cliseu previzibil
noi, condamnații la iubire
ne-am despărțit unul de altul,
cine face acum saltul?
și se predă cu mâini rănite
în brațele unui bolnav,
ce așteaptă pe nesimțite
să simtă pentru prima dată
ceva pur, de care noi
de multă vreme ne-am lepădat.
nu-mi aduc aminte
dar mi-ai promis ruine,
mi-ai spus că numai praful
mă va face să disper
de a ta prezență
sufocătoare.
mi-am închis ochii și am strigat
că tu nu poți lăsa dezastru
și urma ta îmi va rămâne
doar o amintire, spintecătoare
ce mă va amăgi mereu.
căci tu mi-ai fost doar libertate,
și muză în fiecare vers
de a ta iubire ce mă arde,
când vorbele se risipesc.
Стихи из этой категории
Specialistul!
Cândva demult visul a fost s-ajung
Un asistent sau un medic veterinar,
Ca să tratez toți pacienți-n suferință
Și liniște s-aduc în casă la gospodar.
În curte-aveam tot timpul animale
Și din păcate se mai și îmbolnăveau,
Atunci plângeam și tare sufeream
Când unele din ele chiar mureau.
De timpuriu mi-am pus în gând
Să-nvăț și să urmez o facultate,
Ca să devin doctor de animale
Să le tratez și să le văd salvate.
Visul frumos în timp s-a împlinit
Și-am devenit specialist cu acte,
Ani mulți profesiei m-am dedicat
Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.
Acum când anii mi se scurg la vale
Și-s întrebat ce-i important în viață,
Fără a ezita voi spune...învață carte
Și multă trudă de vrei ceva în străiță!
Suflare de viață
În focul mic ce tremură-n cărbune,
Se sting, pe rând, văpăi ce n-au murit,
Iar vântul afară suflă amărăciune,
Și totu-i trist, și parcă îmbătrânit.
Un ceas de-aramă bate-n pieptul serii,
Și sfărâmă clipa-n vreme de amar,
Iar mâna mea, străină mângâierii,
Întoarce file vechi din calendar.
Afară-i toamnă, frunză-nlăcrimată,
Iar ploaia toarce fire de noroi,
În trup mi-e frig, și inima uitată,
Privește trist spre drumul dinapoi.
Trec umbre prin perdeaua veche-a serii,
Și parcă le cunosc, dar nu mai știu,
De-s pașii mei pierduți în pragul verii,
Ori visuri tinere, ce au ajuns târziu.
Și-n bezna grea ce curge peste casă,
Ca un străin, tăcerea mi-o ascult,
Și simt în os, și-n carne cum apasă,
Suflarea duhului peste un trup de lut.
Un mic popas...vă rog!
Și eu mai scriu din când în când vreun vers
Dar făr' a ști că cineva face popas să îl citească,
Când azi mai toți doar știm s-aducem critici
Și chiar cu vorbe grele în cel ce scrie să lovească.
Nu e ușor să mulțumești pe toți din astă breaslă
Cu versul tău și-a ta filozofie despre viață,
Când suntem diferiți, precum frunza pe cracă
Așa că mă bazez pe cel deștept ce din nimic învață.
Citesc și mulțumesc la toți ce scriu cu pasiune
Și afișează vers cu rimă pe rândul lor de poezie,
Atunci și eu mă-ndemn și chiar visez să fiu ca ei
Să scriu ce simt, când simt să scriu ceva pe o hârtie.
Vouă mă-nclin și către buna voastră muză
Și mult aștept cu drag pe toți să vă citesc,
Iar de găsiți puțin răgaz și pentru al meu vers
Vă rog frumos, un mic popas...și zic...vă prețuiesc!
Vesel
Fii tu vesel,
Nu fi trist.
Bucură-te că trăiești,
Bucură-te că în satul natal locuiești.
Tristețea într-o parte,
Veselia e prezentă.
Când e totul bine,
Și totul se primește.
O noutate bună te înveselește,
În ochi lumina-ți strălucește.
Vesel dacă tu ești,
Cu mult mai bine trăiești.
