Poems in the same category
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Despre noi
Suntem doi drăcoși,
Chiar dacă uneori suntem mai țâfnoși.
Dar cu toate astea,
Ești mereu aici să mă susții
Și când dau de greu,
În brațe tu mă ții…
Prima oară când ne-am văzut,
Eram ca doi străini,
Dar în inimile noastre
Știam că va fi ceva divin.
N-a trecut mult timp
Și deja am început
Să ne îndrăgostim atât de mult…
Încât n-am crezut
Că va exista ceva mai frumos de atât.
Știu că poate sunt mai insistentă,
Dar crede-mă, așa mi-e firea.
Cu toate astea,
Eu îți admir iubirea.
Și știi și tu că o fac,
Că te iubesc… păi cum așa?
Uite, sunt mai curioasă de fel,
Și mă bucur că mă înțelegi atât de bine.
Tu gelos, eu geloasă,
Cam nebuni noi doi,
Dar cu toate astea suntem doi
Și orice-ar veni asupra noastră,
Mereu ne vom strădui
Să fie bine între noi,
Așa, cu bune și cu rele, cum va fi.
Iubire, vreau să-ți povestesc
Că fără tine nu cred
Că aș putea trăi o zi…
Dacă nu mă suni sau nu-mi scrii,
Știi că îmi faci griji și aștept să vii.
Dar nu contează,
Căci eu știu
Că nici tu fără mine
N-ai sta nici măcar o zi…
Am ajuns atât de departe…
Uite, vezi? A trecut deja
Jumătate de an.
Și noi doi suntem ca la început,
Datorită ție…
Ești un băiat cu chip de înger,
Cu voce caldă și plăpândă,
Care mă liniștește
De fiecare dată
Când stau și te ascult.
Mereu mă liniștești…
Cu toate astea,
Tu mereu vei fi al meu,
Și eu a ta,
Și nimic nu ne va despărți.
Dar să nu uităm:
Și tu ai geloziile tale micuțe,
Dar sunt drăguțe…
Așa și ale mele.
Dar nu contează,
Că e doar din iubire,
Încredere poți avea —
Exact ca la început.
Nu sunt eu genul să te trădez,
Nici vorbă!
Când te-am văzut,
Am simțit ceva atât de puternic.
Ce?
Păi uite:
Știam că tu ești alesul meu,
Cel care mă înțelege.
Dar stai liniștit,
N-am așteptat un prinț pe cal alb…
Asta e doar în basme.
Așa că eu te rog,
Să ai încredere în mine —
Nu sunt fată rea
Și doar pe tine
Te am în inima mea.
Ești drăguț și frumos,
Cel mai mult îmi place
Că ești așa… delicat.
Nu ești ca alții — ești unicat.
Și aș vrea să înțelegi
Că orice-ar fi,
La tine voi veni.
Tu mă luminezi,
Cu tine mă regăsesc,
Orice problemă-ar fi,
Cu tine o voi desluși.
Și mai știu că-ți e frică,
Și mie — nu te mint.
Distanța… of, ce să zic?
Va trece repede,
Nici n-o să observi.
Dar uite, hai să-ți mai zic,
Așa, ca pentru final…
Ești un iubit fenomenal!
Și mai trebuie să învățăm
Să ne iubim și pe noi înșine.
Orice-ar fi,
Te rog să mă crezi:
Doar pe tine te voi iubi,
Chiar de-i greu sau ușor —
Nu ne pasă de părerea lor.
Tu vei fi mereu cu mine,
Și la rău, cât și la bine.
Iubirea noastră:
O eternitate
Și încă o viață!
Te iubesc, puiul meu…
Și sper că ți-a plăcut
Poezia mea,
Scrisă din dragoste
Pentru iubirea mea.
Dosa Roberta Maria
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez volt a "szeretlek" ideje
Mi ketten boldogan éltünk álmainkban
Ez volt a "szeretlek" ideje
És akkor a szárnyaimmal akartam repülni
Más szerelmeket akartam megtapasztalni
Mások „szeretlek”, mások „mindig”
De te vagy az, akiről álmodtam éjjel, szerelmem
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez akarás és tudás volt
Az életben minden, talán túl gyorsan
Az élet felfedezése volt
Bánataival, örömeivel, őrületeivel
Úgy akartam élni, mint az idő
Kövesse nyomon az óráimat, éljen a jelenben
Minél tovább éltem, annál jobban szerettelek gyengéden
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni.
