vise de întuneric
Ceru-i plin de norii albi
Sufletul de norii negri
Păsările zboară lin
Sufletul e plin de chin
Am crezut că și tu vrei
Să fim liberi împreună
Am crezut că și tu vrei
Să zburăm încet spre lună
Dar văd că m-am înșelat
Singură tu m-ai lăsat
inima plină de vise
Azi încet tu mi-ai călcat
Poems in the same category
Primăvara inimii mele în islandeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Vorið í hjarta mínu
Yndislegur strákur, George...
Innhverfur strákur, George...
Skemmtilegur strákur, George...
Strák eins og ég hef aldrei hitt áður, George,
Strákur sem öll athygli skiptir máli fyrir, George,
Strákur sem hefur gaman af ljóðum, George,
Svipmikill og listrænn drengur, George,
Strákur sem vill endilega fara með okkur í bíltúr á vatnshjólinu, George...
Strákur sem vill endilega að við sitjum og segjum sögur í lautarferðinni, George,
Strákur til að fara í bíó með, leikur, George,
Strákur með einfaldan en vel valinn smekk, George,
Hugrakkur og ákveðinn drengur, George,
Strákur sem hefur gaman af gömlum tískublöðum, George,
Strákur sem, við hvert tækifæri, kemur með fleiri blóm, sælgæti, George,
Strákur sem laðar mig meira og meira að ljóðum hans, George,
Strákur sem skrifar, klippir og endurskrifar þúsund sinnum þar til hann tjáir nákvæmlega það sem hann vill, George,
Strákur sem ég fer með til nágrannans sem kennir spænsku, George,
Strákur sem, ef ég verð á eftir í náminu, hugleiðir mig líka, George,
Strákur sem hlustar á svipaða tónlist, George.
George, minningar mínar um þig, hvernig ég hitti þig og hversu mikið ég elskaði hvernig þú skrifaðir, hvernig þú borðaðir pizzu, hvernig þú hlóst að bröndurunum mínum (því venjulega hlæ ég bara), hvernig þú hlóst að mér stundum, hvernig við notuðum ganga niður húsasundin, hvernig við vorum báðar á mótorhjólum, á þjóðvegi sólarinnar, yfir hámarkshraða, með hárið í vindinum, áhyggjulaus, hvernig við kunnum að láta hvort öðru líða vel, að lyfta andanum, til okkar skemmtu þér á krám, farðu á fótboltaleiki, öskraðu og spýttu fræjum, spilaðu við Nebelung köttinn minn, gefðu mér penna sem þér leiddist, ég myndi laga það og þú yrðir mjög ánægður. Ljúfar minningar, verst að þú fórst með ég veit ekki hvaða verkefni í Brasilíu. Það er ekkert, þú varst ung, eins og Otilia úr "Otilia's Enigma" myndi segja, þú áttir þína drauma og þú varðst að uppfylla þá. Það eru svo margar aðrar stelpur, en þú þurftir virkilega á þessu verkefni að halda. Ég skil þig, þú gerðir það ekki skildu eftir mig mörg ljóð, en ég mun geyma þau, minning þeirra mun blómstra meira og meira þegar ég les þau, fletti þeim, þegar ég nýt skrif þín og hvað þú vildir tjá í gegnum þessar línur.