Când ești vesel tu,
Nu vezi nicio problemă.
Din orice problemă grea găsești ieșire,
Când ești vesel cântecul îți cântă.
Și nimic rău nu mai contează,
Când ești vesel ajungi de la pământ la cer.
Ești vesel până la a șaptea cer de bucurie,
Că ai totul și ești vesel.
Și ești mulțumit lui Dumnezeu.
Că existi pe acest pământ.
Ești mulțumit de casă,
De pâinea ce o ai pe masă.
Ești fericit și vesel,
Ca nimeni nu poți fi.
Pentru că ești vesel
Și tristețea nimeni nu-ți va o dori,
Că ești vesel și nu-ți contează:
Ce oră e acum,
Unde tu te afli,
Și unde te vei afla,
Acolo unde cântă muzică.
Unde pasărea măiastră,
Îți cântă sub o streașină.
Cine este trist și supărat,
Numai nu tu,
Unde soarele-ți zâmbește,
Și unde norii nu-ți plâng.
Și doar ți-e important,
Cu cine ești cine e alături,
de tine.
Ce mândrești că ești vesel ci nu trist.
Că viața-i una și trebuie,
să o prețuiești.
În viață totul o să reușești,
Vei fi vesel la infinit.
În trecut, la prezent și în viitor.
Că totul este înainte,
Nu uita să ții minte, ale mele cuvinte.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
"Fii tu vesel nu fii trist."
Nebunie
Râvnim adeseori vulcanic
Spre strălucire,laudă,avere
Prizionieri compuși dintr-un produs metalic,
Sevraj stilat sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe-naltul piedestal
Prețios prilej ne înbucură în inimi
Străbunii ce nu-i mai amintim
Sunt doar tablou umplut de acuarelă
Și totuși datorită lor trăim,
Ei fiind și azi o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim! dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
Specialistul!
Cândva demult visul a fost s-ajung
Un asistent sau un medic veterinar,
Ca să tratez toți pacienți-n suferință
Și liniște s-aduc în casă la gospodar.
În curte-aveam tot timpul animale
Și din păcate se mai și îmbolnăveau,
Atunci plângeam și tare sufeream
Când unele din ele chiar mureau.
De timpuriu mi-am pus în gând
Să-nvăț și să urmez o facultate,
Ca să devin doctor de animale
Să le tratez și să le văd salvate.
Visul frumos în timp s-a împlinit
Și-am devenit specialist cu acte,
Ani mulți profesiei m-am dedicat
Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.
Acum când anii mi se scurg la vale
Și-s întrebat ce-i important în viață,
Fără a ezita voi spune...învață carte
Și multă trudă de vrei ceva în străiță!
Suflare de viață
În focul mic ce tremură-n cărbune,
Se sting, pe rând, văpăi ce n-au murit,
Iar vântul afară suflă amărăciune,
Și totu-i trist, și parcă îmbătrânit.
Un ceas de-aramă bate-n pieptul serii,
Și sfărâmă clipa-n vreme de amar,
Iar mâna mea, străină mângâierii,
Întoarce file vechi din calendar.
Afară-i toamnă, frunză-nlăcrimată,
Iar ploaia toarce fire de noroi,
În trup mi-e frig, și inima uitată,
Privește trist spre drumul dinapoi.
Trec umbre prin perdeaua veche-a serii,
Și parcă le cunosc, dar nu mai știu,
De-s pașii mei pierduți în pragul verii,
Ori visuri tinere, ce au ajuns târziu.
Și-n bezna grea ce curge peste casă,
Ca un străin, tăcerea mi-o ascult,
Și simt în os, și-n carne cum apasă,
Suflarea duhului peste un trup de lut.
Un mic popas...vă rog!
Și eu mai scriu din când în când vreun vers
Dar făr' a ști că cineva face popas să îl citească,
Când azi mai toți doar știm s-aducem critici
Și chiar cu vorbe grele în cel ce scrie să lovească.