Poate
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n porți
Poate-i o lume-nchisă
Poate dețin comori
Poate e doar o fisă
Poate se poate-acum
Cât poate se mai poate
Sau poate-i nicăieri
Și-atunci nimic nu poate
Dar poate n-a uitat
Și poate de se poate
S-ajungem să zâmbim
Un poate-ajuns se poate
Nu stii !
Si nu mai vreau, ca si in noapte
Sa ma despart de al tau sarut
Sa fiu in zori, iar tu departe
Regrete , da, de ce - ai tacut?
As fi un nor , tu steaua mea
Clipeste steaua - n departare
As fi nimic, tu bagatia mea
Bogatia in nimic e valoare.
Ofer, un viitor sub soare
Pe ape, dealuri si cimpii
Iti dau un tot in departare
Zburdind in zare, noi, copii
In luna plina te voi saruta
Tu firava copila, in departare
In amurg de soare, voi striga
Din mii de flori plutesti in zare
Tu mama ai, ai fost iubita ?
Nu stii ce e in suflet !
Esti rea, aproape ofelita
Tu stii ce am in suflet ?
Scrisoare către tine partea 10
Spune te rog că nu te-am așteptat în zadar,
Și că vom fi împreună la un moment dat,
Cu lacrimi de fericire,
Eu nu mai am cuvinte,
Las sentimentele să curgă de la sine.
Însemni totul pentru mine,
Si mi-ai redat zâmbetul rătăcit,
Încrederea în mine dar mai ales în noi,
Sclipirea din ochi s-au reaprins,
Și focul inimii mele niciodată nu s-a stins.
Te privesc de ceva vreme de la distanță,
Încercând să îmi fac curaj să mă apropii de tine,
Să te iau prin surprindere,
Strigând numele tău.
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Despre noi
Suntem doi drăcoși,
Chiar dacă uneori suntem mai țâfnoși.
Dar cu toate astea,
Ești mereu aici să mă susții
Și când dau de greu,
În brațe tu mă ții…
Prima oară când ne-am văzut,
Eram ca doi străini,
Dar în inimile noastre
Știam că va fi ceva divin.
N-a trecut mult timp
Și deja am început
Să ne îndrăgostim atât de mult…
Încât n-am crezut
Că va exista ceva mai frumos de atât.
Știu că poate sunt mai insistentă,
Dar crede-mă, așa mi-e firea.
Cu toate astea,
Eu îți admir iubirea.
Și știi și tu că o fac,
Că te iubesc… păi cum așa?
Uite, sunt mai curioasă de fel,
Și mă bucur că mă înțelegi atât de bine.
Tu gelos, eu geloasă,
Cam nebuni noi doi,
Dar cu toate astea suntem doi
Și orice-ar veni asupra noastră,
Mereu ne vom strădui
Să fie bine între noi,
Așa, cu bune și cu rele, cum va fi.
Iubire, vreau să-ți povestesc
Că fără tine nu cred
Că aș putea trăi o zi…
Dacă nu mă suni sau nu-mi scrii,
Știi că îmi faci griji și aștept să vii.
Dar nu contează,
Căci eu știu
Că nici tu fără mine
N-ai sta nici măcar o zi…
Am ajuns atât de departe…
Uite, vezi? A trecut deja
Jumătate de an.
Și noi doi suntem ca la început,
Datorită ție…
Ești un băiat cu chip de înger,
Cu voce caldă și plăpândă,
Care mă liniștește
De fiecare dată
Când stau și te ascult.
Mereu mă liniștești…
Cu toate astea,
Tu mereu vei fi al meu,
Și eu a ta,
Și nimic nu ne va despărți.
Dar să nu uităm:
Și tu ai geloziile tale micuțe,
Dar sunt drăguțe…
Așa și ale mele.
Dar nu contează,
Că e doar din iubire,
Încredere poți avea —
Exact ca la început.
Nu sunt eu genul să te trădez,
Nici vorbă!
