Te pot auzi când taci
Liniștea îmi dă pace
Cât mă feresc de durere
Pierd din vedere că mă protejez și de iubire
E trist, e adevărat
Că în continuarea mea sunt multe suflete care ascund o întreagă artă
Iar eu țin ochii închiși
Pentru că de la atâtea mere stricate
Nu îndrăznesc să gust un măr bun
Nu dau vina pe picătura care a umplut paharul
Pentru că îmi asum că am pierdut vremea cât am așteptat să se umple.
Category: Love poems
All author's poems: florentina_magdalena
Date of posting: 28 марта 2023
Views: 548
Poems in the same category
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în engleză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back just like before
I love you too much and I can't live without you
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you
It was the time of "I love you"'s
Both of us lived happily in our dreams
It was the time of "I love you"'s
And then I wanted to stand by my own feet
I wanted to live other loves
Other "I love you"'s, other "forever"
But it was you I was dreaming about, my love
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you
I wang longing to know
All about life, too fast maybe
It was about discovering life
With its sorrows, its joys, its madness
I wanted to live like the time
Follow my hours, live in the present
The more I lived, the more I loved you tenderly
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you.
Cărarea și zborul
Urmez pașii lui pe cărare,
Mi-e bine,dar vad cum se-nalta frumoasele păsări în zare.
Deasupra,cu aripi uriase,zbori tu.
Îmi zâmbești și-mi întinzi perechea de aripi albastre.
Privesc fascinata.M-opresc.Un vis minunat sta in fata-mi.
Departe,mă strigă un glas.O lacrima grea cade pe aripa-albastra.
Alerg pe cărare,mi-e bine,mi-e bine,
Din ochii-mi cad stropi ca de ploaie.
Privesc spre înalt și surâd si-apoi iar urmez pașii lui
Dar inima mea e străpunsă de tristețe,nehotărâre,visare.
O parte din ea mă urmează,
O parte e departe,păzind aripa-albastra.
Mi-e bine...,și lacrima cade,
În mine jumătăți de inimi se zbat
Mi-e bine,de sus n-o sa cad,
Și plâng,vreau sa zbor cu aripi albastre spre zare..
(audio) Pardonne-moi ce caprice d'enfant în română
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
A trecut timpul "iubirii" noastre
Amândoi am trăit fericiți în visele noastre
A trecut timpul "iubirii" noastre
Iar apoi mi-am dorit să zbor cu aripile mele.
Am vrut să trăiesc alte iubiri
Pentru alții care mi-a spus:
"Te iubesc" și "pentru totdeauna".
Dar,TU ești acela pe care-l visez noaptea, dragostea mea.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult și nu pot trăi fără tine!
A fost dorința de a învăța
Totul despre viata, poate prea repede
Acesta a fost descoperirea mea, descoperirea vieții,
Cu bucuriile și suferințele ei, cu nebuniile sale.
Am vrut să trăiesc ca și întâia oară
Urmărind orele, pentru a trăi numai în prezent,
Dar, cu cât trăiesc mai mult ofer mai mult.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
Drăguță domnișoară
Multe vorbe și multe întrebări
Am o mie de gânduri și o mie de stări
Toate duc la un singur om, doar unul
Ce ma făcut sa umblu ca nebunul
In fiecare seara in fiecare zi
Dacă-i sti si tu sigur ai înnebuni
O vreau cât mai aproape
Sa o văd și săi vorbesc in șoapte
Aș dori eu intr-o seara
Să văd această domnișoară
Să o privesc necontenit
Domnișoară m-am îndrăgostit
De al tău suflet, de a ta gândire
De al tău glas și a ta privire
Ochii tăi frumoși ca luna
Asemeni tie nu mai e niciuna
Et si tu n'existais pas în română
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Iar dacă tu n-ai exista
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând.
mâncători de suflete
dacă ma iubești, de ce ma minți?
sau poate doar vrei sa mi simți buzele fierbinți
poate nu vrei sa simți când sunt reci și amare
când veninul curge scufundându si demonii-n a mea suflare
poate cât râuri însângerate șiroiesc din ochii mei,
o sa ți amintești de cand se vedea verdele din ei.
atâtea amintiri și sentimente in suflet gravate
poate pentru tine tușul a fost doar din nopțile agitate
dorința, chinul cel mai dulce, ce te poseda și te seduce
e un drum pavat cu atâta placere doar ca sa te aducă la mai multă durere
suflete goale- n pahare de vin ce încet se îneacă și in brațe se țin,
nu vreau sa fim suflete moarte îngropate n trupuri vii cu mâini reci și inele cu care ne mințim in fiecare zi
pielea mea subtire e descusuta, suna sumbru.
