You searched for: "poems for childriarna"
No results found!
Random creations :)
Cuvintul scris
Cuvintul scris,in zid zidit
Cuvintul scris,potrivnic risipirii
Cuvintul scris in marginea umbrei.
In partea dinspre soare, visin
In partea dinspre umbra, nuc
Nehotarit,vintul,amesteca gustul
Racoreste,din stinga
Usuca,din drepta.
Ingenunchiat de soare
Impovarat de carti
Astept inserarea
Noaptea,la vremea potrivita
Un cutit ascutit ca cel de nerostit
Taie tigara
Carafa,plina cu-n rosu greu
Asteapta
Cerul,e plin de stele
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
🎤 Pe treptele de piatră
Pe treptele de piatră ale-altei dimineți,
Mă rog în taina sfântă, în ochi cu lacrimi reci.
În templul Tău, Doamne, îmi caut alinarea,
Căci dorul meu o cheamă, iertarea-i așteptarea.
Am fost doi prunci sub cerul iubirii Tale sfinte,
Ne-am jurat credință, cu mâinile-n Cuvinte.
"Unde mergi tu, merg și eu," spuneam cu glas fierbinte,
Dar vântul lumii aspre ne-a dus în ne-mpăcinte.
Ca soarele către zori, te aștept cu răbdare,
De șapte ori șapte ani trec, dar speranța nu moare.
Aș ridica altare, căci dragostea nu pleacă,
E scrisă-n cer și-n suflet, nimic să nu o seacă.
Pe muntele Golgota, o cruce ne unea,
Și-n fața Ta, Părinte, iubirea ardea.
Am zis c-o vom păstra, un dar neprețuit,
Dar umbrele de-afară ne-au rupt ce-am făurit.
Îmi spui prin Proverbe că tot ce-i drept rămâne,
Că omul ce iubește pășește doar pe bine.
Mă-ntorc spre porți divine și chem un singur nume,
Căci dragostea Ta, Doamne, mă ține fără urme.
Mai sper ca-n rugăciune să ne-adunăm iar,
Ca plopul în genunchi cerând un dar.
Un dar să fim ca viața, să ridicăm cetăți,
În Templul Tău de slavă, iubirea să ne-arăți.
Promisiunile noastre, un legământ curat,
Sunt scrise-n Cartea Vieții, nimic nu s-a uitat.
Iubirea Ta mă-nvață să lupt și să aștept,
Să cred că-n zori ea vine, cu sufletu-i în piept.
Și de n-o fi aici, iubirea noastră-aleasă,
În Ceruri, Doamne, fă-o de Tine vegheată.
Căci Tu ești adevărul, lumina și cărarea,
Reaprinde, Doamne, flacăra, să ardă iar chemarea.
TU, DOAR...
Tu ești destul. Îmi ajungi.
Din prea-plinul umbrei tale,
Mă îmbăt iar și iar,
Amețit de lumile tale.
Tu crești peste mine,
Ca o frunză albastră.
Ca o mătase foșnind,
Acoperind bătăile inimii mele.
Mă acoperi. Mă ascunzi.
Mă pierzi, ca să mă regăsesc iar,
Îmbogățind spice de lumină,
În holda cuvintelor mele.
Cad. Sau zbor. Sau mor.
Trăiesc, respirând ființa ta castă.
Un lut plămădit,
Unduind marmură albă.
Bunicule
Vine Crăciunul, bunicule, vine Crăciunul..
E bucurie pe pământ și luminițe ard,
Și peste tot colinde cant, și e miros de brad..
Bunicule,tu de mă vezi, cu îngerii alaturi,
Cu dor nespus te-mbratisez,
Cu gândul intorcandu-ma în căsuța noastră mica,
Privind pe geam fulgii de nea
Și ascultând iar vocea ta, un rai ce din amintirea mea
Nicicând nu se va șterge,
Și când pe cer apare-o stea,strălucitoare,magica,
Îi cer doar pacea să ți-o dea,bunicule,
Tu înger ce mi-ai dat iubirea ta,
În raiul din căsuța noastră mica..
Draga mamă,
Ai lăsat in urma viata tropotind,
Fără tine pașii mai greu apasă
Tu nu mai esti, ocrotind..
Angoasant, dorul nu mă lasă.
Timpul trece, tu esti rece,
Te chem, nu vii,
Te vad in sicriu, la capul tau cruce.
Abiogen, nu mai invii.
Lacrimile de plumb cicatrici adanci,
Pana in suflet au patruns
Stralucirea ai luat cu tine pe veci
Abscons, nu ma opresc din plâns.
Aleanul ma cuprinde,
Ma biciuie jelania si rade!
