Gelozia doare?

Peste câteva zile d-na Maria trece pe la mine, era tare abătută.

Am bănuit care-i cauza. Î-am spus ce-am văzut.N-a schițat nici-un gest,

nu a spus nimic. S-a gândit puțin și zice :

-Știu Adela, știu de ceva vrem, dar am sperat că este o aventură

trecătoare. Nu i-am spus nimic mă prefac că nu știu, sunt la fel de atentă

cu el.Detest certurile, reproșurile cu ele nu-l aduc înapoi.Suntem la răscruce,

sper că așa Gicu al meu se va întoarce.Îmi este foarte greu, dar altă soluție

nu am.

Mi-a rămas în minte replica Mariei, i-am admirat logica. A avut dreptate,

ea a câștigat.Prea multe familii se destramă. după un număr mare de ani ,

pentru o toană, pentru un moft sau distrugătoarea căsniciilor ; gelozia.

În final mărturisește Gicu:

-Mărturisesc, zice el, că m-am rătăcit, am fost curtat, flatat și m-am păcălit,

dar nu este nicăeri mai bine ca acasă, și nici o femeie care să mă înțeleagă

ca tine. Te rog iartă- mă, și să uităm prin ce-am trecut.Apreciez faptul că te-ai

purtat civilizat, deși erai lezată și nu ai acuzat-o nici pe Ana de cele întâmplate,

doar ai spus: S-a întâmplat, faptul e consumat, să ne vedem de viața noastră în

continuare... și s-a pus cruce. Mi se pare logic.

Sunt fapte și întâmplări peste care se așterne uitatea, însă altele rămân întipărite

pentru veșnicie în minte.Am să le iau în ordine.

Am fost invitată de vărul meu la nunta fiului său.Petrecerea a avut loc într-o

locație frumoasă :cantină,club, nu știu unde era ,în afara orașului la Tirighina.

Locația era situată în mijlocul unei vii ce trebuia să fie culeasă. Parfumul

strugurilor te amețeau.Nunta era frumoasă, nuntașii eleganți,muzică bună,veselie

petrecăreții se cunoșteau între ei. Spre dimineață o binevoitoere se apropie de mine

discret și-mi spune:- Adela nu-l văd pe soțul tău, s-a rătăcit prin vie, dar știi cu cine?

N-ai observat că și soacra mare lipsește? I-am mulțumit și am ieșit afară în răcoarea

dimineții. Vestea, m-a afectat, dar gândesc: omul a mâncat, a băut și avea nevoie de

aer curat...punct...Un lucru a rămas ,am fost la multe nunți ,de care am uitat, dar

de cea de la Tirighina nu am uitat.

Locuiam pe atunci pe atunci în valea orașului, mă întorceam de la piață ,când mă

ajunge din urmă un vecin.

-Vecină ,știi că cartierul din spatele nostru a fost demolat ieri? Au tăbărât

oamenii să ia ce-i trebuie fiecăruia :lemne, fier, cărămidă, e.t.c. Dar știi cine era

cel mai activ acolo ?

-Poate îmi spui mata.

-M-a surprins că fiecare ce aduna ducea în curtea lui, dar soțul tău ducea toată

agoniseala la Petrica îc curte. Auzind numele ei am făcut imediat legătura în mintea

mea, Petrica îl caută cam des pe soțul meu. El ce căuta acolo?

va continua

Category: Love poems

All author's poems: T.A.D.

Date of posting: 6 октября 2025

Timp de citire: ~6 min.

Views: 479

Other poems by the author

CASA MEA DE VARĂ

Aș vrea să cred ,

Că mă asteaptă încă

Căsuța mea din luncă .

E tristă și tăcută ,

Cu ușa încuiată ,

Și lacătul pe poartă .

Perdeaua din fereastră

Ascunde-n ea lumina

Ce intra în casă

în zilele de vară .

Am flori ce râd în geam ...

Si fructe dulci in ram .

Zorele și zambile ,

Lalele , trandafiri ,

Iriși , liliac

Crescute cu mult drag ;

Prietenii de-o vară ,

Meri , caiși , gutui ,

Vișini și cireșe coapte .

Seri și nopți cu lună plină

Greieri , licurici prin iarbă

Magia nopții de vară .

Am un cățel și o pisică ,

În căsuța mea cea mică .

T.A.D.

More ...

OMUL CE-I?

U n gând îmi muncește mintea fragilă,

Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,

Îmi dă răgaz o vreme ,

Apoi din nou întrebarea

Mai mult un ultimatum răstit :

Spune-mi de știi : ce-i omul ?