أندريه
Ești ca și o Floare,înțepătoare
Ca și un fir de trandafir
Prea frumoasă prea deșteaptă
Dar totodată ticăloasă🫶🏻
Ești ca și luna numa-i una
Vreau ca tu să-mi fi furtuna
Doar eu să te învelesc cu duna
Pentru totdeauna❤️
Ești o Zeiță pe pământ
Doar lângă tine am așezământ
Cu tine aș fi de neînfrânt
Cu tine aș face față la vânt🫵🏻
Ești focul care-n mine arde
Pentru tine aș da miliarde
Dar tu ai prea mari standarde
Așa că poate te voi pierde :((
Ești spinul care mă rănește
Dar poate de aici pornește
Ce-a ce ne unește
Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣
Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut
A fost ceva neprevăzut
Dar în același timp ceva nemaivăzut
Și de atunci ne-am tot revăzut 👥
Când te vedeam inima îmi tresărea
Inima din piept îmi sărea
Și doar atunci soarele răsărea
Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀
Tu așa timidă erai
Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai
Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai
Și mi-o încarcerai🗣️
Dar eu nu am vrut să mă las
Mereu voiam să aud doar al tău glas
Într-un final a trebuit să mă fi retras
Și atunci în urmă am rămas🖐🏻
Dar dragostea n-a încetat
Inima pentru tine bătea neîncetat
Contul mereu ți l-am cercetat
Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻
Dar într-o zi te-am reîntâlnit
Eu la tine am venit
Asta nu ți-a prea convenit
Poate așa ne-a fost menit 🤔
Eu atunci m-am îndepărtat
Presiunea n-am suportat
și ca și rezultat
Inima cu lacrimi mi-am consultat😥
Dar toate astea au trecut
Și într-o zi un cadou ți-am făcut
Și de acolo a început
Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))
La final de seară eu să te pup am vrut
Dar nu am putut
Dar măcar în brațe m-ai ținut
Și tare mult mi-a plăcut 🥰
De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut
Asta ar fi foarte plăcut
Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇
Într-o zi în brațele tale voi fi
Și nimic nu ne va m-ai despărți
Buzele tale voi simți
Și le voi prețui❤️❤️❤️
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea absentând, să-l desprind
Stau în pat să aștept dulcele somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinui s-adorm
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
De-aș putea să-ți aduc soare-n zori
Conversând s-alung stropii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
De-aș putea umbra ta să devin
Să m-ascunzi între aripi plutind
De-aș putea-n mâna ta să mă sting
Poate
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n porți
Poate-i o lume-nchisă
Poate dețin comori
Poate e doar o fisă
Poate se poate-acum
Cât poate se mai poate
Sau poate-i nicăieri
Și-atunci nimic nu poate
Dar poate n-a uitat
Și poate de se poate
S-ajungem să zâmbim
Un poate-ajuns se poate
Ruină
Ia-mă-n brațe, scumpul meu!
Fă-mă să uit de ce-i greu.
Și sărută-mă ușor,
Și-n brațele cui să mor?
Și iubește-mă o noapte.
Două, trei sau cât se poate.
Uită-te în ochii mei,
Alinta-m-ai cu temei.
Nu am martori la iubire,
Doar bătrânele ruine
Și pădurea liniștită
Simt că mor, îmi ești ispită.
Să nu uiți de tot ce-a fost.
Te iubesc și-n continuare,
Inima mă doare tare.
De la vorbele făr’ rost.
Ține-mi brațele slăbite.
Simt că pic acum pe jos.
O să mor în dor duios,
Dacă nu te am pe tine!
Dragoste imperfectă
Să uiți de-orice secrete,
Liber să te simți mereu,
S-o iubești fără regrete
Așteptând-o la antreu.
Imperfect alături de imperfect
Într-o simplă inimă din două
Formează scutul cel perfect,
Sub umbrela unde nu mai plouă.
Să-i fii mereu alături
Zâmbind din ai tăi ochi,
Să-i fii prietenul din lături
Protector din orice unghi.
Nu-i spune totul prin cuvinte
Ce se pot pierde pân' la receptor,
Arată-i demonstrând prin fapte
Cum o faci să simtă acel amor...
22.10.24
Primăvara inimii mele în islandeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Vorið í hjarta mínu
Yndislegur strákur, George...
Innhverfur strákur, George...
Skemmtilegur strákur, George...
Strák eins og ég hef aldrei hitt áður, George,
Strákur sem öll athygli skiptir máli fyrir, George,
Strákur sem hefur gaman af ljóðum, George,
Svipmikill og listrænn drengur, George,
Strákur sem vill endilega fara með okkur í bíltúr á vatnshjólinu, George...