Când te-am văzut,
Am simțit ceva atât de puternic.
Ce?
Păi uite:
Știam că tu ești alesul meu,
Cel care mă înțelege.
Dar stai liniștit,
N-am așteptat un prinț pe cal alb…
Asta e doar în basme.
Așa că eu te rog,
Să ai încredere în mine —
Nu sunt fată rea
Și doar pe tine
Te am în inima mea.
Ești drăguț și frumos,
Cel mai mult îmi place
Că ești așa… delicat.
Nu ești ca alții — ești unicat.
Și aș vrea să înțelegi
Că orice-ar fi,
La tine voi veni.
Tu mă luminezi,
Cu tine mă regăsesc,
Orice problemă-ar fi,
Cu tine o voi desluși.
Și mai știu că-ți e frică,
Și mie — nu te mint.
Distanța… of, ce să zic?
Va trece repede,
Nici n-o să observi.
Dar uite, hai să-ți mai zic,
Așa, ca pentru final…
Ești un iubit fenomenal!
Și mai trebuie să învățăm
Să ne iubim și pe noi înșine.
Orice-ar fi,
Te rog să mă crezi:
Doar pe tine te voi iubi,
Chiar de-i greu sau ușor —
Nu ne pasă de părerea lor.
Tu vei fi mereu cu mine,
Și la rău, cât și la bine.
Iubirea noastră:
O eternitate
Și încă o viață!
Te iubesc, puiul meu…
Și sper că ți-a plăcut
Poezia mea,
Scrisă din dragoste
Pentru iubirea mea.
Dosa Roberta Maria
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez volt a "szeretlek" ideje
Mi ketten boldogan éltünk álmainkban
Ez volt a "szeretlek" ideje
És akkor a szárnyaimmal akartam repülni
Más szerelmeket akartam megtapasztalni
Mások „szeretlek”, mások „mindig”
De te vagy az, akiről álmodtam éjjel, szerelmem
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez akarás és tudás volt
Az életben minden, talán túl gyorsan
Az élet felfedezése volt
Bánataival, örömeivel, őrületeivel
Úgy akartam élni, mint az idő
Kövesse nyomon az óráimat, éljen a jelenben
Minél tovább éltem, annál jobban szerettelek gyengéden
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni.
Poate
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n porți
Poate-i o lume-nchisă
Poate dețin comori
Poate e doar o fisă
Poate se poate-acum
Cât poate se mai poate
Sau poate-i nicăieri
Și-atunci nimic nu poate
Dar poate n-a uitat
Și poate de se poate
S-ajungem să zâmbim
Un poate-ajuns se poate
Nu stii !
Si nu mai vreau, ca si in noapte
Sa ma despart de al tau sarut
Sa fiu in zori, iar tu departe
Regrete , da, de ce - ai tacut?
As fi un nor , tu steaua mea
Clipeste steaua - n departare
As fi nimic, tu bagatia mea
Bogatia in nimic e valoare.
Ofer, un viitor sub soare
Pe ape, dealuri si cimpii
Iti dau un tot in departare
Zburdind in zare, noi, copii
In luna plina te voi saruta
Tu firava copila, in departare
In amurg de soare, voi striga
Din mii de flori plutesti in zare
Tu mama ai, ai fost iubita ?
Nu stii ce e in suflet !
Esti rea, aproape ofelita
Tu stii ce am in suflet ?
Scrisoare către tine partea 10
Spune te rog că nu te-am așteptat în zadar,
Și că vom fi împreună la un moment dat,
Cu lacrimi de fericire,
Eu nu mai am cuvinte,
Las sentimentele să curgă de la sine.
Însemni totul pentru mine,
Si mi-ai redat zâmbetul rătăcit,
Încrederea în mine dar mai ales în noi,
Sclipirea din ochi s-au reaprins,
Și focul inimii mele niciodată nu s-a stins.
Te privesc de ceva vreme de la distanță,
Încercând să îmi fac curaj să mă apropii de tine,
Să te iau prin surprindere,
Strigând numele tău.
