda bulduğunda oldukça utanç verici bir zorluktur.
Ayrıca piknikte zümrüt yeşili çimenlere hayranlıkla baktığında da oldu diyebiliriz.
Bütün aile çayırda, sessizce eğlenen ve yabani otları kemiren ineklerin yanında toplanmış, çocukluğumda balon yapmak için kullanılan çapı en büyük sakızla kendimi nasıl aşırı derecede ıslattığımı anlatıyordu. ay,
Ölçmem neredeyse imkansız ama yine de oldukça büyük balonlar çıkıyordu.
Cecilia kendini iyi hissediyor, gülüyor, gülümsüyor, 50 yılda olduğundan daha fazla, iyi gelişmiş bir mizah anlayışına sahip insanlardan hoşlanıyor, ancak tuhaf bir olay meydana geliyor, çünkü doğal dişlerinden vazgeçip dişlerini tercih ediyor. protez,
Diş hekimi kaplama önerdi ama o yapmıyor çünkü onları oyun parçaları gibi kaybediyor ve yeni diş setinin tıpkı ağzı gibi eksiksiz ve düzgün yapıldığından emin olmak istiyor.
Ağzına çimento tadı veren bir madde koyan diş hekimi, protezin kalıbını aldı,
İki hafta sonra gelip alması ve her yönüyle bittiğine dair güvenle kullanması gerektiği kendisine bildirildi,
Cecilia, yoldan çekildiğine seviniyor, onu alıyor, alışmak için egzersiz yapıyor.
Dişinin üzerinden yaklaşık iki hafta geçti ama Cecilia uyum sağlayabilen bir kız, hiçbir şey onu neşesinden vazgeçiremez, başka dişlerin olduğu gerçeği bile.
Çayırda arkadaşlarıyla birlikte olduğunu düşündü; yeni proteziyle sakince, biraz dikkatle, kelime oyunları söyleyerek diksiyon alıştırması yapmaktan başka bir şey yapmıyordu.
Kız da şöyle dedi: "Deniz kenarında deniz kabukları satıyor".
Protez düştü, anında çıktı, çenesinin hareketinden bir şeyin pek doğal olmadığı anlaşılıyordu.
Protez doğrudan kiraz bardağına düşüyor,
Cecilia yaşanan bu çılgınlığa hayret etmişti.
Dişçi bunu düzelttiğinde ne yaptı? Dişlerinin daha az çarpık olmasına yardımcı olmak için değil, balık tutmak istediğini düşündü, torna tezgahında da ona pek yardım etmedi, kibarca, çok profesyonelce özür diledi, dişçiye bu tür dişçilik işinin dişçinin değil, ortodontistin işi olduğunu söyledi. .
Cecilia artık neye inanacağını, vardığı sonuçlarla ortak bir paydaya ulaşmak için olaylara nasıl bakacağını bilmiyor.
Diş hekiminin, onun saflığından yararlanarak kendisini kandırdığını, ağzının özelliklerini, bakması gereken tüm detayları hiçe sayarak protezini aceleyle yaptırdığını, parasını aldığını ve ona çok şey bırakan bir protez bıraktığını hayal ediyor. arzu edilmek,
Gergin olan Cecilia artık tereddüt etmiyor, hızlı bir şekilde telefonunu açıyor (pilinin yalnızca %20'si kaldı, bu yüzden hayal kırıklıklarını hızlı ve etkili bir şekilde gidermesi gerekiyor), iletişim listesinden kendisine bu hediyeyi veren doktoru seçiyor.
Özür dileyerek başlıyor: ,, Merhaba, (ne kadar iyi olur bilemiyorum) doktor, adım Cecilia, 50 yaşındayım ve iki hafta önce protez için ziyaretinize geldim, ölçülerimi aldınız, organizasyon açısından her şey yolunda gitti, malzemeler dayanıklı, protezi uzun yıllar kullanabileceğimi düşünüyorum. Tek sorunum ne biliyor musun? Ne zaman konuşmak istesem ağzımdan dökülüyor, iki kelime bile mırıldanmama izin vermiyor, konuşamamak, aklından geçeni ifade edememek çok kötü..."