Nu e ușor să mulțumești pe toți din astă breaslă
Cu versul tău și-a ta filozofie despre viață,
Când suntem diferiți, precum frunza pe cracă
Așa că mă bazez pe cel deștept ce din nimic învață.
Citesc și mulțumesc la toți ce scriu cu pasiune
Și afișează vers cu rimă pe rândul lor de poezie,
Atunci și eu mă-ndemn și chiar visez să fiu ca ei
Să scriu ce simt, când simt să scriu ceva pe o hârtie.
Vouă mă-nclin și către buna voastră muză
Și mult aștept cu drag pe toți să vă citesc,
Iar de găsiți puțin răgaz și pentru al meu vers
Vă rog frumos, un mic popas...și zic...vă prețuiesc!
Vesel
Fii tu vesel,
Nu fi trist.
Bucură-te că trăiești,
Bucură-te că în satul natal locuiești.
Tristețea într-o parte,
Veselia e prezentă.
Când e totul bine,
Și totul se primește.
O noutate bună te înveselește,
În ochi lumina-ți strălucește.
Vesel dacă tu ești,
Cu mult mai bine trăiești.
Când ești vesel tu,
Nu vezi nicio problemă.
Din orice problemă grea găsești ieșire,
Când ești vesel cântecul îți cântă.
Și nimic rău nu mai contează,
Când ești vesel ajungi de la pământ la cer.
Ești vesel până la a șaptea cer de bucurie,
Că ai totul și ești vesel.
Și ești mulțumit lui Dumnezeu.
Că existi pe acest pământ.
Ești mulțumit de casă,
De pâinea ce o ai pe masă.
Ești fericit și vesel,
Ca nimeni nu poți fi.
Pentru că ești vesel
Și tristețea nimeni nu-ți va o dori,
Că ești vesel și nu-ți contează:
Ce oră e acum,
Unde tu te afli,
Și unde te vei afla,
Acolo unde cântă muzică.
Unde pasărea măiastră,
Îți cântă sub o streașină.
Cine este trist și supărat,
Numai nu tu,
Unde soarele-ți zâmbește,
Și unde norii nu-ți plâng.
Și doar ți-e important,
Cu cine ești cine e alături,
de tine.
Ce mândrești că ești vesel ci nu trist.
Că viața-i una și trebuie,
să o prețuiești.
În viață totul o să reușești,
Vei fi vesel la infinit.
În trecut, la prezent și în viitor.
Că totul este înainte,
Nu uita să ții minte, ale mele cuvinte.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
"Fii tu vesel nu fii trist."
Nebunie
Râvnim adeseori vulcanic
Spre strălucire,laudă,avere
Prizionieri compuși dintr-un produs metalic,
Sevraj stilat sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe-naltul piedestal
Prețios prilej ne înbucură în inimi
Străbunii ce nu-i mai amintim
Sunt doar tablou umplut de acuarelă
Și totuși datorită lor trăim,
Ei fiind și azi o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim! dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
Другие стихотворения автора
Unde?
unde toată lumea râde,
unde mă pot deplasa
de pe o insulă pe alta,
unde mă pot legăna
într-un hamac stilat,
bronzat de soare,
unde timpul nu mai fuge,
iar toamna se apropie pe neașteptate,
făcând furori…cu ale sale frunze..uscate
unde toată lumea cântă
și mă așteaptă..
să îi îmbrățișez…
să le spun ,, poftiți pe această tavă este iubire ‘’
să împart iubire și ceai dulce,
unde mă simt complet,
iubit și împlinit,
unde apusul are să vină,
găsindu-mă în elementul meu,
unde toată lumea…
în locul unde toată lumea
mă cunoaște! și iubește—
Speranța
Ne bucurăm de lucruri mici,
Fără să știm ce ne așteaptă..
Dorim să pășim spre viitor,
Dar vedem urme din trecut
Ce nu își doresc să piară.
Totul e-n ceață și suntem într-un anotimp ploios,
Dar așteptăm ca răul să se schimbe,
Iar lumea să devină un loc mult mai frumos.
Un război de prisos ne așteaptă după colț,
Porumbeii ne anunță ca vom cădea într-un abis misterios,
Iar ploaia abundentă se risipește dintr-un nor întunecos.