Other poems by the author
Lucid
Am auzit ca sunt plăcut
însă niciodata lucid
doar ca al doilea zicea
ești mai deștept decât inima
ca nimeni nu știe
de al doilea de mine
ce te ghidează sa arați lumii
falsul din tine
ii prostesti și ii câștigi
iar ei cred ca tot nu ești lucid
profiți și devii onorabil
caci ei cred ca esti nimic
însă esti cel mai lucid
așa ai ajuns sa nu te naști
ci sa mori
ca din moment ce ai murit
poți reînvia ,
dar niciodată murind
Poezia 2
Un vechi șase sute șaizeci și șase
O zi:La DUMIneCa-ziua dintâi
Se ține cu fapta (pe mâna cea dreaptă);
Rămâne"pe frunte (în rău căpătâi)
Contrar"semnul"sfânt dintr-un vechi Testament
E Sâmbăta veșnică orice ar fi,
Porunca a patra rămâne aprinsă
Că faclă ce cheamă spre-a ne Odihni.
Și "orice spirit ce nu pomenește"
Un nume"ISUS" nu e sfânt-cât de trist
Și însuși Satana apare că înger
Spre gloria-i și spre un alt Antihrist.
Dar bine-i că DOHNUL veghează din ceruri
Spre ai Săi sâmbătari nu spre alți "pocăiți"
Și știm că sosi-va arhanghel MICAEL
Pentru-a-i învia și a-i salva pe "căiți"!
Iubirea
Ce e iubirea? Și de ce este atât de esențială, de ce ca sa simt un gram de iubire trebuie sa ma pierd pe mine. Ce e iubirea, de ce doare așa, de ce nu putem fii Fericiți, pur și simplu de ce…? cum pot sa devin un monstru care nu simte nimic, ce rost ar mai avea viața ca eu sa nu simt ca trăiesc și sa ofer ceea ce iubesc.
Dintr-un colț de suflet sa născut un sentiment de iubire ce nici universul nu va avea sa știe ca otrava iubiri va persista pe pielea care cândva încălzită de un sărut și o mângâiere a început a tremura in absenta ta.
Precum un copil mic, când îi dai o jucărie, așa mam bucurat când ai apărut in viața mea, o bucurie ce nici stelele nu o pot descrie, o raza de lumina in colțul ochiului ma făcut sa simt ca pot cuceri lumea întreaga.
Eram tineri și nu știam ce e dragostea, nu știam cât o sa doară, cât amar se va scurge pe buzele noastre arse de un sărut otrăvitor al cărui antidot se ascunde adânc in sufletul tău pustiu și întunecat unde am crezut ca voi găsi iubire, și mam rătăcit in negura inimii tale in speranța ca voi fi cea care să te sărute luminând-ți sufletul.
Tot aceleași buze sărutate cu pasiune, m-au înțepat și tăiat adânc in suflet, mâinile tale ce îmi cuprindeau soldul ușor relaxat in prezenta ta, atunci am realizat ca tot aceiași durere provocată de atingerea ta, ma face dependentă de mai mult.
Împânzită de dorința de a te mai vedea o data, ma uit la tine și nu-ți pot spune nimic, crezând ca tăcerea va spune multe, întru cât el sa simtă ce mult arde atingerea lui pe sufletul meu și fără o destinație fixa, fără săi pese de tot ce arde in jurul lui….. tăcerea este rupta in cele din urma de tot aceleași buze a cărui amar îl mai aveam in colțul guri, el ridica privirea la mine și îmi spune ,,nu simt nimic pentru tine”.
Moment in care o briza de are rece ma lovește in creștetul capului și corpul începe a tremura, pierzându-și ușor echilibrul.
Deasupra mea norii se aduna și dorința enorma de a face inima sa tacă, a cărui urlet ar putea muta și munții, al care-i sângerări ar umple un ocean de durere, știu ca nu pot schimba nimic, știu ca durerea o va lua doar timpul.
Așa ca strâng ușor din dinți și îmi ma pierd pe tărâmuri necunoscute, acolo unde nu ma vede și nu ma aude nimeni, locul unde ne-am cunoscut prima data, da este pictura imprimată adânc in mintea mea, ma întorc acolo in trecut unde te-am văzut prima data, eu cu spatele la tine, copil inocent nu știa ce avea sa urmeze, ca doua priviri va avea sa schimbe totul in viața lor…..ma întorc ușor cu fata, curioasa sa văd cine îmi striga numele, și tot ce aud in timp ce-ți privesc chipul zâmbitor este un ,,Hello”.