Doktor: Peki şimdi benimle nasıl konuşuyorsun?
Cecilia, sert bir ses tonuyla:,, Doktor, benimle dalga mı geçiyorsun????!!! Benim için yaptığın protezle ilgili bir sorunum var!! Lütfen en kısa sürede bu konuyla ilgilenin!"
Cecilia muayeneye gelir, doktor bakar, hastaya daha çok tavsiye verir gibi sorar:,,Corega'yı duydun mu? Onun ne olduğunu biliyor musun?
Cecilia: "Elbette biliyorum, takma diş yapıştırıcısı."
Doktor:,, Madem biliyorsun neden kullanmıyorsun?"
Cecilia oturup düşünüyor, o da bu uzlaşmayı sağlıyor ve Corega'yı alıyor. Birkaç gece sonra diş etleri ürüne alıştı, üstelik Cecilia dişler için Corega'yı şiddetle tavsiye ediyor.
Cecilia:,,İlk uygulamadan itibaren beni asla hayal kırıklığına uğratmayan bir ürün! Corega hayatımı değiştirdi!"
Nu ne-am fi așteptat în germană
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Damit hätten wir nicht gerechnet
Vor langer Zeit einen Spaziergang machen,
Sehen Sie friedliche Fußgänger, Ampeln stressen sie,
Vorsichtig überqueren sie,
Auf der Bank, im Park, mit der Nase in der Zeitung, immer wieder Neuigkeiten,
Sie gehen auf den Markt, dann ins Theater,
Es ist schon vier Uhr
Ich merke immer noch nichts,
So etwas wie ein Floh, aber das geht viel rhythmischer,
Ich gehe auch zu Freunden, sie fühlen sich wohl, lachen, scherzen,
Eine weitere Stunde vergeht und ich schlafe wirklich ein,
Sie schliefen alle im selben Wohnzimmer ein,
Zusammengedrängt, mit noch offener Tür (lassen Sie die Katze durch) entschuldigen sie sich, dass sie alle wie in einem Käfig geschlafen haben,
Geh nach Hause, die Zeit vergeht wie im Flug
Was als nächstes kommt, lässt uns Gänsehaut bekommen,
Freunde, an Freunde, die auf dem Markt gekauft haben, schreiben empört:
Ich habe sie noch nie so wütend gesehen,
„Investieren Sie auch in die Art von Shampoo, die Sie möchten,
Alles, ich will es nur benutzen,
Du hast uns mit Läusen gefüllt
Du hast uns im Stich gelassen, wir würden so etwas niemals tun,
Schäm dich,
Deine Freunde, die dir nur gute Wünsche schicken, schimpfen mit dir“
Ja, na ja... Tagesmehl, ich habe nichts,
Natürlich ist das alles nur auf psychologischer Ebene,
Sie lesen zu viel Zeitung,
Wir konnten nirgendwo hingehen, in Portugal war ich nur Praktikant,
Hören Sie nicht, wie fühlen Sie sich?
Ich habe nichts, aber lass uns trotzdem einen Test machen,
Ich kann es nicht glauben, Mädchen, sieh dich auch an???!!
Ja Mädchen, was? ... Ich kann deine Haare nicht ansehen, weil du ...
Welches Mädchen
Holen Sie sich etwas Watte,
Ich versuche sie zu fangen, sie aus dem Fenster zu werfen,
Aber es gelingt mir nicht, auch nur eines dieser Art einzufangen,
Mädchen, wir könnten eine andere Methode ausprobieren,
Aber wer weiß, dass es sich trotzdem lohnt,
Wir bleichen unsere Haare, wählen den hellsten norwegischen Blondton,
Anschließend bemalen wir es in der gewünschten Farbe,
Die Läuse merken nicht einmal, was passiert,
Weil wir fleißig sind, malen wir jeden Faden aus dem Tempel,
Ja, mein Mädchen, was würde ich ohne deine Ideen tun, die Läuse werden brennen, sie werden ersticken, wir müssen nichts tun, wir müssen nur vorsichtig sein, rigoros entwirren, dafür sorgen, dass wir alle ungebetenen Besucher irgendwohin loswerden die Haare, wandern,
Ja Mädchen, genau, was habe ich dir gesagt?