Dar când soarele apare
Cu ale sale raze calde,
Ne dă încă speranța că pacea o să vină și va fi folositoare.
Măcar o clipă, un minut,
Să îi spunem răului un simplu,
Rămas bun.
🎦 sa-mi iasa gloantele prin suflet daca te mint
din stomac fluturii sa fuga, scăpând parca dintr un iad, ca din iubirea ta, doar fara pistol sa raman, ca fulgerul de asta vara sa ma fac foc, de bun sunt la suflet…cand ma ascult eu plang pentru ca ceva emoțional pot exprima doar cand dorm
cand sunt treaz ochii mei reflecta marea, iar valurile tulburi imi turbeaza gura de petarde..ma arunc in case vechi, ma doare sufletul si sensibilele petale ale lunii se holbează la gura mea
gura mea, apa aurie, pura lacomie, cuvinte curg la mal, eu ma duc in larg
si sap, sap, pana ma inec…eu nu înot, ma cobor in adâncuri, langa iubirea mea,
spune i ca ma va intalni, dragostea mea, ochii mei..marea mea
Întâlnirea cu sine
imi privesc mainile si capul
acum fiind in locul picioarelor mele
undeva departe am cazut de pe o stanca
direct in mare, langa pesti, langa o suta de alge
cine ma va cauta nu va gasi decat
un suflet putrezit
dar peste cativa ani
ma voi intoarce
si voi gasi doar ramasite
din toate visele si sperantele
si sclipiciul lacrimilor
sufletul spart in bucati de ceara
mort, un fluture alb ma va descanta pana
ma intorc
sa mi strang parul saten
cu bucle
Fantezie
Un gust amar simții acum pe seară
Când ochii ei mi-au smuls
Timpul schițat pe coală.
Mi-a rupt, fugitiv, versul
Mi-a arătat demersul
Unui îndrăgostit, bolnav
Ce ajunge la disperare,
Și nu mai are loc în pat.
Căci dansul nopții îl îndeamnă
Să facă pași de-abia venit,
Fără rușine, fără conștiință
Peste un drum numai de flăcări,
Așteptat parcă,
De niște șerpi ascunși
După un stup de nectar.
Oh, spune-mi, tu
Zeiță atotputernică
Cum e să-ți pierzi răbdarea
Cu a lui psihoză isterică,
Cum e să zbieri numai la lună
Să te-neci în ale mele gânduri ;
Alături de entitatea
Ce nu-ți oferă o frânghie
Pentru a-ți găsi scăparea,
Ca să te întorci vie
Sau încă cunoscută,
Drept a mea fantezie.
Flori de cireș
Legat de un apus de soare,
Într-un colț de armonie,
Plutind, parcă încă visez,
La micile flori de cireș,
Ce pașnic ele îmi vestesc,
Totul e cald și învăluit,
De o dulce mireasmă,
Iar vântul adie ușor,
Peste câmpul vesel de lavandă,
Ce incântător e prezentat,
Prin dansul veșnicilor fluturi.
Euforicul cântec al mării,
E auzit din depărtare,
De pescărușii ce se îndreaptă,
Spre drumul sigur cu speranțe,
Fiind ocrotiți de raze calde.
Acum doar un gând colorat,
Știut de chipuri blânde,
Trăiește, înflorind treptat,
Intr-o pace din suflet,
Cât timp florile de cires,
Nu sunt încă pierdute.
Unde?
unde toată lumea râde,
unde mă pot deplasa
de pe o insulă pe alta,
unde mă pot legăna
într-un hamac stilat,
bronzat de soare,
unde timpul nu mai fuge,
iar toamna se apropie pe neașteptate,
făcând furori…cu ale sale frunze..uscate
unde toată lumea cântă
și mă așteaptă..
să îi îmbrățișez…
să le spun ,, poftiți pe această tavă este iubire ‘’
să împart iubire și ceai dulce,
unde mă simt complet,
iubit și împlinit,
unde apusul are să vină,
găsindu-mă în elementul meu,
unde toată lumea…
în locul unde toată lumea
mă cunoaște! și iubește—
Speranța
Ne bucurăm de lucruri mici,
Fără să știm ce ne așteaptă..