Fără sa realizez vreo secunda, după ce mia pus un zâmbet pe fața răvășită de oboseala emoțională și cu sete de priviri incendiare, brusc observ ca lângă mine un trandafir alb, ce petale, ce savoare de miros, ce m-au făcut sa ma întorc pe dos.
Trec zile și zile fără ca eu să-l mai fii văzut, așa cum mama a-și așteaptă pruncii de scoala, așa îmi așteptam dragostea, sa vina la mine obosita precum lacrima de pe obraz, rănită in mii de bucăți, ca eu sa le lipesc la loc, săi fiu ghid in a iubi și a merge împreuna in necunoscut, dar nimic din cei frumos nu durează mult.
După atâtea uite la ce sa ajuns, noi chiar nu mai avem nimic de spus….doar in amintiri mai suntem milionari.
Vreau să-mi amintesc de tine așa cum te știam, omul de care m-am îndrăgostit și îl iubeam, și nu am încotro ma doare sufletul tare ca am crezut in noi încă de la prima îmbrățișare.
Ana Maria Heghes
Privește cerul uitate la stele
Cerul plin de stele mă umple de teama
Că pentru tine sunt o doar o panarama
Nai știut să mă iubești dar eu inca te iubeam
Încă nu ști să o faci iar eu încă te iubesc .
Rătăcesc pe-a fără in frig
Doar gandinduma la tine
Încă țin la tine și sper sa fie bine
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Sper sa nu se termine chiar asa devreme.
Când mă ignorai... tu Radeai Și eu plângeam
Cât să mai incercam ?
Eu te iubesc și așa va fi
O viață întreagă cat și după
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Creator:foreverme.0
17.12.2022
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Va fii mereu
Iarna va fii mereu
Dar eu inca astept
Primavara sa vorbim
Vara sa ne iubim
toamna sa ne departim
Si din nou.
Lucid
Am auzit ca sunt plăcut
însă niciodata lucid
doar ca al doilea zicea
ești mai deștept decât inima
ca nimeni nu știe
de al doilea de mine
ce te ghidează sa arați lumii
falsul din tine
ii prostesti și ii câștigi
iar ei cred ca tot nu ești lucid
profiți și devii onorabil
caci ei cred ca esti nimic
însă esti cel mai lucid
așa ai ajuns sa nu te naști
ci sa mori
ca din moment ce ai murit
poți reînvia ,
dar niciodată murind
Poezia 2
Un vechi șase sute șaizeci și șase
O zi:La DUMIneCa-ziua dintâi
Se ține cu fapta (pe mâna cea dreaptă);
Rămâne"pe frunte (în rău căpătâi)
Contrar"semnul"sfânt dintr-un vechi Testament
E Sâmbăta veșnică orice ar fi,
Porunca a patra rămâne aprinsă
Că faclă ce cheamă spre-a ne Odihni.
Și "orice spirit ce nu pomenește"
Un nume"ISUS" nu e sfânt-cât de trist
Și însuși Satana apare că înger
Spre gloria-i și spre un alt Antihrist.
Dar bine-i că DOHNUL veghează din ceruri
Spre ai Săi sâmbătari nu spre alți "pocăiți"
Și știm că sosi-va arhanghel MICAEL
Pentru-a-i învia și a-i salva pe "căiți"!
Iubirea
Ce e iubirea? Și de ce este atât de esențială, de ce ca sa simt un gram de iubire trebuie sa ma pierd pe mine. Ce e iubirea, de ce doare așa, de ce nu putem fii Fericiți, pur și simplu de ce…? cum pot sa devin un monstru care nu simte nimic, ce rost ar mai avea viața ca eu sa nu simt ca trăiesc și sa ofer ceea ce iubesc.
Dintr-un colț de suflet sa născut un sentiment de iubire ce nici universul nu va avea sa știe ca otrava iubiri va persista pe pielea care cândva încălzită de un sărut și o mângâiere a început a tremura in absenta ta.
