Poems in the same category
Prezent
Să ai noroc ca dintr-un haos să creezi un paradis
Nu-i dat oricui.
Si nici nu stiu daca mie mi s-a permis
Să fiu al lui.
De crezi în dragoste înseamnă că ai curaj
Sau ai trăit.
Însă să simți din prima întâlnire,
Că ți-e promis..
Nu e ușor de-atins.
Mă rog în gând, să mulțumesc Cerului îmi vine
Când îl privesc.
La orice gest de bunătate mă surpinde
Și nu concep să nu-l iubesc.
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Sfârșit
Am simțit, piele pe piele,
Fericirea întruchipată.
Și am realizat devreme
Că-i a mea, ultima dată…
A rămas iubirea noastră
Și în noi un mare gol.
Căci o soartă ticăloasă
Ne-a tăiat aripi în zbor.
Peste ani
Şi peste ani, peste mulţi, mulţi ani
Ne vom iubi.
Ne vom iubi aşa ca acum
Fericiţi şi tineri vom fi.
Peste ani, peste câţiva ani
Noi tot ne vom iubi.
Vom privi cu drag
Cum prin casă aleargă copii.
Peste ani, peste vreo douăzeci de ani
Atât de mult ne vom iubi
Iar tu vei fi atât de-ncântător
Şi pe fiica noastră la alatar vei însoţi!
Peste mai mulţi ani
La sigur ne vom iubi,
Vom întineri pe zi ce trece
Când nepoţii ne vor zâmbi.
Peste ani, când vom avea argint în păr
Noi încă ne vom iubi
Şi prin dragostea noastră mare
Nemuritori vom fi.
Peste ani, da! Peste mii de ani,
Iubirea noastră poveste va deveni,
O vor citi-o strănepoţii
Iar noi încă ne vom iubi.
Florile așa ca tine...
Ca o briză-n ziua pârjolitoare
mă înviora inima ta plină,tremurătoare
Doar un înger de lumină
Are vocea atât de lină
O ! iubito, ce n-aș da
să fi cu mine pe pământ
dar florile așa ca tine
sunt fărâmițate-n vânt...
risipite far' să zică un cuvânt
Mă așez în câmpia de flori
umbra se lungește...
Gândul meu reînvie fiori !
Când din nou te citește.
Pe calea mea aud un foșnet
Un pârâu fredonează note
dintr-o cântare cu măsuri frânte
Eu visător, în cuget
limpezesc atât de clar
vocea iubită făr' de hotar
Iar când zorii se revarsă
Țin in mână-o floare de gorun
Să pot cunoaște pe deplin
aripa blândeții întinsă
Iar când soarele coboară
Înegrind orizontul drept
te văd în pat bolnavă
murind încet, încet...
Lacrimile ce încep să cadă
nasc lanțuri de lumină
Gândind că într-o zi
te voi revedea, îmi dă putere
să parez sabia ce voi să secere
sufletul meu, ca un spic de grâu
Sufletul... va rămâne-n trupul rece ?
Sau ridica-se va să plece
La portul către stele
Razele lunii să îl spele...
O tornadă te ridică...
Să calci pe lift de nori
Printre abise, printre strâmtori
Praf de stele...lași în urmă
Deschide cerul pentru mine
să pot vedea lumina-ți blândă
atunci când luna-i o minune
iar fii cu mine împreună !
Coboară pe o scară constelată
În frunte vino, c-o nestemată
Nu-ți schimba înfățișarea !
Că e proaspătă ca primăvara.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.