secretele oricum ne mănâncă pe dinăuntru
moliile ne rod organele pe care cu lacrimi le umplu
au fost odată fluturi in stomac, ce au slăbit și speranța au lăsat
umbre din fum de tigari, ce ne sugruma și adânc pătrund in noi
caut cu mâini înghețate in trupuri vii sufletele moarte
zâmbete îmbătate n trecut arse de tigari,
gândul ca îmi dai culoare dar totuși ma omori
dar tot tu ma ridici cu aripi de cenușă,
când aerul ma sufoca, și vocea mi e dusa
el vrea ca ea sa îl consume,
o hrănește cu el însuși
îi mănâncă inima, iubindu-l, dar iubitul vrandu- și
și știi ca înăuntru sunt o pata de culoare
chiar dacă in afara arat ca un cadavru ce tot moare
si stiu ca după valurile astea pe hârtie, pare ca asta e o scrisoare de despărțire
poate pentru ca nu scriu ca un sarut dulce si roșu închis,
poate ca totuși nebunia mea e o fărâma de paradis
poate pentru ca scriu când vreau sa ma eliberez de un monstru
dar e doar un mod de a spune te iubesc,
ce probabil va fi pierdut in iluzia in care halucinez ca o sa am curaj sa ți o citesc.
Other poems by the author
Răsturnarea încălzirii globale
Îmi strange groaznic fașa de la vene
Am vrut să tai răul pe verticală
Dar a curs sânge
Am trecut gândurile negre ce s-au lăsat grele
Printr-un filtru critic
Aveam unghiile date cu ojă roșie dinainte,
Presimțeam că se asortează cu momentul ce avea să vină.
Mă priveam în ochii minții în oglindă,
Speram să nu mai doară umbra.
Mă străduiam să spăl păcatele, să le opresc
Dar iertarea e Sfântă, prea apăsătoare pentru un păcătos.
O manifest în neputință și mă străbate,
Pătrunde adânc prin crăpături,
Își face culcuș.
Anii trec, rămâne îngropată, uitată
Cu crucea dărâmată.
Draga mea copilă
Aprob existența ta la ce se află în mine
Îmi mut privirea minții dintr-un sertar în altul
Ajung la treapta în care arta scoate la suprafață cele mai frumoase clipe
Amintirile sapă cu unghiile în pământul dintre flori
Era doar o zi de iarnă, friguroasă, cu gust de scorțișoară
Era ca oricare alta, din trecut
Căci o alta nu știu dacă va să fie, mâine.
Greșeală
Nu m-aș întoarce nici cu gândul la barca din care am fost aruncat
dar
Mă mai opresc adesea să ascult ce are Universul de zis
Chiar și când tâmpla timpului se zguduie și-mi rupe inima ca un pod șubred
Când mă simt împovărat nu mai port masca suferinței
căci
E frumos să te iubești, întins, cu ochii închiși simțind cum clipele îți smulg câte un zâmbet
Iubește-ți aripile, zbori oriunde te duce adierea vântului.
Cojiță
Avea un corp ceresc,
Tot ce era legat de omenesc era desprins de ea,
Era o creatură mititică,
Credeam că era trimisă din Rai,
Dar am cunoscut Iadul alături de slujitoarea demonică,
Avea nevoie se pare, de o asistentă care să o vadă înger,
Să-i ofere Rai în schimbul Iadului,
O asistentă căreia acesta să-i fie cunoscut și să alerge în disperare către flăcări,
Să iubească arsurile atât de mult încât nici lacrimile nu le pot vindeca.
Plăcerea adierii vântului
Stagnez într-o baltă fără nume și pătată de trecut.
Datorită secetei din inimă.
Conștiința nu se împacă cu gândul ce greșește,
Iar lucrurile ce par simple, sunt eterne.
Lângă zidul din fața realității.
Plăcerea adierii vântului,
Ce vrei cu adevărat?
Nu crede ce se risipește.
Păstrează ce prinde rădăcini în leș.
În suflet rămân sechele adânci.
Umbresc sufletul, nu găsesc să aprind lumina, căci mi s-a ofilit gândul.
Lași bucăți risipite, pe marginea amintirilor neplătite.
Imaginile îmi înspăimântă originile și tresar în fața ecoului,
Ce aduce ceața incandescentă.
Emigrezi către trepte ruinate, ce nu duc nicăieri,
Decât provizoriu, analgezia stagna ca o nălucă.
https://letras.ro/product/ebook-ritm-surd-florentina-magdalena-editura-letras/
Nesfânt
Din cauza mirosului credeam că a murit.
Că inima în singurătate îi bătea din ce în ce mai lent,
Avea pansamente și în cel mai mic locușor al trupului,
Era un om puternic.
Nu obișnuia să se însingureze, dar prefera singurătatea,
Căci a stat vreme îndelungată în preajma oamenilor neprielnici datorită familiarului.
Știu ‘datorită‘ se folosește când ai de spus ceva de bine.
Îl vedeai singur pe stradă.
Zâmbea rar, de parcă oricine îi răpea fericirea de pe chip.
De parcă era mimul prins în cutia din care nu mai putea evada.
Tresărea când auzea un lucru de două ori.
Era extenuat, nu mai putea răspunde solicitărilor,
Nu mai conta dacă trăia sau se târa să supraviețuiască,
Se săturase să simtă zilnic cărămida ce-i apăsa sufletul.
Nu mai conta!