Exiguu
Pe aparente drepte cărărui
Am început a socoti
Că este bine să nu mergi
Pe urma vechiului a fi
De poți opri procesul Lunii
Şi al Pământului aievea,
Înalță-mi către Soare denii
Exiguu genic fiind, redă-mi mărinimia
În sensul acelor de ceas apar
Diluvii nemiloase ce ies la suprafață
și cad nemiluit într-un adânc hotar
Pe care nu-l mai regăsesc în astă viață
Acum poți reporni din nou
Întregul Univers minuscul înțeles
Cu fiecare pas ce poartă un ecou
Revin la tine iarăși, revin din vechi în nou
Marius Ene, Polonia, 25.03.2025
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mama poem de 1 Martie, 2023
Poem: Nocturnă
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie
Poem: Insomnie
Poem: Unde ești?
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Poem: Încercare – capitolul I
Poem: Scrisoare către tine partea 12
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale