Poems in the same category
E-nvolburată iar cărarea...
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Iar șerpii colcăie la fiecare pas,
Păcate mari mi-au gârbovit spinarea,
Iar sufletul în întuneric mi-a rămas.
N-am mai prășit ogorul meu demult,
Iar coasa stă tocită pe scriptură,
Cântări demonice în șoaptă eu ascult,
Scrâșniri din dinți îmi dănțuie în gură.
Mi-e biata inimă-nghețată în întuneric,
Doar ochii îmi mai scapără din când în când,
De liturghii mă-ndepărtez ușor coleric,
Și îngropat sub psalmi adesea mă frământ.
Mă simt pierdut și suspendat în lume,
Cuvintele îmi sunt un sâsâit de șarpe,
Ce-ndrumă fiecare om indiferent de nume,
Să muște mărul cel aducător de moarte.
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Cu crucea-n spate pășesc smerit prin spini,
Arată-mi Doamne înspre Rai intrarea,
Că știu c-atunci când plâng, Tu dureros suspini.
Liceu de George Bacovia în daneză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
Højskole
Højskole, - kirkegård
af min ungdom -
Pedante lærere
Og svære eksamener...
Og i dag får du mig til at gyse
Højskole, - kirkegård
Af min ungdom! –
Højskole, - kirkegård
Med lange korridorer –
I dag er jeg ikke længere mig
Og mit sind gør ondt...
Jeg vil ikke have noget mere -
Højskole, - kirkegård
Med lange korridorer... –
Højskole, - kirkegård
af min ungdom -
Du gav mig til verden
I de tunge bølger,
Så blaseret...
Højskole, - kirkegård
Af min ungdom!
Poți dacă vrei
Scrie de vrei și vei putea,
Să arăți ce simți, în viața ta ..
Gândește, simte și arată,
De vrei să știe lumea toată.
Ce crezi, ce vezi, ce-i minunat,
In versuri totul arătat.
Salba de mărgele
Din infern tot cad păcate,
Omul umblă printre ele,
Și le-adună apoi pe toate,
Ca pe-o salbă de mărgele.
Și le poartă cu mândrie,
Ca pe pietre prețioase,
Lumea toată să le știe,
Că sunt bune și frumoase.
Dar șiragul tot se-adună,
Și mărgeaua se-nmulțește,
Trupu-i greu și-o să-l răpună,
Dar el strânge, nu se-oprește.
Salba-i mare și lucește,
Parcă-i aur și cu jad,
Şi-l conduce mișelește,
Spre o gaură de iad.
Ce podoabe minunate,
A strâns bietul suflețel,
Și-a căzut cu ele-n moarte,
Neputând zbura spre cer.
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
ali colorate
Roz,gri,alb
Dar dacă noi vrem albastru?
Toamna-calmă
Dar dacă noi dorim energie?
Dacă noi plecăm?
Dacă suntem diferiți?
Dacă ne rupem,
De culorile pe care ni le-ati impus?
Voi ați păstrat ordinea culorilor ?
Vrem să luăm,noi pensula în mănă
Și să zburăm, munții verzi!
Nu pe cei gri,
Și prin zborul nostru
O să descoperim, pe prima parte
Persoanele care nu și-au luat paleta în propriile mâini
Iar, pe partea cealaltă
O să descoperim persoane
Care o să-și dorească
Ca ei să ne vopsească aripile
Cu un roșu intens,
Ca un râu de sânge
Și să ne facă ochii
Să semene cu rimelul scurs...
Azi,o să vedem
Dacă culorile cu care ne-ați crescut
Au fost excelente
Sau...
Dacă au fost doar risipite
Într-o lume,
În care multe aripi sunt tăiate
Iar paleta rămâne doar cu trei culori...
Aripile sunt albe...
Alb- puritate,frumos
Apoi se amestecă puțin,
Cu un roz, sau cu o altă culoare
Până la vârsta
Când o să primim paleta
Jumătate de aripă este pictată,
Iar cu timpul
Prin decizia,
Cea care lasă un gol în suflet
Părăsirea celor care mereu ți-au fost acolo,
Acolo, ca să nu-ți strice armonia liniștită
Din paletă sau din muzică.
Care au încercat să îți țină muzica vie...
Prin aceasta, noi începem să pictăm pe cealaltă,
Unii o să înceapă să picteze cu culorii calme și calde
Alții cu culori stridente
Iar,când o să ne întoarcem ,
La ai noștri, pentru o perioadă scurtă
Dânșii o să fie...
Mândri sau supărați
Când o să vadă în ce s-a transformat opera lor.
