Cum aș putea, sa cred in tine,
Când tu mereu, ai gândul dus,
Cum să-ndrăznesc, să-ți cer iubire,
Când stiu că altul, te-a sedus
Sunt pregătit să-ți ofer, inima,
S-o simți cum bate, pentru tine,
Dar văd că tu, nu îți întinzi palma,
Așa că pentru un timp, o țin la mine
Mi-aduc aminte, când te-am văzut,
În grupul nostru de prieteni dragi,
Și cum am îndrăznit, sfios să te salut,
Și-ai refuzat în seama, să mă bagi
Era pe înserat și, luna plină se ivea,
De după nori, pe ceru-ntunecat,
Ți-am spus în șoaptă, că ea la noi privea,
Nu mi-ai răspuns și-n grabă, ai plecat
Privirea mea, te-a însoțit un timp,
Crezând, că poate-un semn primesc,
Capu'să-ntorci, eu am sperat, nu mint,
Dar ai plecat, făra a ști, că te privesc
Dezamăgirea, a fost destul de mare,
Și nu știam cum, să mă liniștesc,
În gândul meu, a încolțit o întrebare,
Cànd, unde, pot, pe ea, s-o întâlnesc
Și vremea, tot trecea, făra speranță,
Din minte, să mi-o scot, nu s-a putut,
Mă consolam spunând, așa e viața,
Și trebuie s-o iei, din nou, de la-nceput
Cu grupul de prieteni, m-am întâlnit,
Dar ea n-a mai venit, să fie printre noi,
Și nimeni nu știa, de-i vie sau a murit,
Și nici dacă-și trăiește viața, in doi
Și cum minuni, pe pământ s-au văzut,
Când într-o zi prin parc, călătoream,
Pe bancă, ea stătea cu un pruncuț,
Îl legăna si tare fericiți, eu îi vedeam
De la distanța, cu respect, am salutat,
Primind răspuns la gestul meu,
În plus, ea mi-a zâmbit și, s-a scuzat,
Plecând pe-alei, trăgând caruțul greu
După un timp, cu toții am aflat,
Că ea la studii în Olanda, a plecat,
Și tot aici, c-un grec, s-a măritat,
Dar n-a durat si, repede a divorțat
Aceasta a fost, adevărata lui idilă,
A dragului si, bunului meu coleg,
Atunci, cu toții noi i-am plâns, de milă,
Acum, el a ajuns, un emerit strateg
Și când ne întâlnim, mai povestim,
Ce mult a suferit, după acea fată,
Și mai in glumă, nu ezităm să-i amintim,
Băiete, tu o himeră, ai iubit, odată!