OM SAU FIARĂ ?

E ,o întrebare la care toți ,

Toți vrem un RĂSPUNS!...

More ...

IUBIREA

Îmbățiisează-mă cu un zâmbet

Înviorează-mă cu o floare ,

De poți ,citește-mi în suflet

Și vezi de ce mă doare?

ȘI zău că nu-i păcat să mărturisești

Că mă iubești.

More ...

TE CAUT !

NE ÎNCETAT ,MEREU TE CAUT

FĂRĂ TINE NU-AM LUMINĂ ,

SUFLETU-MI MEREU SUSPINĂ ,

FĂRĂ TINE ZIUA PLÂNGE ...

ÎȚI CUPRIND ÎN BRAȚE UMBRA ,

NE LĂSÂND-O SĂ MAI PLECE !...

More ...

ALBINA

ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE TEI ,.

SUNT ATÂT DE MULTE CĂI ,

DAR ALBINA LUCRĂTOARE ,

NU SE PIERDE NICIODATĂ .

UNIVERSUL EI ȘI-L ȘTIE ,

FĂRĂ ADRESĂ PE HÂRTIE .

CHIAR DE PLOUĂ ,SAU E VÂNT

SEARA SE ÎNTOARCE ACASĂ !...

ÎN POIANA CEA FRUMOASĂ!.

More ...

A FI POET

A fi poet e 0 încântare

Să reușești a spune-n versuri

Sentimente și trăiri

Să fii măreț ca Eminescu

Falnic ca Alexandri

Șugubăț ca Topârceanu

Și ca alții mii și mii.

Astăzi ce-i poeza?

Înșiruiri de cuvinte,

Mai nobile ,mai hulite

Însă rămân necitite.

More ...

Poems in the same category

Joc periculos

Să ne jucăm cu sufletul puțin

Îi dăm să bea speranța visului otravă

Apoi zâmbind să ne jucăm cu un destin

Lăsând o inimă zbătându-se bolnavă

Să ne jucăm cu strălucirile privind

Te-au săgetat creând o lume ireală

Orbit de stele cauți drumul bântuind

Ars de lumină te consumi ca o țigară

Să ne jucăm cu vorbe mute azvârlind

Un text formal într-o retorică banală

Cuvinte reci în propoziții chinuind

Ajunge gândul nerostit în călimară

Să ne jucăm cu amăgirile felin

Cuprinsă-n gheare jucăria e-n capcană

Deschise rănile întreabă de vaccin

Pare că dragostea e cea mai crudă boală

Să ne jucăm cu timpul vieții risipind

Orele arse de tristețe se destramă

Umbrite zilele cedează asfințind

Scurtează drumul spre victoria finală

Să ne jucăm cu amintirile glumind

Să facem haz despre o dragoste amară

Lâsând să piară o ființă rătăcind

Periculos jocul de-a inima orfană

More ...

Peste chipul tău... Sau în afara timpului...

În viscolul acestei vieți... Cu păduri străine...

Sufletu-mi tot cată... Al liniște-i coline...

Câți ochi reci de piatră... În lume am văzut...

Toți au rătăcit... Cu suflete-n tumult...

Și inima-mi tot bântuie... Prin negrul meu necaz...

Fără tine Doamne... Caut lung extaz...

Spune-mi Doamne care... Este calea mea...?

Din câte sunt pe cer... De ce iubesc o stea...?

=============

Reci și lungi iubito... Fost-au anii fără tine...

Nesfârșite nopți... De-o pustietate pline...

Am umblat prin lumea... Dusă de al lumii vis...

Suflet pierdut în lume... O lume în abis...

Al codrilor frunze însă... Încă totuși cântă...

Și păsările prin valuri... Încă se mai plimbă...

Prin întunecimea-mi... Sper că te iubesc...

Căci spre lumea fără stele... Mereu eu privesc...

=============

În această lume... De rele obsedată...

Sufletu-mi tot cântă... Prin al picturii artă...

Să tot rup din mine... Al meu trecut smintit...

Ce-n moartă judecată... Lumei cată un sfârșit...

Așa nebunia-mi... Rău mă otrăvește...

Iar ochii mei în tine... Flama liniștește...

Căci în lumea neagră... O flamă te-am găsit...

Să-mi fii ascultătoare... Căci sunt al tău iubit...

Căci inima-mi ca smoala... De secetă-i crăpată...

Și fosta îmblânzită... Cu palma-ți fermecată...

Și am uitat c-am fost... Rege mort și năcăjit...

Și că văzusem umbra... A întunericului cumplit...

Cât păsările cântă... Și calea spre cer ne-o arată...

Cât florile se plâng... Căci lumea e deșartă...

Sunt un simplu om... Și Cerului mă-nchin...

Cât încă mai trăiesc... Voi fi mereu creștin...

Și cât există lumea-n... Gânduri rele și introvertite...

Puterile vor fi... Cu suflete perfide...

Mie-mi viața pe pământ... Se stinge în culoare...

Căci pentru timp sunt fluture... Și iubesc o floare...

Și tot aștept din ochii tăi... Culoare ca din floare...

Și uneori eu chiar o văd... Și crești ca sub un soare...

Iar raza când te va bate... Și ochii ți se vor deschide...

Atunci să îmi șoptești în liniște... "Eu te iubesc iubite..."

Să-mi șoptești cu cîntec viu... De împreunare...

“Tu-mi ești rază de lumină... Pe-o lacrimă de floare...

Să-mi fii tărie pe pământ... Cât moare lumea-n chin...

Sub Cer ție regină... Sub Cer mie stăpân”

Cât eu pe tine te iubesc... Sorbește-a mea gândire...

Și vezi că pe pământ... Nu e fericire...

Vezi că lumea și-a pierdut... Toată a sa onoare...

Ceru-i mort pentru cei morți... E hău fără culoare...

Și vreau să vad în al tău plâns... Cum mor idei deșarte...

Când o să-ți cadă lacrima... Pe buzele-mi uscate...

Când timpul meu va trece... Pleca-voi în mormânt...

Privește spre eter... Urăște al morții gând...

=============

În vremelnică dansare... Sub Împăratului Cel Ceresc...

Două suflete-n culoare... Împreună cresc...

Prin sclipiri din ochii tăi... Văd că ești suflet al meu...

Din lumea fără stele... Noi spre Dumnezeu…

Această poezie e scrisă de personajul principal al unui poem mai amplu care se va numi "Hecto fiu de Flamă". Ea face parte din antractul poemului.

Voi mai posta și alte poezii și poate un fragment din poem ...

Alte detalii mai tîrziu...

More ...

Fără titlu.....

Ai nevoie de o singură scânteie

S-aprinzi focul ce de mult sa stins

E nevoie de-o singură femeie

Ca să ai din nou sufletul încins

Încălzește-mi inima de gheață

Și doar al tău voi fi, promit

Îți ofer și propria-mi viață

Dacă mă faci să mă simt iubit.

Oferă-mi tot ce poți

Și eu îți ofer tot ce simt

Petreci cu mine nopți

Și-ți promit c-am să te alint

More ...

NICI VIS, NICI CLIPĂ, NICI IUBIRE

Nici vis, nici clipă, nici iubire... nu-i...
doar nisip călător fără trup...
ca o pasăre neagră, Tu, vâsleşti spre apus
peste creştetul copacilor amorţiţi...
lăsând în urmă-ţi pe cer,
riduri adânci, brazdele acelea, pe care sânge s-a scurs,
răni care vor arde,
şi care, ca cenuşa vor fi,
şi-apoi din înalt, trup nou s-ar slăvi,
cu penele albe şi aripile lungi,
curăţite de rouă, tăiate-n stâncile-adânci...
şi iarăşi veţi arde şi din nou veţi muri...
ciclul acesta, nicicând va sfârşi...

More ...

TU EŞTI LUMEA MEA…

În jurul meu e lumea,
şi lumea mea eşti tu,
cu munţi, cu văi,
cu adâncimi albastre,
cu mări întinse de argint,
şi-i toat-a mea, îmi aparţine,
cu stele, amurg şi răsărit de sori...

Raiul poate să mai aştepte... sunt încă aici,
lângă tine, lângă copacii mei,
lângă izvoare, lângă stânci...
stâncile mele de cristal
în care arde înalt lumina...

Durere-i închin... şi închisoare, şi jar,
şi soare, şi aur, şi smirnă-pe-altar,
ciudatele ritmuri ce te-ameţesc,
incantaţiile vechi,
druidele cânturi,
trecutele vieţi...

More ...

Sens

Fără sens înseamnă fără dragoste

Fără dragoste înseamnă fără tine

Fără tine nimic nu înseamnă ceva

Fără ceva nu există sens

Fără sens înseamnă pustiu

Pustiul nu există dacă sensul există, dacă dragostea ta este dragostea mea!

(31 ian 2024 Vasilica dragostea mea)

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.