Nimeni nu poate preveni ,
Nici măcar ei,
Dacă dăruirea paletei,
O să fie un lucru bun...
Dar, toți sunt obligați să o facă
Toți trebuie să vadă cum
Creația lor, opera lor
Își ia zborul,
Prima dată...Timid
Apoi energetic,
Și prin acest zbor,
Sufletul rămâne...Incomplet.
E-nvolburată iar cărarea...
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Iar șerpii colcăie la fiecare pas,
Păcate mari mi-au gârbovit spinarea,
Iar sufletul în întuneric mi-a rămas.
N-am mai prășit ogorul meu demult,
Iar coasa stă tocită pe scriptură,
Cântări demonice în șoaptă eu ascult,
Scrâșniri din dinți îmi dănțuie în gură.
Mi-e biata inimă-nghețată în întuneric,
Doar ochii îmi mai scapără din când în când,
De liturghii mă-ndepărtez ușor coleric,
Și îngropat sub psalmi adesea mă frământ.
Mă simt pierdut și suspendat în lume,
Cuvintele îmi sunt un sâsâit de șarpe,
Ce-ndrumă fiecare om indiferent de nume,
Să muște mărul cel aducător de moarte.
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Cu crucea-n spate pășesc smerit prin spini,
Arată-mi Doamne înspre Rai intrarea,
Că știu c-atunci când plâng, Tu dureros suspini.
Liceu de George Bacovia în daneză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
Højskole
Højskole, - kirkegård
af min ungdom -
Pedante lærere
Og svære eksamener...
Og i dag får du mig til at gyse
Højskole, - kirkegård
Af min ungdom! –
Højskole, - kirkegård
Med lange korridorer –
I dag er jeg ikke længere mig
Og mit sind gør ondt...
Jeg vil ikke have noget mere -
Højskole, - kirkegård
Med lange korridorer... –
Højskole, - kirkegård
af min ungdom -
Du gav mig til verden
I de tunge bølger,
Så blaseret...
Højskole, - kirkegård
Af min ungdom!
Poți dacă vrei
Scrie de vrei și vei putea,
Să arăți ce simți, în viața ta ..
Gândește, simte și arată,
De vrei să știe lumea toată.
Ce crezi, ce vezi, ce-i minunat,
In versuri totul arătat.
Salba de mărgele
Din infern tot cad păcate,
Omul umblă printre ele,
Și le-adună apoi pe toate,
Ca pe-o salbă de mărgele.
Și le poartă cu mândrie,
Ca pe pietre prețioase,
Lumea toată să le știe,
Că sunt bune și frumoase.
Dar șiragul tot se-adună,
Și mărgeaua se-nmulțește,
Trupu-i greu și-o să-l răpună,
Dar el strânge, nu se-oprește.
Salba-i mare și lucește,
Parcă-i aur și cu jad,
Şi-l conduce mișelește,
Spre o gaură de iad.
Ce podoabe minunate,
A strâns bietul suflețel,
Și-a căzut cu ele-n moarte,
Neputând zbura spre cer.
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
ali colorate
Roz,gri,alb
Dar dacă noi vrem albastru?
Toamna-calmă
Dar dacă noi dorim energie?
Dacă noi plecăm?
Dacă suntem diferiți?
Dacă ne rupem,
De culorile pe care ni le-ati impus?
Voi ați păstrat ordinea culorilor ?
Vrem să luăm,noi pensula în mănă
Și să zburăm, munții verzi!
Nu pe cei gri,
Și prin zborul nostru
O să descoperim, pe prima parte
Persoanele care nu și-au luat paleta în propriile mâini
Iar, pe partea cealaltă
O să descoperim persoane
Care o să-și dorească
Ca ei să ne vopsească aripile
Cu un roșu intens,
Ca un râu de sânge
Și să ne facă ochii
Să semene cu rimelul scurs...
Azi,o să vedem
Dacă culorile cu care ne-ați crescut
Au fost excelente
Sau...
Dacă au fost doar risipite
Într-o lume,
În care multe aripi sunt tăiate
Iar paleta rămâne doar cu trei culori...
Aripile sunt albe...
Alb- puritate,frumos
Apoi se amestecă puțin,
Cu un roz, sau cu o altă culoare
Până la vârsta
Când o să primim paleta
Jumătate de aripă este pictată,
Iar cu timpul
Prin decizia,
Cea care lasă un gol în suflet
Părăsirea celor care mereu ți-au fost acolo,
Acolo, ca să nu-ți strice armonia liniștită
Din paletă sau din muzică.
Care au încercat să îți țină muzica vie...
