Refuz și doare
Sunt așa întristată și supărată pe tine,
Însă,ție aceste sentimente îți sunt străine.
Așa ca oare ce drept am eu să te acuz?
Cand defapt eu realitatea o refuz.
Refuz sa cred ca tu nu simți pentru mine ceva,
Refuz sa cred ca poate in miez de noapte te gândești la altcineva,
Refuz sa cred ca tu nu ma privești asa cum o fac eu,
Și refuz sa cred ca totul este doar un simplu clișeu.
Nu mi-ai spus niciodată ca mă placi,
Dar nici nu mi-ai transmis vreodată ca nu o faci.
Insa cred ca e de ajuns faptul ca nu-mi vorbești,
Pentru a-mi da seama ca nu mă iubești.
Oare nu au fost semne de la univers?
Oare doar prin coincidență ți-am mai găsit numele printr-un vers?
Doar prin întâmplare te întâlneam în dimineți pustii?
Oare ce m-a făcut de tine a mă îndrăgosti?
Ce doare e ca nici măcar nu e vina ta,
Eu am crezut ca al tău suflet mă poate completa,
Cand el defapt doar de energie mă seca.
Doare ca nu știu ce tu despre mine gândești,
Si nu stiu ce emoții când ma zărești trăiești .
Doare ca nu a fost nicioadata reciproc,
Iar ale mele sentimente nu pot să le revoc.
Poems in the same category
Ulima zi cu soare
Zile-n rânduri se stergeau,
Sentimente risipeau,
De cînd chipul tău n-apare
Pe retina mea-n cărare.
N-am scris file în urmare
Emotiv la a ta uitare,
Sufletul în dezolare
În a șaptea așteptare.
Au apus zile senine,
Cândva de armonie pline,
Am ajuns fire străine
Ce nu se cunosc pe sine.
Acum în inimă doar ploaie
Ce-neacă orice vibrare,
Ochii mei nu m-ai văd soare,
Privirea mea în închisoare.
(În a șaptea așteptare/ part 2)
La infinit
Eu te-am asteptat și n-ai venit
Ai dat uitării tot ce-ai promis
Speranțe mi-au murit în asfințit
Si dorul l-am purtat... la infinit!.
Eu te-am visat... în umbre mi-ai apărut
Răsăritul mă prindea cu tine-n gând
O clipă părea că viața mi-ar fi zâmbit
Dar nu!...erau iluzii... la infinit!
Eu te-am scris pe veci în suflet
De dorul meu grav te-ai lipit
Tăcerea ta mi-a rămas un urlet
Ce răsună în mine... la infinit!
Eu te-am iubit și n-ai putut
Să înțelegi ceea ce simt
Sau poate îți era teamă?
De-o dragoste... la infinit.
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.
Ceva despre ceva
Privesc un anotimp atât de furtunos.
Am rupt tot ce am pictat
În ultimii trei ani încoace,
Aveam un mic dejun cu lacrimi
Atunci când fantasma ta era aproape.
Acum ai dispărut…
Ce te-a întristat mai tare?
Că am renunțat să cred în tine
Sau ți-am luat puterea oare?
Păreai speriat.
Când mi-ai întâlnit privirea,
Ai văzut în ochii mei ceva
Ce credeai că e nebunia.
Nu poți explica alt fel fericirea.
“A suferit, cum poate fi in toată firea!?”
Îți pui întrebări greșite…
Așa cum ai greșit crezând
Că îmi poți duce spre moarte iubirea.
Ulima zi cu soare
Zile-n rânduri se stergeau,
Sentimente risipeau,
De cînd chipul tău n-apare
Pe retina mea-n cărare.
N-am scris file în urmare
Emotiv la a ta uitare,
Sufletul în dezolare
În a șaptea așteptare.
Au apus zile senine,
Cândva de armonie pline,
Am ajuns fire străine
Ce nu se cunosc pe sine.
Acum în inimă doar ploaie
Ce-neacă orice vibrare,
Ochii mei nu m-ai văd soare,
Privirea mea în închisoare.
(În a șaptea așteptare/ part 2)
La infinit
Eu te-am asteptat și n-ai venit
Ai dat uitării tot ce-ai promis
Speranțe mi-au murit în asfințit
Si dorul l-am purtat... la infinit!.
Eu te-am visat... în umbre mi-ai apărut
Răsăritul mă prindea cu tine-n gând
O clipă părea că viața mi-ar fi zâmbit
Dar nu!...erau iluzii... la infinit!
Eu te-am scris pe veci în suflet
De dorul meu grav te-ai lipit
Tăcerea ta mi-a rămas un urlet
Ce răsună în mine... la infinit!
Eu te-am iubit și n-ai putut
Să înțelegi ceea ce simt
Sau poate îți era teamă?
De-o dragoste... la infinit.
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.
Ceva despre ceva
Privesc un anotimp atât de furtunos.
