Din nou spre soare
Steaua mea s-a stins,
Frunza palidă,a plâns,
Raza gândului ardea
Visului ce -mi surâdea..
Mă udă bolta cu cenușă,
Arunc cheia de la ușă,
Că să nu mă -nchid în casă,
Zdrențuită și ploioasă...
Îmi pierd urmele în zare
Și amintirile în mare;
Mă vindec când mă doare
Și zbor din nou spre soare..
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Desen în grafit și cărbune
Poem: .Melancolie
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Dorință
Poem: Sub sabia mea de fier
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Iluzii
Poem: ANOTIMP
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român