Prin aceasta, noi începem să pictăm pe cealaltă,
Unii o să înceapă să picteze cu culorii calme și calde
Alții cu culori stridente
Iar,când o să ne întoarcem ,
La ai noștri, pentru o perioadă scurtă
Dânșii o să fie...
Mândri sau supărați
Când o să vadă în ce s-a transformat opera lor.
Nimeni nu poate preveni ,
Nici măcar ei,
Dacă dăruirea paletei,
O să fie un lucru bun...
Dar, toți sunt obligați să o facă
Toți trebuie să vadă cum
Creația lor, opera lor
Își ia zborul,
Prima dată...Timid
Apoi energetic,
Și prin acest zbor,
Sufletul rămâne...Incomplet.
Other poems by the author
MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-
E drept ,Doamne ,ce-ai făcut
Când ai hărăzit femeii ,
Să aducă urmași în lume ,
Recunoaște , n-ai greșit .
I-ai dat chipul de madonă ,
Și brațe mângâetoare ,
I-ai frumusețea florii
Și chipul de primăvară ,
I-ai dat ochi ca să desmerde
Și sflet de pâine coaptă :
Tot ce-i mai frumos pe lume
Chipului mamei i-ai dat :
E suavă și subțire -
Icoană de închinat .
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
PASTEL DE IARNĂ !
Vlăguită ,amețită
Zi de iarnă prelungită
Mohorâtă și geroasă ,
Ne-a ținut destul în casă .
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i străvezie
Iar pe crengile golașe
Numai ciorile-și fac case.
Gheața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blând de ce nu-ți pasă
De așa vreme ,nemiloasă?
Un vis ciudat !
Era o zi la sfârșit de iană .Străzile pline de zăpadă .
Pe ici pe colo ,oamenii făceau pârtii pe la porțile lor .
Trebuia să ajung undeva ,în interes de serviciu .
Acolo ,într-o sală nu prea mare ,câteva persoane
așteptau pe bănci .Îmi apare în față directorul meu
bucuros că mă vede .
-Ce bine îmi pare că te văd .Voiam să te caut ...Dacă tot
ne-am găsit ,o să te întreb direct .Vrei să te măriți cu mine?
Mă uit la ca să înțeleg gluma și par nedumerită .El repetă
întrebarea și eu trebuie s-o iau în seamă .El continuă
-Știi că soția mea a murit ,soțul tău deasemeni .Ce spui
-Da, da răspund eu entuziasmată .Când ?
-Mâine mă grăbesc ,eu mă ocup de toate.Nu te uita că este
o diferență cam mare între noi O să am grijă de viitorul tău .
Deci pe mâîne dimineață .Ce semnificație să-i dau visului ,
când el e plecat demult în veșnicie?
PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..
MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-
E drept ,Doamne ,ce-ai făcut
Când ai hărăzit femeii ,
Să aducă urmași în lume ,
Recunoaște , n-ai greșit .
I-ai dat chipul de madonă ,
Și brațe mângâetoare ,
I-ai frumusețea florii
Și chipul de primăvară ,
I-ai dat ochi ca să desmerde
Și sflet de pâine coaptă :
Tot ce-i mai frumos pe lume
Chipului mamei i-ai dat :
E suavă și subțire -
Icoană de închinat .
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
PASTEL DE IARNĂ !
Vlăguită ,amețită
Zi de iarnă prelungită
Mohorâtă și geroasă ,
Ne-a ținut destul în casă .
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i străvezie
Iar pe crengile golașe
Numai ciorile-și fac case.
Gheața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blând de ce nu-ți pasă
De așa vreme ,nemiloasă?
Un vis ciudat !
Era o zi la sfârșit de iană .Străzile pline de zăpadă .
Pe ici pe colo ,oamenii făceau pârtii pe la porțile lor .
Trebuia să ajung undeva ,în interes de serviciu .
Acolo ,într-o sală nu prea mare ,câteva persoane
așteptau pe bănci .Îmi apare în față directorul meu
bucuros că mă vede .
-Ce bine îmi pare că te văd .Voiam să te caut ...Dacă tot
ne-am găsit ,o să te întreb direct .Vrei să te măriți cu mine?
Mă uit la ca să înțeleg gluma și par nedumerită .El repetă
întrebarea și eu trebuie s-o iau în seamă .El continuă
-Știi că soția mea a murit ,soțul tău deasemeni .Ce spui
-Da, da răspund eu entuziasmată .Când ?
-Mâine mă grăbesc ,eu mă ocup de toate.Nu te uita că este
o diferență cam mare între noi O să am grijă de viitorul tău .
Deci pe mâîne dimineață .Ce semnificație să-i dau visului ,
când el e plecat demult în veșnicie?
PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..