Strákur sem vill endilega að við sitjum og segjum sögur í lautarferðinni, George,
Strákur til að fara í bíó með, leikur, George,
Strákur með einfaldan en vel valinn smekk, George,
Hugrakkur og ákveðinn drengur, George,
Strákur sem hefur gaman af gömlum tískublöðum, George,
Strákur sem, við hvert tækifæri, kemur með fleiri blóm, sælgæti, George,
Strákur sem laðar mig meira og meira að ljóðum hans, George,
Strákur sem skrifar, klippir og endurskrifar þúsund sinnum þar til hann tjáir nákvæmlega það sem hann vill, George,
Strákur sem ég fer með til nágrannans sem kennir spænsku, George,
Strákur sem, ef ég verð á eftir í náminu, hugleiðir mig líka, George,
Strákur sem hlustar á svipaða tónlist, George.
George, minningar mínar um þig, hvernig ég hitti þig og hversu mikið ég elskaði hvernig þú skrifaðir, hvernig þú borðaðir pizzu, hvernig þú hlóst að bröndurunum mínum (því venjulega hlæ ég bara), hvernig þú hlóst að mér stundum, hvernig við notuðum ganga niður húsasundin, hvernig við vorum báðar á mótorhjólum, á þjóðvegi sólarinnar, yfir hámarkshraða, með hárið í vindinum, áhyggjulaus, hvernig við kunnum að láta hvort öðru líða vel, að lyfta andanum, til okkar skemmtu þér á krám, farðu á fótboltaleiki, öskraðu og spýttu fræjum, spilaðu við Nebelung köttinn minn, gefðu mér penna sem þér leiddist, ég myndi laga það og þú yrðir mjög ánægður. Ljúfar minningar, verst að þú fórst með ég veit ekki hvaða verkefni í Brasilíu. Það er ekkert, þú varst ung, eins og Otilia úr "Otilia's Enigma" myndi segja, þú áttir þína drauma og þú varðst að uppfylla þá. Það eru svo margar aðrar stelpur, en þú þurftir virkilega á þessu verkefni að halda. Ég skil þig, þú gerðir það ekki skildu eftir mig mörg ljóð, en ég mun geyma þau, minning þeirra mun blómstra meira og meira þegar ég les þau, fletti þeim, þegar ég nýt skrif þín og hvað þú vildir tjá í gegnum þessar línur.
أندريه
Ești ca și o Floare,înțepătoare
Ca și un fir de trandafir
Prea frumoasă prea deșteaptă
Dar totodată ticăloasă🫶🏻
Ești ca și luna numa-i una
Vreau ca tu să-mi fi furtuna
Doar eu să te învelesc cu duna
Pentru totdeauna❤️
Ești o Zeiță pe pământ
Doar lângă tine am așezământ
Cu tine aș fi de neînfrânt
Cu tine aș face față la vânt🫵🏻
Ești focul care-n mine arde
Pentru tine aș da miliarde
Dar tu ai prea mari standarde
Așa că poate te voi pierde :((
Ești spinul care mă rănește
Dar poate de aici pornește
Ce-a ce ne unește
Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣
Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut
A fost ceva neprevăzut
Dar în același timp ceva nemaivăzut
Și de atunci ne-am tot revăzut 👥
Când te vedeam inima îmi tresărea
Inima din piept îmi sărea
Și doar atunci soarele răsărea
Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀
Tu așa timidă erai
Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai
Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai
Și mi-o încarcerai🗣️
Dar eu nu am vrut să mă las
Mereu voiam să aud doar al tău glas
Într-un final a trebuit să mă fi retras
Și atunci în urmă am rămas🖐🏻
Dar dragostea n-a încetat
Inima pentru tine bătea neîncetat
Contul mereu ți l-am cercetat
Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻
Dar într-o zi te-am reîntâlnit
Eu la tine am venit
Asta nu ți-a prea convenit
Poate așa ne-a fost menit 🤔
Eu atunci m-am îndepărtat
Presiunea n-am suportat
și ca și rezultat
Inima cu lacrimi mi-am consultat😥
Dar toate astea au trecut
Și într-o zi un cadou ți-am făcut
Și de acolo a început
Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))
La final de seară eu să te pup am vrut
Dar nu am putut
Dar măcar în brațe m-ai ținut
Și tare mult mi-a plăcut 🥰
De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut
Asta ar fi foarte plăcut
Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇
Într-o zi în brațele tale voi fi
Și nimic nu ne va m-ai despărți
Buzele tale voi simți
Și le voi prețui❤️❤️❤️
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea absentând, să-l desprind
Stau în pat să aștept dulcele somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinui s-adorm
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
De-aș putea să-ți aduc soare-n zori
Conversând s-alung stropii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
De-aș putea umbra ta să devin
Să m-ascunzi între aripi plutind
De-aș putea-n mâna ta să mă sting
Poate
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n porți
Poate-i o lume-nchisă
Poate dețin comori
Poate e doar o fisă
Poate se poate-acum
Cât poate se mai poate
Sau poate-i nicăieri
Și-atunci nimic nu poate
Dar poate n-a uitat
Și poate de se poate
S-ajungem să zâmbim
Un poate-ajuns se poate
Ruină
Ia-mă-n brațe, scumpul meu!
Fă-mă să uit de ce-i greu.
Și sărută-mă ușor,
Și-n brațele cui să mor?
Și iubește-mă o noapte.
Două, trei sau cât se poate.
Uită-te în ochii mei,
Alinta-m-ai cu temei.
Nu am martori la iubire,
Doar bătrânele ruine
Și pădurea liniștită
Simt că mor, îmi ești ispită.
Să nu uiți de tot ce-a fost.
Te iubesc și-n continuare,
Inima mă doare tare.
De la vorbele făr’ rost.
Ține-mi brațele slăbite.
Simt că pic acum pe jos.
O să mor în dor duios,
Dacă nu te am pe tine!
Dragoste imperfectă
Să uiți de-orice secrete,
Liber să te simți mereu,
S-o iubești fără regrete
Așteptând-o la antreu.
Imperfect alături de imperfect
Într-o simplă inimă din două
Formează scutul cel perfect,
Sub umbrela unde nu mai plouă.
Să-i fii mereu alături
Zâmbind din ai tăi ochi,
Să-i fii prietenul din lături
Protector din orice unghi.
Nu-i spune totul prin cuvinte
Ce se pot pierde pân' la receptor,
Arată-i demonstrând prin fapte
Cum o faci să simtă acel amor...
22.10.24
Other poems by the author
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
DOR DE COPILĂRIE
Copilărie, draga mea
Te-aștept să vii la mine;
De ce-ai plecat așa devreme
Fără să-mi spui
Cuvânt de despărțire?
Te tot aștept și nu mai vii
Mi-e dor, mi-e dor de anii tăi
Ce au trecut atât de repejor
Fără să-mi lași
Un gând de dor.
Mai vino iar la mine înapoi
Să văd frumoasa viață,
Ce eu la școală-ades plecam
Voioasă...dis-de-dimineață.
Orgia timpului și Spațiului
De ce?
Afară este înnorat,
Înnorat e și in suflet
Din ochii mei, au tot plouat
Într-una lacrimi, lacrimi multe.
Ma uit in jur și caut mereu,
Caut o cale de scăpare
O cale ca să pot să fug
De adevărul care doare.
Ma-întreb mereu unde greșesc
De ce din rău, merg înspre rău?
Ce am făcut atât de grav
De-mi plânge sufletul mereu?
De ce nu pot fi fericit,
De ce mă macină conștiința?
De ce mereu sunt vinovat
Si îmi zdrobesc mereu ființa?
Nu pot sa înțeleg de ce,
Și nici sa schimb ceva, nu pot
Am obosit sa tot încerc...
Parcă și sufletul mi-e mort.
Lupta suprema
Un mort frumos cu ochii vii
E-n noi,in fiecare,
Când încercăm ,trist,a privi
Mai dincolo de zare...
Când adânciți în sinele
Ce tremura și doare
Știm ca-ntr-o zi ne vom lupta
Cu cavalerul morții negre
Ce ne va sta in cale..
Și va fi lupta cea mai grea,
Mai teribilă,mai mare .
El ne va împinge spre tenebre,
Și sufletul doar are
Puterea de-a le-nvinge
Prin alba arip-a speranței
La liniștea eterna,la pacea aceea mare...
Am vrut...
Am vrut să-ți fiu Eminescu,
Tu-mi erai Luceafăr
Am vrut sa ti dau stelele,
Tu voiai grădinile.
Grădini pentru ce?
-Pentru florile din ele,
SIi nucile sa le am!
Iarna când va veni
Vor dispărea, dar,
Stelele si luna,
Vor rămâne pentru totdeauna.
Să-ți mai scriu,
N-are rost.
Oricum nu mi vei răspunde
Tu ești acuma,
O străină pe cer,
Printre mulțime am sa te pierd
Dar amintirea va rămâne aceeași.
Povești fermecate am trăit,
Albinele au murit,
Florile s-au ofilit,
Dar eu tot te vad zâmbind.
Ești puternica, mă-ntreb' oare,
Sau de iubit, n-ai fost in stare,
Ci doar ai recitit
Ca iubirea noastră moare
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
DOR DE COPILĂRIE
Copilărie, draga mea
Te-aștept să vii la mine;
De ce-ai plecat așa devreme
Fără să-mi spui
Cuvânt de despărțire?
Te tot aștept și nu mai vii
Mi-e dor, mi-e dor de anii tăi
Ce au trecut atât de repejor
Fără să-mi lași
Un gând de dor.
Mai vino iar la mine înapoi
Să văd frumoasa viață,
Ce eu la școală-ades plecam
Voioasă...dis-de-dimineață.
Orgia timpului și Spațiului
De ce?
Afară este înnorat,
Înnorat e și in suflet
Din ochii mei, au tot plouat
Într-una lacrimi, lacrimi multe.
Ma uit in jur și caut mereu,
Caut o cale de scăpare
O cale ca să pot să fug
De adevărul care doare.
Ma-întreb mereu unde greșesc
De ce din rău, merg înspre rău?
Ce am făcut atât de grav
De-mi plânge sufletul mereu?
De ce nu pot fi fericit,
De ce mă macină conștiința?
De ce mereu sunt vinovat
Si îmi zdrobesc mereu ființa?
Nu pot sa înțeleg de ce,
Și nici sa schimb ceva, nu pot
Am obosit sa tot încerc...
Parcă și sufletul mi-e mort.
Lupta suprema
Un mort frumos cu ochii vii
E-n noi,in fiecare,
Când încercăm ,trist,a privi
Mai dincolo de zare...
Când adânciți în sinele
Ce tremura și doare
Știm ca-ntr-o zi ne vom lupta
Cu cavalerul morții negre
Ce ne va sta in cale..
Și va fi lupta cea mai grea,
Mai teribilă,mai mare .
El ne va împinge spre tenebre,
Și sufletul doar are
Puterea de-a le-nvinge
Prin alba arip-a speranței
La liniștea eterna,la pacea aceea mare...
Am vrut...
Am vrut să-ți fiu Eminescu,
Tu-mi erai Luceafăr
Am vrut sa ti dau stelele,
Tu voiai grădinile.
Grădini pentru ce?
-Pentru florile din ele,
SIi nucile sa le am!
Iarna când va veni
Vor dispărea, dar,
Stelele si luna,
Vor rămâne pentru totdeauna.
Să-ți mai scriu,
N-are rost.
Oricum nu mi vei răspunde
Tu ești acuma,
O străină pe cer,
Printre mulțime am sa te pierd
Dar amintirea va rămâne aceeași.
Povești fermecate am trăit,
Albinele au murit,
Florile s-au ofilit,
Dar eu tot te vad zâmbind.
Ești puternica, mă-ntreb' oare,
Sau de iubit, n-ai fost in stare,
Ci doar ai recitit
Ca iubirea noastră moare