Am rupt tot ce am pictat
În ultimii trei ani încoace,
Aveam un mic dejun cu lacrimi
Atunci când fantasma ta era aproape.
Acum ai dispărut…
Ce te-a întristat mai tare?
Că am renunțat să cred în tine
Sau ți-am luat puterea oare?
Păreai speriat.
Când mi-ai întâlnit privirea,
Ai văzut în ochii mei ceva
Ce credeai că e nebunia.
Nu poți explica alt fel fericirea.
“A suferit, cum poate fi in toată firea!?”
Îți pui întrebări greșite…
Așa cum ai greșit crezând
Că îmi poți duce spre moarte iubirea.
Other poems by the author
Izvor secat
Sufletul meu este un izvor care a secat,
S-a pierdut pe sine dar nu ai remarcat.
Acum este gol și întunecat,
Și de apăsări sufletești încărcat.
Sufletul tău este un pământ uscat,
Pe care să-l readuc la viață am încercat.
Dar izvorul meu nu a fost suficient să te trezesc .
M-am pierdut într-un vis neîmplinit,nefiresc.
Sufletul meu era doar un izvor de dorințe
Cutreierat de ale sufletului tău suferințe.
Era ceva metafizic,un abis senin,
Care spera să-și făurească un alt destin.
Tu ești deșert iar eu un simplu izvor.
Tu ești contagios iar eu nu sunt vindecător.
Fără nimic în suflet m-ai lăsat
Fiindcă de tot ce puteam simți vreodată m-ai secat.
Am fost înghițită până la ultima bucată
De al tău suflet care nu-i nimic mai mult decât o mare secată.
M-ai secat de tot ce am fost vreodată
Și de ceva ce nu voi mai fi niciodată.
Ochii tăi
Ochii tăi poartă în ei frumusețe,
Dar din ei curge tristețe.
Ascunzi asta destul de bine
Dar doar pentru prezențe străine.
Eu îi citesc fără pic de efort,
Gasesc in ei așa de mult confort...
Repetitiv și de zi i-am admirat,
Și să creez ei m-au inspirat.
Pentru al meu suflet ochii tăi sunt ca o muză
Însă să îi înțeleagă pe ai mei refuză.
Refuza să vadă felul în care îi privesc
Și cat de mult îi doresc.
Doresc ca atunci când nu sunt atentă să mă urmărească,
Si când îi observ să continue să mă privească.
Doua perechi de ochi rătăcindu-se,
Întâlnindu-se și regăsindu-se.
Insa ochii tăi nu se îndreaptă spre a mea privire
Dar tot continuă să mă inspire,
Fiindca transmit atât de multe sentimente
Chiar și în cele mai irelevante momente.
Falsă idealizare
Te-am privit doar prin felul în care mi-am dorit,
Adevaratul tău chip ți l-am acoperit.
Intr-un loc departe l-am îngropat.
Și cu speranțe și idealuri l-am îngropat.
Iarba a înverzit iar florile au înflorit,
S-au înălțat și din crescut nu s-au mai oprit.
Erau parfumate și frumoase,
Însă într-atât de mincinoase.
Erau așa mărețe și strălucitoare,
Însă atat de înșelătoare...
Flori albe ce se ofilesc în nopți stinghere
Fiindca pe lângă pure sunt și efemere.
Le-am îngrijit și le-am udat
Și să reziste le-am implorat.
Rugile mele au fost în zadar
Fiindca ele s-au ofilit pe dealul solitar.
Dar cum pot să te învinovățesc când eu te-am ascuns,
Te-am îngropat și m-am mințit până m-am convins
Ca ești chiar așa cum mi-am închipuit,
Însă tu defapt sub doeleanța mea erai acoperit,
De flori albe amăgitoare,
Care nu erau nimic mai mult decât speranțe trecătoare.
Pierdut în apă
Simt cum toată lumea se învârte în jurul meu,
Aș putea să scriu despre asta un întreg eseu.
Însă,spre deosebire de ei,eu stau în loc,
Nu mă mișc și simt cum mă sufoc.
Ei înoată și se ridică la suprafață,
Intr-un final ajungând la verdeață.
Eu mă înec adânc în valuri,
Ma scufund și renunț la idealuri.
Spre adâncuri mă îndrept,
Nu mă pot ridica și încep să accept,
Ca în întuneric voi trăi trăi
Si acolo voi mucegăi.
Nu pot face nimic pentru a mă salva
În sumbra apă mă voi dizolva.
Voi suspină și voi striga
Insa acolo mă voi degrada.
Fără corp și fără cuget
Și poate într-o zi o să învăț să zbor,
Să mă duc departe nerăbdător.
Sa plutesc și să veghez,
Lumea întreagă să o fotografiez.
Să rămân doar un suflet
Fără corp și fără cuget.
Să mă eliberez de tot ce înseamnă "eu"
Și să ajung până la apogeu.
