Iubitei mele
Iubita mea fără egal,
Degeaba-ncerci să mă alungi,
Eu sunt ca frunza-n vânt ce tot revine
Ce se lipește infinit de tine...
Văzut-ai frunzele cum mor și intră în pământ,
Ca mai apoi să tot revină iarăși,
Aceleași frunze colorate dar și moi,
Așa e dragostea mea ce ne vrea pe-amândoi,
Iubita mea nu încerca să fugi de mine
Mă voi întoarce iar si iar la tine,
Ca nori sau ploaie sau mai degrabă vânt
Să te sărut fără să știi fără rostire de cuvânt!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Colega mea!
Poem: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în engleză
Judith Kerr, autoarea seriei de cărţi pentru copii dedicate pisicii Mog, A MURIT
Poem: Te caut în fiecare apus de soare
Poem: Scăpa - ne doamne de rău
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: DEPRESIE
Poem: reverii/3
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO