Glacies
Împresurat mi-e geamul cu cristale
Și flori de sloi răsar pe minutare;
Convoaie funebre defilează-n zale,
Lumini croiesc de felinare.
Gând... gând înghețând... O nordică stea
Veghează: drumul, îngreu’at de caftane,
Ora, de cleștar, cu buchet de albăstrea,
Sfidează mercurul din cadrane.
Nu mai simt ce poate să aibă.
Procesiuni stau de-un oratoriu;
Cartea, cu file noi și dalbă,
Gând... gând... dominat de sanatoriu.
Și suflu-n ei cu tremur stă,
Ca gheața depusă pe minutare,
Mă împresoară cristale-n țeastă,
Lumini de sloi în felinare.