cliseu previzibil
noi, condamnații la iubire
ne-am despărțit unul de altul,
cine face acum saltul?
și se predă cu mâini rănite
în brațele unui bolnav,
ce așteaptă pe nesimțite
să simtă pentru prima dată
ceva pur, de care noi
de multă vreme ne-am lepădat.
nu-mi aduc aminte
dar mi-ai promis ruine,
mi-ai spus că numai praful
mă va face să disper
de a ta prezență
sufocătoare.
mi-am închis ochii și am strigat
că tu nu poți lăsa dezastru
și urma ta îmi va rămâne
doar o amintire, spintecătoare
ce mă va amăgi mereu.
căci tu mi-ai fost doar libertate,
și muză în fiecare vers
de a ta iubire ce mă arde,
când vorbele se risipesc.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Femeia
Поэма: Inima incercata
Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă
Поэма: O frunză pe cărare
Поэма: Apusul de noapte
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie
Поэма: Arhitectură inovatoare
Поэма: colaj//2
Compozitorul Eugen Doga își sărbătorește cea de-a 82-a aniversare