Fata fără chip

Negrul parcă a-nceput să mă cuprindă cu totul,

Simt un gol mare în mine, degeaba a fost efortul,

Tot simțeam,tot mă gândeam, o visam,o admiram,

În schimb, în realitate,în zadar eu tot speram,

 

Mă vedeam deja cu ea,peste tot noi ne plimbam,

O viață perfectă cică,însă doar mă amăgeam,

Zi de zi m-ambiționam, să devin mai bun voiam,

Pentru ca ea să m-accepte,așa mintea o mințeam,

 

O impresionam mereu și ea chiar mă-nțelegea,

În șoc însă am rămas,ea defapt nu exista.

Frustrare,haos,depresie,toate m-au acaparat,

Rușinosul meu motiv de care azi am scăpat.

 

Cum am putut crede asta?Un cap gol,nu mai gândesc,

Și milioane de regrete nu-mi permit să m-odihnec.

Atâtea lucurui se-ntâmplă,uni-au probleme reale,

Iar eu stau și plâng ca prostu pentru iluzii penale...

 

Prea deștept eu m-am crezut,realitatea ma lovit,

De-abia dacă scap de asta voi mai fi de neoprit.

Chiar așa să se întâmple,totul chiar a fost în van?

Cine-ar fi crezut că mintea e cel mai mare dușman.

 

Afară e întuneric, la fel și-n sufletul meu,

Sufăr dup-o creatură, ce e doar în capul meu.

Sunt nebun? Oare-am vedenii? Mă alin singur ca bou?

Nu mai e nimeni cu mine care sa-mi aline doru...

 

Asta e,ce să mai fac? Însfârșit am evadat.

A mea iubire eternă,chiar acum s-a dizolvat.


Category: Thoughts

All author's poems: ViseLucide poezii.online Fata fără chip

Date of posting: 17 апреля

Views: 43

Log in and comment!

Poems in the same category

Cine-i prietenul meu .

Când iubești cred cel mai bine..

Iubește te-ntai pe tine, apoi e soția ta 

Și fiindcă este un dar, copii să-ți fie har 

Sunt pe lume oameni care..

Foarte credincioși se pare,

Că-ți sunt ție pe vecie,

Prieteni oare nu se știe ?

Cum se poartă la necaz...

Atunci îi cunoști mai bine,

Le vezi fața adevărată,

Nu-s prieteni ci dușmani 

Nu-s cum ai crezut odată,

Când ai fost trădat.. și iată...

Încă nu ma-mam învățat.

Ce-nseamna prietenia...

Mă întreb acum mereu !?

Nu se știe niciodată...

Cine-i prietenul meu.

More ...

Pentru tine, nu pentru ei

Trăiește-ți viața, nu după ce vor alții,

Căci gurile lumii mereu vor șopti,

Când ești liber, te vor numi straniu,

Când taci, te vor zice rece și pustiu.

 

Când hainele largi îți dau un sentiment de pace,

Ei te vor privi cu ochi critici și reci,

Dar când alegi să te îmbraci altfel,

Te vor judeca pentru cum îți stau formele.

 

Ești prea mult sau prea puțin,

Niciodată nu vor ști ce e în tine,

Iar când alegi să te ascunzi,

Vor spune că ești schimbată, altfel.

 

Îți spui că poate e mai bine așa,

Să urmezi tiparele ce nu îți sunt tale,

Dar în adâncul tău știi prea bine,

Că nu poți trăi decât pentru tine,

Chiar dacă restul te vor judeca.

 

 

More ...

stări/6

aripile de lepidopteră

ale-apusului

mângâie orice suflare.

 

cetatea-și poartă dorul

prin fiorduri

 

turnul geamiei vibrează,

ca o coardă de liră

atinsă de-o cadâna.

 

pleoapele cad grele de rutina zilei;

iar șarpele glycon,

asemenea unei sculpturi din fibre de oțel,

cuantice,

dispare-n

tumultul autostrăzilor supraetajate.

 

uneori,

mă las purtat

de mreaja unei sirene....

 

More ...

La ceas de noapte

Gândurile mă-nconjoară și mi-e tare greu s-adorm, căci numa' ochii tăi țâi văd și m-a cuprins din nou amurgul! 

More ...

Lungimi de undă

o distanță enormă

desparte coja de sâmbure

 

miezul

denumit prezumțios inimă

suflet

ori creier

 

(având în spate milioane de quarcuri

gluoni

particule ipotetice

fără masă

și câmpuri cuantice invizibile!)

 

uneori  trece vântul

bătând din aripi ca o pasăre

și umple golul acesta dureros

supranumit  viață

 

seva din care izbucnesc frunzele

somnul din care se întorc urșii flămânzi

forța electromagnetică de respingere

dintre electronii minusculi

aflați între coajă și sâmbure

 

unde apare de nicăieri

un vierme îndrăgostit de liniște...

More ...

Iarăși ,,scriitor"

Salut,sunt iarăși eu,

Un tînăr ,,scriitor",

Și-acum cumva îmi vine greu,

Să scriu,dar mă uscam de dor. 

 

De dorul de a-mi rupe capul,

Să tipăresc un vers firesc,

Să stau și să trântesc dulapul,

Să scot o foaie,și,scriind mă liniștesc. 

 

Legând în versuri gând cu gând,

Obțin și eu o poezie,

Privesc uimit,înțelegînd,

Că nu e doar cerneală pe hîrtie. 

 

Cam prost,netalentat,nechibzuit,

Dar uite că mi-a reușit și mie

Chiar dacă  mult nu m-am gândit,

Mi s-a primit să scriu o poezie. 

 

Nici nu știu cum mi-a reușit,

Probabil,mi-am găsit o muză

Ce m-a susținut,m-a repornit

Și-mi este-n versuri călăuză. 

 

Știi,îmi trebuia o astfel de relaxare,

Să pot să scriu în liniște , tăcere,

Să mă descarc scriind pe-o simplă foaie,

Să mă înec în satisfacție, plăcere. 

 

Sunt iarăși,,scriitor"

De ce? că parcă sună a prostie,

Răspuns simplu: mi-a fost dor ,

Mi-a fost dor să scriu o poezie.

More ...