Să mă las pierdut în cer și gânduri,
Să învăț să citesc printre rânduri.
Să mă îndrume briza largii mări
Să uit de toate ale mele tulburări.
Să nu mai gândesc și să nu mai exist,
Să mă eliberez de al meu spirit realist.
Să nu mai fiu nimic pe lumea asta,
Decât o amintire vastă.
Izvor secat
Sufletul meu este un izvor care a secat,
S-a pierdut pe sine dar nu ai remarcat.
Acum este gol și întunecat,
Și de apăsări sufletești încărcat.
Sufletul tău este un pământ uscat,
Pe care să-l readuc la viață am încercat.
Dar izvorul meu nu a fost suficient să te trezesc .
M-am pierdut într-un vis neîmplinit,nefiresc.
Sufletul meu era doar un izvor de dorințe
Cutreierat de ale sufletului tău suferințe.
Era ceva metafizic,un abis senin,
Care spera să-și făurească un alt destin.
Tu ești deșert iar eu un simplu izvor.
Tu ești contagios iar eu nu sunt vindecător.
Fără nimic în suflet m-ai lăsat
Fiindcă de tot ce puteam simți vreodată m-ai secat.
Am fost înghițită până la ultima bucată
De al tău suflet care nu-i nimic mai mult decât o mare secată.
M-ai secat de tot ce am fost vreodată
Și de ceva ce nu voi mai fi niciodată.
Ochii tăi
Ochii tăi poartă în ei frumusețe,
Dar din ei curge tristețe.
Ascunzi asta destul de bine
Dar doar pentru prezențe străine.
Eu îi citesc fără pic de efort,
Gasesc in ei așa de mult confort...
Repetitiv și de zi i-am admirat,
Și să creez ei m-au inspirat.
Pentru al meu suflet ochii tăi sunt ca o muză
Însă să îi înțeleagă pe ai mei refuză.
Refuza să vadă felul în care îi privesc
Și cat de mult îi doresc.
Doresc ca atunci când nu sunt atentă să mă urmărească,
Si când îi observ să continue să mă privească.
Doua perechi de ochi rătăcindu-se,
Întâlnindu-se și regăsindu-se.
Insa ochii tăi nu se îndreaptă spre a mea privire
Dar tot continuă să mă inspire,
Fiindca transmit atât de multe sentimente
Chiar și în cele mai irelevante momente.
Falsă idealizare
Te-am privit doar prin felul în care mi-am dorit,
Adevaratul tău chip ți l-am acoperit.
Intr-un loc departe l-am îngropat.
Și cu speranțe și idealuri l-am îngropat.
Iarba a înverzit iar florile au înflorit,
S-au înălțat și din crescut nu s-au mai oprit.
Erau parfumate și frumoase,
Însă într-atât de mincinoase.
Erau așa mărețe și strălucitoare,
Însă atat de înșelătoare...
Flori albe ce se ofilesc în nopți stinghere
Fiindca pe lângă pure sunt și efemere.
Le-am îngrijit și le-am udat
Și să reziste le-am implorat.
Rugile mele au fost în zadar
Fiindca ele s-au ofilit pe dealul solitar.
Dar cum pot să te învinovățesc când eu te-am ascuns,
Te-am îngropat și m-am mințit până m-am convins
Ca ești chiar așa cum mi-am închipuit,
Însă tu defapt sub doeleanța mea erai acoperit,
De flori albe amăgitoare,
Care nu erau nimic mai mult decât speranțe trecătoare.
Pierdut în apă
Simt cum toată lumea se învârte în jurul meu,
Aș putea să scriu despre asta un întreg eseu.
Însă,spre deosebire de ei,eu stau în loc,
Nu mă mișc și simt cum mă sufoc.
Ei înoată și se ridică la suprafață,
Intr-un final ajungând la verdeață.
Eu mă înec adânc în valuri,
Ma scufund și renunț la idealuri.
Spre adâncuri mă îndrept,
Nu mă pot ridica și încep să accept,
Ca în întuneric voi trăi trăi
Si acolo voi mucegăi.
Nu pot face nimic pentru a mă salva
În sumbra apă mă voi dizolva.
Voi suspină și voi striga
Insa acolo mă voi degrada.
Fără corp și fără cuget
Și poate într-o zi o să învăț să zbor,
Să mă duc departe nerăbdător.
Sa plutesc și să veghez,
Lumea întreagă să o fotografiez.
Să rămân doar un suflet
Fără corp și fără cuget.
Să mă eliberez de tot ce înseamnă "eu"
Și să ajung până la apogeu.
Să mă las pierdut în cer și gânduri,
Să învăț să citesc printre rânduri.
Să mă îndrume briza largii mări
Să uit de toate ale mele tulburări.
Să nu mai gândesc și să nu mai exist,
Să mă eliberez de al meu spirit realist.
Să nu mai fiu nimic pe lumea asta,
Decât o amintire vastă.