Precum un copil mic, când îi dai o jucărie, așa mam bucurat când ai apărut in viața mea, o bucurie ce nici stelele nu o pot descrie, o raza de lumina in colțul ochiului ma făcut sa simt ca pot cuceri lumea întreaga.
Eram tineri și nu știam ce e dragostea, nu știam cât o sa doară, cât amar se va scurge pe buzele noastre arse de un sărut otrăvitor al cărui antidot se ascunde adânc in sufletul tău pustiu și întunecat unde am crezut ca voi găsi iubire, și mam rătăcit in negura inimii tale in speranța ca voi fi cea care să te sărute luminând-ți sufletul.
Tot aceleași buze sărutate cu pasiune, m-au înțepat și tăiat adânc in suflet, mâinile tale ce îmi cuprindeau soldul ușor relaxat in prezenta ta, atunci am realizat ca tot aceiași durere provocată de atingerea ta, ma face dependentă de mai mult.
Împânzită de dorința de a te mai vedea o data, ma uit la tine și nu-ți pot spune nimic, crezând ca tăcerea va spune multe, întru cât el sa simtă ce mult arde atingerea lui pe sufletul meu și fără o destinație fixa, fără săi pese de tot ce arde in jurul lui….. tăcerea este rupta in cele din urma de tot aceleași buze a cărui amar îl mai aveam in colțul guri, el ridica privirea la mine și îmi spune ,,nu simt nimic pentru tine”.
Moment in care o briza de are rece ma lovește in creștetul capului și corpul începe a tremura, pierzându-și ușor echilibrul.
Deasupra mea norii se aduna și dorința enorma de a face inima sa tacă, a cărui urlet ar putea muta și munții, al care-i sângerări ar umple un ocean de durere, știu ca nu pot schimba nimic, știu ca durerea o va lua doar timpul.
Așa ca strâng ușor din dinți și îmi ma pierd pe tărâmuri necunoscute, acolo unde nu ma vede și nu ma aude nimeni, locul unde ne-am cunoscut prima data, da este pictura imprimată adânc in mintea mea, ma întorc acolo in trecut unde te-am văzut prima data, eu cu spatele la tine, copil inocent nu știa ce avea sa urmeze, ca doua priviri va avea sa schimbe totul in viața lor…..ma întorc ușor cu fata, curioasa sa văd cine îmi striga numele, și tot ce aud in timp ce-ți privesc chipul zâmbitor este un ,,Hello”.
Fără sa realizez vreo secunda, după ce mia pus un zâmbet pe fața răvășită de oboseala emoțională și cu sete de priviri incendiare, brusc observ ca lângă mine un trandafir alb, ce petale, ce savoare de miros, ce m-au făcut sa ma întorc pe dos.
Trec zile și zile fără ca eu să-l mai fii văzut, așa cum mama a-și așteaptă pruncii de scoala, așa îmi așteptam dragostea, sa vina la mine obosita precum lacrima de pe obraz, rănită in mii de bucăți, ca eu sa le lipesc la loc, săi fiu ghid in a iubi și a merge împreuna in necunoscut, dar nimic din cei frumos nu durează mult.
După atâtea uite la ce sa ajuns, noi chiar nu mai avem nimic de spus….doar in amintiri mai suntem milionari.
Vreau să-mi amintesc de tine așa cum te știam, omul de care m-am îndrăgostit și îl iubeam, și nu am încotro ma doare sufletul tare ca am crezut in noi încă de la prima îmbrățișare.
Ana Maria Heghes
Privește cerul uitate la stele
Cerul plin de stele mă umple de teama
Că pentru tine sunt o doar o panarama
Nai știut să mă iubești dar eu inca te iubeam
Încă nu ști să o faci iar eu încă te iubesc .
Rătăcesc pe-a fără in frig
Doar gandinduma la tine
Încă țin la tine și sper sa fie bine
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Sper sa nu se termine chiar asa devreme.
Când mă ignorai... tu Radeai Și eu plângeam
Cât să mai incercam ?
Eu te iubesc și așa va fi
O viață întreagă cat și după
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Creator:foreverme.0
17.12.2022
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Va fii mereu
Iarna va fii mereu
Dar eu inca astept
Primavara sa vorbim
Vara sa ne iubim
toamna sa ne departim
Si din nou.