Dorim să pășim spre viitor,
Dar vedem urme din trecut
Ce nu își doresc să piară.
Totul e-n ceață și suntem într-un anotimp ploios,
Dar așteptăm ca răul să se schimbe,
Iar lumea să devină un loc mult mai frumos.
Un război de prisos ne așteaptă după colț,
Porumbeii ne anunță ca vom cădea într-un abis misterios,
Iar ploaia abundentă se risipește dintr-un nor întunecos.
Dar când soarele apare
Cu ale sale raze calde,
Ne dă încă speranța că pacea o să vină și va fi folositoare.
Măcar o clipă, un minut,
Să îi spunem răului un simplu,
Rămas bun.
🎦 sa-mi iasa gloantele prin suflet daca te mint
din stomac fluturii sa fuga, scăpând parca dintr un iad, ca din iubirea ta, doar fara pistol sa raman, ca fulgerul de asta vara sa ma fac foc, de bun sunt la suflet…cand ma ascult eu plang pentru ca ceva emoțional pot exprima doar cand dorm
cand sunt treaz ochii mei reflecta marea, iar valurile tulburi imi turbeaza gura de petarde..ma arunc in case vechi, ma doare sufletul si sensibilele petale ale lunii se holbează la gura mea
gura mea, apa aurie, pura lacomie, cuvinte curg la mal, eu ma duc in larg
si sap, sap, pana ma inec…eu nu înot, ma cobor in adâncuri, langa iubirea mea,
spune i ca ma va intalni, dragostea mea, ochii mei..marea mea
Întâlnirea cu sine
imi privesc mainile si capul
acum fiind in locul picioarelor mele
undeva departe am cazut de pe o stanca
direct in mare, langa pesti, langa o suta de alge
cine ma va cauta nu va gasi decat
un suflet putrezit
dar peste cativa ani
ma voi intoarce
si voi gasi doar ramasite
din toate visele si sperantele
si sclipiciul lacrimilor
sufletul spart in bucati de ceara
mort, un fluture alb ma va descanta pana
ma intorc
sa mi strang parul saten
cu bucle
Fantezie
Un gust amar simții acum pe seară
Când ochii ei mi-au smuls
Timpul schițat pe coală.
Mi-a rupt, fugitiv, versul
Mi-a arătat demersul
Unui îndrăgostit, bolnav
Ce ajunge la disperare,
Și nu mai are loc în pat.
Căci dansul nopții îl îndeamnă
Să facă pași de-abia venit,
Fără rușine, fără conștiință
Peste un drum numai de flăcări,
Așteptat parcă,
De niște șerpi ascunși
După un stup de nectar.
Oh, spune-mi, tu
Zeiță atotputernică
Cum e să-ți pierzi răbdarea
Cu a lui psihoză isterică,
Cum e să zbieri numai la lună
Să te-neci în ale mele gânduri ;
Alături de entitatea
Ce nu-ți oferă o frânghie
Pentru a-ți găsi scăparea,
Ca să te întorci vie
Sau încă cunoscută,
Drept a mea fantezie.
Flori de cireș
Legat de un apus de soare,
Într-un colț de armonie,
Plutind, parcă încă visez,
La micile flori de cireș,
Ce pașnic ele îmi vestesc,
Totul e cald și învăluit,
De o dulce mireasmă,
Iar vântul adie ușor,
Peste câmpul vesel de lavandă,
Ce incântător e prezentat,
Prin dansul veșnicilor fluturi.
Euforicul cântec al mării,
E auzit din depărtare,
De pescărușii ce se îndreaptă,
Spre drumul sigur cu speranțe,
Fiind ocrotiți de raze calde.
Acum doar un gând colorat,
Știut de chipuri blânde,
Trăiește, înflorind treptat,
Intr-o pace din suflet,
Cât timp florile de cires,
Nu sunt încă pierdute.