Ich weiß nicht, ich habe in der Zwischenzeit einen Film geschaut ...
Nach vielen Jahrhunderten sehen wir das Ergebnis...
Und es hätte nicht anders sein können ...
Mädchen, die Farbe haftet sehr gut auf den Haaren, ästhetisch bin ich zufrieden,
Jetzt kämme ich meine Haare, um zu sehen, was mit diesen Käfern passiert ist.
Ja, jetzt sind sie blau, grün, sie wurden auch gestrichen, was tun?
Gesicht, wir haben keine Läuse mehr, wir sind entkommen, lass uns in der Taverne feiern gehen, mit einer Limonade,
Ich hoffe, wir landen nicht wie in Portugal auf dieser Terrasse im Garten.
(Man könnte meinen, dass er dort die Läuse bekommt ...)
Bătrânica hoață în suedeză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Den gamle tjuven
På en secondhandbutik,
Taget, samlat, bläddrat från vilket märke som helst,
En gammal kvinna som passerat sin bästa ålder, för hon var ungefär 70 år gammal, tittar på bustiers,
Cecilias storasyster, butiksägaren, tittar på kvinnan med oförskämda gester,
Han ser henne fortfarande sitta och sura,
Det är som om ingenting kan lugna honom,
Gå förbi blusställen,
Han väljer bara de med manettryck,
Lägg, stoppade, stoppade i nätet allt han hittar,
Han verkar inte ha bråttom,
Rörelserna är långsamma,
Det ger sig inte under de vakande ögonen
Av butikschefen,
Vad hostar åsnan, beundrar bilden av bulletinen,
Vår gamla tjuv,
Han har absolut inget illamående,
Eftersom hjärtats önskan hänger sig åt det,
Det blev ett uppståndelse,
Vid ett tillfälle frågar butikschefen henne:
"Du har tunga väskor, jag misstänker att du har varit i andra butiker också?", men den roliga gamla damen svarar: "Titta, gör ditt jobb!"
Omöjligt för henne att acceptera okänslighet som denna, hon tar det med ro, blus för blus,
Den gamla damen ser verkligen förvirrad ut,
Han berättar vänligt för henne att han fick många, många av dem i present, att det nyligen var hennes namnsdag och att det är därför hon är laddad med de påsarna,
Och alla sju broscher,
som togs från butiken,
Som en gammal kvinna var de länge glömda,
"Har du någon förklaring till alla produkter du bär med dig från plats till plats?"
"Jag vet inte, jag vet inte ens hur min säng ser ut."
"Varför kom du och handlade då?"
"Ville jag se något vackert?
"Ljuger du snällt för mig?"
"Vad betyder vacker egentligen?"
"Lämna mig med den här föreställningen, för jag kan ta mig själv ensam"
"Jag glömmer, ja, men jag betalade för allt jag var tvungen att ta, jag är inte typen som stjäl"
"Om du inte kommer ihåg sju broscher, kommer du fortfarande att ta hela butiken och inte veta att du tog den"
"Hur är det möjligt? Tvivlar du på min moral?"
"Vad är moraliskt med världen som har glömt att vara moralisk?"
Kvarstående med denna fråga börjar den gamla kvinnan att ta bort allt från sin plånbok, från kjolen, från ärmarna, bakom örhängena, under hatten, allt hon tog och inte betalade för.
Okej, vi hoppas att du inte stjäl nästa gång,
Att det är ett ganska stort moraliskt misstag.
Alte poezii ale autorului
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?
Vivamus, moriendum est
Se despart lung şi cad,
Închinându-se-n zbor copacului gol.
Se desculță frunzele, uscate de dor,
În pastelat, visător, foşnitorul covor,
Uşor răvăşite de un vânt călător.
Le seduce en passant ca un fin connoisseur,
Apoi pleacă, lăsându-le-n grabă,
Ştrengar, fluierând nepăsător.
...
Şi natura iubeşte, în abstract amețitor.
Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Bulevardul Revederii
Hai să sorbim din noaptea revederii
Şi vinul dulce-acriṣor al impăcării
Ma bucur să te simt din nou in brațe
Să ne-mpodim intr-o gândire frunțile brăzdate
Şi-n piept ceasornicarul bată ceasul şapte
Nici prea târziu, nici prea devreme frate
Să ne legăm şireturile vieții
În promenadā pe aleea Hohenzollern
Din Bulevardul Revederii...
Flacără pură
Din candela ce arde-n capul mesei,
Uleiul ce hrăneşte icoana sfintei taine,
Se-nalță în fir de fum şi năzuință...
E rugăciunea unei mame.
Cuvintele îmbibate în timpane,
Călăuzesc un manifest de alinare
Pentru credinţă, adevăr, valoare...
E rugăciunea unei mame.
Din mâinile înăsprite şi dibace,
Împreunate înspre frunte de povață,
Un tremur de emoție vibrează...
E rugăciunea unei mame.
Ascultă rugăciunea unei mame,
Oriunde te găseşti, să cugeți cu răbdare.
Să ştii ce-i drept şi să aduci valoare
În rugăciunea şi iubirea unei mame.
Aritmii cardiace
Din când in când imi curge-n gând o poezie.
E doar un vers la început, sau poate doar o amintire
Şi poate zace aşa-n eter mai bine de o lunā
Până dospeşte efemer sau se consumă-n glumă
Sau pe notițe o aştern cu pasiuni picante
Astfel,
Usturător, mă înfăşoară
Emoția-i primordială...
Impresia de-odinioarā, o simt atinsă-n palma goală
Ai vrea să afli cine eşti?
Deschide uşa şi afară ieşi...
Păşeşte afară din poveşti,
Şi-ncepe a căuta să ne uneşti.
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?
Vivamus, moriendum est
Se despart lung şi cad,
Închinându-se-n zbor copacului gol.
Se desculță frunzele, uscate de dor,
În pastelat, visător, foşnitorul covor,
Uşor răvăşite de un vânt călător.
Le seduce en passant ca un fin connoisseur,
Apoi pleacă, lăsându-le-n grabă,
Ştrengar, fluierând nepăsător.
...
Şi natura iubeşte, în abstract amețitor.
Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Bulevardul Revederii
Hai să sorbim din noaptea revederii
Şi vinul dulce-acriṣor al impăcării
Ma bucur să te simt din nou in brațe
Să ne-mpodim intr-o gândire frunțile brăzdate
Şi-n piept ceasornicarul bată ceasul şapte
Nici prea târziu, nici prea devreme frate
Să ne legăm şireturile vieții
În promenadā pe aleea Hohenzollern
Din Bulevardul Revederii...
Flacără pură
Din candela ce arde-n capul mesei,
Uleiul ce hrăneşte icoana sfintei taine,
Se-nalță în fir de fum şi năzuință...
E rugăciunea unei mame.
Cuvintele îmbibate în timpane,
Călăuzesc un manifest de alinare
Pentru credinţă, adevăr, valoare...
E rugăciunea unei mame.
Din mâinile înăsprite şi dibace,
Împreunate înspre frunte de povață,
Un tremur de emoție vibrează...
E rugăciunea unei mame.
Ascultă rugăciunea unei mame,
Oriunde te găseşti, să cugeți cu răbdare.
Să ştii ce-i drept şi să aduci valoare
În rugăciunea şi iubirea unei mame.
Aritmii cardiace
Din când in când imi curge-n gând o poezie.
E doar un vers la început, sau poate doar o amintire
Şi poate zace aşa-n eter mai bine de o lunā
Până dospeşte efemer sau se consumă-n glumă
Sau pe notițe o aştern cu pasiuni picante
Astfel,
Usturător, mă înfăşoară
Emoția-i primordială...
Impresia de-odinioarā, o simt atinsă-n palma goală
Ai vrea să afli cine eşti?
Deschide uşa şi afară ieşi...
Păşeşte afară din poveşti,
Şi-ncepe a căuta să ne uneşti.