Lasa rani sangerande
Pe pielea inimii murinde.
Cuvintul scris
Cuvintul scris,in zid zidit
Cuvintul scris,potrivnic risipirii
Cuvintul scris in marginea umbrei.
In partea dinspre soare, visin
In partea dinspre umbra, nuc
Nehotarit,vintul,amesteca gustul
Racoreste,din stinga
Usuca,din drepta.
Ingenunchiat de soare
Impovarat de carti
Astept inserarea
Noaptea,la vremea potrivita
Un cutit ascutit ca cel de nerostit
Taie tigara
Carafa,plina cu-n rosu greu
Asteapta
Cerul,e plin de stele
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
🎤 Pe treptele de piatră
Pe treptele de piatră ale-altei dimineți,
Mă rog în taina sfântă, în ochi cu lacrimi reci.
În templul Tău, Doamne, îmi caut alinarea,
Căci dorul meu o cheamă, iertarea-i așteptarea.
Am fost doi prunci sub cerul iubirii Tale sfinte,
Ne-am jurat credință, cu mâinile-n Cuvinte.
"Unde mergi tu, merg și eu," spuneam cu glas fierbinte,
Dar vântul lumii aspre ne-a dus în ne-mpăcinte.
Ca soarele către zori, te aștept cu răbdare,
De șapte ori șapte ani trec, dar speranța nu moare.
Aș ridica altare, căci dragostea nu pleacă,
E scrisă-n cer și-n suflet, nimic să nu o seacă.
Pe muntele Golgota, o cruce ne unea,
Și-n fața Ta, Părinte, iubirea ardea.
Am zis c-o vom păstra, un dar neprețuit,
Dar umbrele de-afară ne-au rupt ce-am făurit.
Îmi spui prin Proverbe că tot ce-i drept rămâne,
Că omul ce iubește pășește doar pe bine.
Mă-ntorc spre porți divine și chem un singur nume,
Căci dragostea Ta, Doamne, mă ține fără urme.
Mai sper ca-n rugăciune să ne-adunăm iar,
Ca plopul în genunchi cerând un dar.
Un dar să fim ca viața, să ridicăm cetăți,
În Templul Tău de slavă, iubirea să ne-arăți.
Promisiunile noastre, un legământ curat,
Sunt scrise-n Cartea Vieții, nimic nu s-a uitat.
Iubirea Ta mă-nvață să lupt și să aștept,
Să cred că-n zori ea vine, cu sufletu-i în piept.
Și de n-o fi aici, iubirea noastră-aleasă,
În Ceruri, Doamne, fă-o de Tine vegheată.
Căci Tu ești adevărul, lumina și cărarea,
Reaprinde, Doamne, flacăra, să ardă iar chemarea.
TU, DOAR...
Tu ești destul. Îmi ajungi.
Din prea-plinul umbrei tale,
Mă îmbăt iar și iar,
Amețit de lumile tale.
Tu crești peste mine,
Ca o frunză albastră.
Ca o mătase foșnind,
Acoperind bătăile inimii mele.
Mă acoperi. Mă ascunzi.
Mă pierzi, ca să mă regăsesc iar,
Îmbogățind spice de lumină,
În holda cuvintelor mele.
Cad. Sau zbor. Sau mor.
Trăiesc, respirând ființa ta castă.
Un lut plămădit,
Unduind marmură albă.
Bunicule
Vine Crăciunul, bunicule, vine Crăciunul..
E bucurie pe pământ și luminițe ard,
Și peste tot colinde cant, și e miros de brad..
Bunicule,tu de mă vezi, cu îngerii alaturi,
Cu dor nespus te-mbratisez,
Cu gândul intorcandu-ma în căsuța noastră mica,
Privind pe geam fulgii de nea
Și ascultând iar vocea ta, un rai ce din amintirea mea
Nicicând nu se va șterge,
Și când pe cer apare-o stea,strălucitoare,magica,
Îi cer doar pacea să ți-o dea,bunicule,
Tu înger ce mi-ai dat iubirea ta,
În raiul din căsuța noastră mica..
Draga mamă,
Ai lăsat in urma viata tropotind,
Fără tine pașii mai greu apasă
Tu nu mai esti, ocrotind..
Angoasant, dorul nu mă lasă.
Timpul trece, tu esti rece,
Te chem, nu vii,
Te vad in sicriu, la capul tau cruce.
Abiogen, nu mai invii.
Lacrimile de plumb cicatrici adanci,
Pana in suflet au patruns
Stralucirea ai luat cu tine pe veci
Abscons, nu ma opresc din plâns.
Aleanul ma cuprinde,
Ma biciuie jelania si rade!
Lasa rani sangerande
Pe pielea inimii murinde.