cliseu previzibil
noi, condamnații la iubire
ne-am despărțit unul de altul,
cine face acum saltul?
și se predă cu mâini rănite
în brațele unui bolnav,
ce așteaptă pe nesimțite
să simtă pentru prima dată
ceva pur, de care noi
de multă vreme ne-am lepădat.
nu-mi aduc aminte
dar mi-ai promis ruine,
mi-ai spus că numai praful
mă va face să disper
de a ta prezență
sufocătoare.
mi-am închis ochii și am strigat
că tu nu poți lăsa dezastru
și urma ta îmi va rămâne
doar o amintire, spintecătoare
ce mă va amăgi mereu.
căci tu mi-ai fost doar libertate,
și muză în fiecare vers
de a ta iubire ce mă arde,
când vorbele se risipesc.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Cursul vieții
Poem: De la o vreme
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Război și durere!
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în finlandeză
"Cu drag din Moldova" - proiect lansat de jurnalistul Vasile Botnaru si poetii Maria si Ivan Pilchin
Poem: Amor cu parfum de trandafiri
Poem: Distanta dintre noi
(video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate